Lui Ratatouille i-ar fi placut foarte mult sa-si cistige traiul facind review la hoteluri, restaurante si destinatii turistice. Invirte el alte chestii acum, insa nimic nu-l impiedica sa faca treaba asta “on the side”.
In recenta vizita la Bucuresti (aici si aici) Ratatouille a poposit, ca de fiecare data, prin citeva circiumi despre care ar vrea sa-si spuna parerea si sa v-o ceara si voua, in caz ca v-ati nimerit si voi prin partea locului.
(Foto: de aici, user Bughy)
Prima victima este o terasa de cartier pe numele ei “La Copaci”, pe undeva prin apropierea Stadionului National. Aici review-ul este cit se poate de simplu: dupa o tura rapida Ratatouille si-a dat seama ca nu poate petrece o seara acolo, nici macar in compania placuta a unor prieteni. Multe maieuri cu muschi, multe pitipoance venite sa-si scoata la mezat in cartier nurii agresiv pusi in valoare. Ba mai mult Ratatouille a observat un gest nou in Bucurestii de august 2010: indivizi cu burti mari, aproape intotdeauna paroase, evident transpirate, care isi ruleaza tricoul in sus lasind la iveala splendoarea, pasind agale si apasat sau stind rastigniti pe spate si gilgiind o sticla de bere. Ei, in vacarmul muzical (?!) al locului, cam asta i-a fost dat lui Ratatouille sa vada, drept pentru care a facut rapid stinga-mprejur cautind o alta destinatie pentru seara respectiva.
(Foto: de aici)
Caru’ cu Bere ar fi o destinatie de referinta intre restaurantele din Bucuresti asa ca … de ce nu? Cine vrea sa mearga acolo trebuie sa stie insa ca intr-o seara de vineri sau de simbata nu are rost sa te duci fara rezervare. Chiar si duminica seara, Ratatouille nu a gasit loc decit fie afara pe terasa, fie in interior, dar la etaj. Etaj care este de fapt un balcon interior si unde este extraordinar de cald pe vremea asta. Partea speciala la Caru’ cu bere este atmosfera, interiorul absolut superb, diferitele spectacole care se intimpla seara de pe la ora 9. Asa ca face toti banii sa stai la o masa in interior unde atmosfera este respirabila datorita aerului conditionat. La etaj mai savurezi inca ambientul insa Ratatouille a fost cuprins de naduseala asa ca a apelat la singura solutie ramasa – o masa afara. Odata ce iti iei la revedere de la atmosfera nu-ti mai ramine de savurat decit compania prietenilor, calitatea bucatelor si, eventual, a servirii.
Asadar, Ratatouille and friends se aseaza la masa si imediat apare o chelnerita ce-i va avea in grija toata seara. Toate bune insa vocea fetei il face pe bietul Ratatouille sa se uite in jur cuprins de o neliniste crescinda. Lasa ca era o voce groasa … de cind se angajeaza chelneritele pe baza a cite pachete de tigari fumeaza pe zi?! Dar totusi parca nu e OK sa turui clientului cu un debit de 4-5 cuvinte pe secunda o chestie ce ar trebui sa fie un “bun-venit” dupa care sa ii iei, tot in graba, comanda. Ratatouille (insa probabil ca oricine in locul lui) a venit sa se relaxeze chiar daca stie el prea-bine ca nu este decit inca un element de statistica in contabilitatea stabilimentului. Asadar, pe lista chelneritei ar fi trebuit sa figureze ceva bautura, gheata (ca doar sunt 38 de grade afara!), o ciorba, o salata de cruditati si vreo 2 deserturi, asta pentru 3 persoane. Ei, ce credeti ca vine mai intii si mai intii? Bautura pentru ca asa e firesc in general, ca sa nu mai vorbim de cazul particular cu canicula de zilele astea? Ash! Nu! Nici nu am terminat bine de comandat ca in fata lui Ratatouille aterizeaza ciorba.
Treaba sta cam asa: la un restaurant care se respecta, nu mai vorbim de o locatie care pretinde ca vrea sa conserve atmosfera interbelica, unde ai pretentia ca stai pe indelete la o bere sau la un pahar de vin, pur si simplu nu te astepti sa-ti vina papica precum la cantina, imediat ce ai comadat-o. Daca ti-e atit de foame ca nu mai poti astepta, iti iei un covrig pe strada. La restaurant insa mai bei o bere, mai bei un pahar de vin sau un spritz, mai stai de vorba si abia dupa ceva vreme incepi sa … bobinezi. Sau cel putin asa crede Ratatouille!
OK, ciorba de burta asadar! Cam fara personalitate daca il intrebati pe Ratatouille. Corecta, dar fara nimic special! Si din cite mai tinea soricelul minte, acu citiva ani ciorba de burta se servea cu smintina sau macar erai intrebat daca vrei. De data asta, in doua locuri a mincat Ratatouille ciorba de burta si nici o data nu a fost macar intrebat.
Intr-un final apare si vinul. Vinul casei. Bun, foarte bun pentru un vin la carafa. Darrrrrrr … daca Ratatouille se oprea la crisma de la coltul strazii mai mergea sa primeasca vin alb in carafa-decantor pentru vin rosu. Dar la Caru’ cu Bere … ntz … nu se cade!
Va spusese Ratatouille ceva mai sus ce AR FI TREBUIT sa fie pe carnetelul chelneritei. Ei bine, graba strica treaba si domnisoara uita de salata de cruditati ba chiar are loc si un dialog interesant: “Ati cerut Dvs salata de cruditati?!” – da, desigur, si un profiterol! – “Salata de cruditati INAINTE de profiterol?” Nu domnisoara, DUPA, la Caru’ cu Bere salata de cruditati este desertul desertului …
Alte rapide:
- cerindu-i-se parerea despre ce vin sa aleaga mesenii, chelnerita raspunde foarte diplomata: Dvs hotariti!
- O iahnie de fasole trecuta pe la review sufera si ea aceeasi apreciere ca si ciorba de burta: corecta, dar fara nimic special. Ciolanul aferent si el destul de inodor si insipid, fara pic de cimbru sau tarhon …
- Clatitele cu dulceata de visine – bune, bune. Dulceata i-a placut lui Ratatouille pentru ca era un pic, dar doar un pic zaharisita amintindu-i de borcanele din camara bunicii pe care le vamuia pe cind era doar un mic soricel si incapea peste tot!
Cu alte cuvinte, un restaurant cu un potential deosebit prin asezare si prin decor, insa conform experientei lui Ratatouille, sugrumat de povara numarului mare de clienti care face ca nici servirea, nici calitatea bucatelor sa nu fie la inaltime.
In orasul vostru sunt restaurante ce se revendica de la traditia interbelica, asa cum pretinde acest Car cu Bere?
(va urma – cu impresii de la Hanul Berarilor si Scarlet)
Dar a recunoscut ca de la regula asta chiar si el se abate de multe ori!
Most Recent Comments