E de ajuns sa petreci cateva ore in Napoli ca sa intelegi ca celebra sintagma, care ar vrea sa spuna ca Napoli este “cireasa de pe tort”, nu e de data recenta ci din anii de glorie ai orasului care, pina la anexarea la Italia in 1861 era centrul celei mai bogate si mai industrializate regiuni italiene. Desi greu de crezut, Napoli in sine era la acea vreme al treilea oras ca populatie din Europa dupa Paris si Londra si cu siguranta unul dintre cele mai opulente.
In vremurile acelea, dupa ce vedeai Napoli puteai sa mori linistit. Acasa. Astazi ai putea sa o faci la propriu, loco, sau sa mori de suparare pentru ca ti-au furat hotii portofelul. Slava Domnului noi nu am experimentat asa ceva asa ca va putem spune urmatoarele: o excursie la Napoli este o experienta turistica dintre cele mai interesante incepind cu momentul in care iti anunti prietenii unde urmeaza sa te duci. Cei ce stiu despre ce-i vorba, cei ce locuiesc acolo sau cei care au mai fost, toti fara deosebire te potopesc cu sfaturi de genul “sa ai grija pe unde mergi, sa nu te duci in nu stiu ce zona” si tot asa. Astfel ca inainte de a iesi pe strazi iti activezi la maxim toate simturile. Mai ales doua: vaz, auz!
Strazi inguste cu traiectorii surprinzatoare, cladiri ce par a se inclina una catre cealalta dorind parca sa-si dea intilnire undeva la etajele superioare, circulatie care ar arunca in confuzie chiar si un experimentat taximetrist bucurestean, scutere crosetind pietoni pe zebra, monumente de mii de ani napadite de buruieni, balcoane in cladiri din centrul istoric in care putea fi admirata lenjeria intima a 3 generatii.
Una dintre primele imagini cu care Napoli ne-a intimpinat, tipica de altfel pentru o mare parte a orasului.
Citeva secole de constructii care de care mai eterogene ca stil si ca finalitate. Aici o biserica din sec. XIV alaturi de blocuri mai vechi sau mai noi.
Imagine tipica din zona centrala
Pe acelasi zid – un ornament pentru iluminatul stradal
Doua stradute din centrul vechi al orasului
Dupa citeva zile la Roma si apoi Napoli, ochiul devine saturat de biserici care de care mai somptuoase. Aceasta insa – Chiesa del Gesù Nuovo – mi s-a parut speciala cel putin ca structura exterioara. Aici – fatada.
Alte doua stradute din centrul istoric. A doua reflecta cochetaria altor vremuri.
Bisericile din Napoli nu sunt atit de invadate de turisti astfel ca ele isi pastreaza intr-o masura mai mare decit am putut constata la Roma menirea initiala de Casa a Domnului. Preotii vin printre enoriasi, ii asculta cu atentie, bisericile sunt pline de oameni veniti la slujba.
Magazine cu suveniruri si chilotii de la etaj de care va povesteam. Barbatul din prima imagine surprinde foarte bine tipologia barbatului napoletan: brunet si intotdeauna pieptanat si gelat.
O imagine debusolanta – in plin centrul istoric o casa ce sta sa se prabuseasca. La fereastra din mijloc se observa cum soarele intra prin ceea ce ar fi trebuit sa fie un tavan.
O alta biserica mai speciala: pentru prima data zilele acestea cind vad ogiva gotica in locului arcului roman intr-un lacas de cult.
Nu mi-as fi putut inchipui ca pe aceste stradute exista si conceptul de traffic jam 
.
Magazin de vechituri in conditiile in care la Napoli termenul de vechitura are conotatii speciale!
Luna plina peste oras …
Related Posts:
Friday, August 27th, 2010, 1:46 pm | 
Cool-de-a valma-Newz, COOLiozitati | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
August 27, 2010 at 3:05 pm
Nu e cine stie ce Napoli. Prefer a vizita un oras englezesc.
August 27, 2010 at 7:09 pm
nu am ajuns la napoli, dar am văzut sicilia (cu templele ei greceşti cu tot). biserica de pe varful muntelui de la caltabelotta, biserica lui san calogero, un rozariu de la padre pio…
măcar ei nu te pupă şi te înjunghie simultan…
în rest, celebrele lor coştile, acele închideri de case, pupături stradale la orice oră, cu vecinii, duşmanii şi toţi cei care aflaseră că au venit “nipote e sua molia” (eu fiind molia, evident…)
frumoase locuri, dar le-aş revedea peste vreo 50 de ani. până atunci prefer deutschland, cu sau fără uber alles!
August 28, 2010 at 11:57 pm
Cred ca este un oras frumos dar cum spunea si cineva mai sus prefer sa vizitez un oras germanic sau anglo-saxon
August 29, 2010 at 9:52 am
Eh, eu una intre Londra si Paris aleg Parisul. Si nu neaparat din cauza de Gusteau si Ratatouille
August 29, 2010 at 10:03 am
@pisica:
) asta a fost buna rau: “măcar ei nu te pupă şi te înjunghie simulta”
August 29, 2010 at 11:54 am
Semn de lectură. Mi-a plăcut postarea. Gânduri bune!
August 29, 2010 at 12:22 pm
Nu am auzit deloc lucruri bune despre Napoli, iar articolul tau nu face decat sa-mi intareasca ideea ca daca va fi sa-mi fac un concediu in Italia in mod sigur voi alege alte orase.
August 29, 2010 at 2:27 pm
Sunt fana a stadutelor inguste, romantice, misterioase, pe mine m-ai convins, trebuie sa ajung neaparat la Napoli.
August 29, 2010 at 4:30 pm
@Nice: of, ce romantica esti
! Vezi sa fii insotita de un baiat dotat cu muschi si care sa cunoasca locurile 
!
@Bogdan: oh, da! Eu mai am doua destinatii in plan: Pompei si Sardinia
@Cristian: Multam! Si zambete alaturi de ganduri
August 29, 2010 at 4:35 pm
Din cate am auzit (nu ca as fi fost pe acolo) Pompeiul chiar merita sa fie vizitat; sper sa-ti placa.
Despre Sardinia nu am auzit nimic, asa ca astept reviewul tau. 
August 29, 2010 at 6:40 pm
Sper ca v-ati intors incaltati de la Napoli
August 29, 2010 at 11:45 pm
@ioana: INCALCTATI??? Adica daca ne/am luat pantofi italienesti sau daca am fost descalatati?
August 31, 2010 at 1:39 pm
nice…orasul este frumos…oamenii mai trebuiesc lucrati…
September 1, 2010 at 10:57 am
sandu ionut: mai degraba as spune ca orasul a fost frumos. Acum traieste din gloria trecuta! Apropo, mi-au placut mult pozele de pe blogul tau.
September 5, 2010 at 10:46 pm
Vedi Sicilia e poi muori sigur
))
September 5, 2010 at 11:35 pm
Madalina: am notat!
Trackbacks
August 31, 2010 at 9:41 am
August 31, 2010 at 1:09 pm
February 11, 2011 at 11:49 am