Azi o sa iau o pauza pentru ca:
1. Am citit jurnalul Oanei Pellea (multumesc mult, Ionut 
si m-a umplut de lacrimi. E o marturie dureros de frumoasa a vietii unui om alb pe dinauntru caruia viata ii da cam prea multe sa duca. Ma refer in primul rand la singuratate … Pentru mine, cam asta inseamna “prea mult”. Ma rog, o salveaza frumusetea ei cu tot ce inseamna asta: credinta, generozitate, refuzul balacarelii, retragerea in arta, simplu, verde (de la iarba), albastru (de la cer) si alb (de la ingeri) 
. Vi-l recomand! E o speranta pentru mine ca oameni ca astia inseamna Romania, de fapt!
2. Am ascultat azi in drum spre Parlamentul European de la Strasbourg ( a fost sesiune plenara pana azi … Ma rog, mai e si maine, dar practic azi au fost ultimele chestii interesante) nu imi dau seama de ce, cu urechea mai ciulita ca de obicei, chitarile, tobele, basii, flauturile, vocile. Anii 60, 70, 80, cand muzica era facuta ciupind niste coarde, apasand pe niste clape de pian/ orga, cantand live la … Woodstock de pilda . Wooow! Ce norocosi suntem ca inca i-am prins pe cativa dintre baietii astia! Pe 31 octombrie, o zi dupa ce o sa imi cante 2 fete si un baiat (cam afoni, da ce conteaza!) ” La multi ani!”, o sa ma duc sa il vad pe Joe Cocker.
3. Tot drumul m-a imbatat un miros de iarba cosita! De la balotii de fan!
4. Iar Strasbourgul m-a intampinat, ca de obicei, cu ceva asortat: niste iarba! Intre liniile de tramvai!
Si apropo de “iarba” si de Woodstock, cam asa canta si arata Joe Cocker prin 69, cand se prezenta in fata lumii cu vocea aia gajaita. Ei, asa, ca sa scrie si el un pic de istorie, nu de alta …
P.S. Da, pisico, lista e lunga- si Sting, cu sau fara Police, si Yes si U2 si Queen. Sa tot asculti!
Most Recent Comments