Ieri a fost o zi dedicata cofetariei. Si pentru ca e vremea caiselor mi-am amintit de una din prajiturile preferate ale copilariei mele, o prajitura pe care de altfel o stie orice bunica, mama, nevasta sau sora mai mica (ma rog, aici am dubii!). Se face simplu si apoi in afara de caise putem pune visine, prune … corcoduse … zarzare si la un moment dat eu am incercat si cu zmeura/mure/afine.
Orice astfel de incercare pe timp de vara incepe cu un pahar de spritz cu multa gheata.
(Acum ar fi momentul pentru o mica paranteza: spre deosebire de francezi, nemtii sunt si ei – ca si noi, romanii – mari iubitori de spritz. Se cheama Weinschorle si este pe lista de bauturi, cel putin pe timpul verii, a oricarui restaurant nemtesc. Ce am vrut sa va spun este ca aici ma simt foarte relaxat sa imi fac un spritz la carciuma in timp ce in Franta trebuie sa trag cu coada ochiului sa nu ma vada nimeni, asta daca nu vreau sa ajung de rasul tuturor celor prezenti).
Inapoi la prajitura ca avem treaba. Cum va spuneam foarte simpla: N oua, N linguri de zahar, N linguri de faina, N linguri de ulei. In cazul meu N = 8 dupa cum se vede cu ochiul liber.
Am separat albusurile de galbenusuri cu mare atentie. O picatura de galbenus ratacita printre albusuri si misiunea de a bate albusurile spuma tare va deveni imposibila. Apoi am batut albusurile (cele 8 asadar) cu 8 linguri de zahar. Poate va intrebati ce inseamna “spuma tare”? Uitati-va mai jos:
Iar galbenusurile le-am amestecat bine cu uleiul. Acu e momentul in care am turnat usurel galbenusurile peste albusuri si le-am amestecat incet, cu o lingura mare. Apoi am adaugat faina si 2 lingurite de praf de copt. Este esential sa amestec incet pentru ca altfel albusurile “se lasa” adica iese aerul care a fost inglobat cu mixerul si in cele din urma prajitura noastra nu mai creste, adica nu va mai fi pufoasa.
Mie imi plac prajiturile astea cu multe-multe fructe. Inca de la inceput, cind eram la capitolul alcool (spritz), am luat caisele, le-am desfacut in jumatati si le-am amestecat cu ceva zahar si cu … rom. (Dar nu rom din asta de aici!!) Le-am lasat asa sa se … patrunda.
Acum e momentul in care caisele si aluatul se intalnesc. Am turnat aluatul in tava si apoi am pus caisele care intre timp au capatat o consistenta … tandra.
Daca de la inceput pana in momentul de fata toata treaba a durat mai mult de 30 de minute, inseamna ca mai putem lucra la capitolul eficienta! In functie de cuptor, prajitura ar trebui sa se perpeleasca intre 30 si 45 minute pana arata cam asa:
Buuuun! Pentru ca am vorbit despre “eficienta”, pentru ca mi s-a parut ca prajitura asta, desi delicioasa, nu este fancy enough, pentru ca mi-a placut o reteta a Zanei Eficientei … ei bine, pentru toate aceste motive am facut si un chec cu rozmarin, ciocolata neagra, ulei de masline si (partial) faina neagra. Cu rezultate interesante:
Later edit: La cererea cititorilor scriu totusi si reteta desi, o gasiti si la Zana Eficientei:
80g faina neagra de grau
210g faina alba
115g zahar brun
cam lingurite praf de copt
o lingurita sare de mare
225 ml ulei de masline
180 ml lapte
rozmarin proaspat, tocat fin – cat va place, o lingurita, doua (mie imi place o lingura)
o ciocolata mare amaruie (70% cacao), rupta in bucatele
2 linguri de zahar brun- pentru final, la topping
3 oua
Se bate zaharul cu albusurile, se adauga galbenusurile si uleiul, apoi se adauga faina, sarea si praful de copt. Se adauga si rozmarinul taiat marunt si ciocolata. Se unge tava cu ulei de masline si se toarna compozitia. Se presara cele 2 linguri de zahar pentru topping. Se baga la cupotorul incalzit in prealabil la 180 de grade C si se tine cam 45 de min.
? Ce, e prea devreme? No. Orice om gospodar face lucrurile din timp. Asa ca, si discutiile despre moarte trebuie incepute inca din timpul vietii. De azi. Uite, de exemplu, desi unii spun acum ca modelul de femeie cu forme e pe duca si ca femeia viitorului va fi 
o stire din industria pompelor funebre ne-a mai linistit. 
?
Most Recent Comments