My dear friends from so many places, from here and from there, from warm and cold countries, from dry and rainy places, from sunny and cloudy cities, THANK YOU for making me feel pampered!
And since it seems I am not so talented to find the right words to express this, I found the right video and a gifted gorgeous girl to do that for me. 
! How should I say this? I felt somehow like I was immersed in a tub filled with scented foam surrounded by … but you better watch the clip …
Vorbeam cu ceva vreme in urma cu un amica din Italia. Stiti voi, Italia, tara in care soferii nu semnalizeaza pentru ca asa e cool, barbatii nu poarta ciorapi pentru ca asa e cool si, in orice caz, toata lumea trebuie sa fie cool pentru ca, nah, Italia este tara unde s-a nascut moda iar moda este nemuritoare, cica. Si cool!
Deci vorbeam eu cu italianca, despre Romania si despre placerea mea ca o data pe an sa ma duc la coafor si cosmetica in tarisoara de bastina. “Doar o data pe an la cosmetica?????” a sunat intrebarea ei insotita de o privire pe care nu am putut sa o definesc altfel decat dispretuitoare . “Aaaa… da”, raspund. “Vai, dar aici femeile care se respecta se duc lunar. Plus, zi de zi, dupa cum cred ca faci si tu, folosesc creme, farduri, na, o femeie trebuie sa se ingrijeasca”. Ce sa zic, imi place si mie rasfatul cosmetic, dar de cand am aflat de nanoelemente, am o banuiala: cosmetica are o legatura cu rasfatul doar o perioada scurta de timp. Asa, cam pana faci un cancer. Evident ca am intrebat-o si pe prietena mea cool daca in drumurile ei la cosmetica isi pune problema cat ii fac bine si cat ii fac rau toate smacurile cu pricina dar, cum era de asteptat, nu auzise de nanoelemente asa ca, de ce sa isi faca griji? “Oricum toti murim de ceva, nu?”
(de aici)
In Parlamentul Europeana au fost cateva rapoarte si interpelari care cereau Comisiei Europene sa faca studii cu privire la impricinatele nanoelemente si sa ceara industriei cosmetice sa ofere informatii mai detalitate cu privire la consecintele folosirii produselor care contin asa ceva.
Si asta pentru ca in momentul de fata producătorii nu au obligaţia de a preciza pe ambalaj daca aceste produse contin nanoparticule sau nu.
Insa unele studii stiintifice recente arata ca expunerea la nanoparticule de dioxid de titan şi de zinc, care se găsesc în aceste produse, duce la defecte genetice şi inflamatii care cresc riscul de a dezvolta cancer.
In documentele din PE am citit ca o mare parte din activitatea de cercetare pentru dezvoltarea de produse si materiale noi se concentreaza pe folosirea avantajelor pe care nanoparticulele ar putea să le aducă în eficienţa unui produs sau în reducerea costurilor si nu pe consecintele asupra celor care le folosesc.
Sunt sigura ca toate/toti folositi produse cosmetice. E aproape imposibil sa traiesti fara un sampon, o crema sau o masca de par. Eu marturisesc ca incerc sa merg la minima rezistenta: o crema de fata, una de ochi, sampon si masca de par, ruj, parfum si mascara. Dar, chiar si asa, ma intreb uneori: Oare cat risc?
Povestea mea cu Sting a inceput demult. Si acuma ca tot m-am provocat (ca nu pot sa dau vina pe voi si sa spun ca voi m-ati provocat) imi dau seama ca a fost cu mult inaintea erei “coolnewz”! Pe vremea cand desi eram tot cool, fireste , nu cunoscusem arsita newzurilor! Sa fi fost prin 1980 si ceva cand am ascultat prima data cantecul asta…
Vinovata – prietena mea Miha, care si in ziua de azi se mai face vinovata, cand si cand, de cate o chestie frumoasa din viata mea. Deci am inceput sa ne cunoastem – eu si Sting, desigur – cu “Every Breath you Take” si am inceput sa ne sincronizam pe “Syncronicity”.
Nu are rost sa va spun cum eram eu. Eu eram … o fata. Sting era cam la fel de inalt, la fel de slab (hai ca acuma parca e mai lucrat pe la sali de gym), purta tot pantaloni indecent (si chiar feminin) de stramti, tot camasi largi cu o crapatura pe piept (atat cat sa se vada ca si acolo este tot blond-roscat 
, avea tot parul zburlit (ceva mai lung si mai des, ce-i drept) si tot in bascheti se prezenta pe scena.
Sambata am facut si eu cunostinta cu baschetii lui Sting. La Stuttgart, undeva pe langa Porsche Arena, la portile 1-3, pentru cateva zeci de euro, toata lumea care avea chef sa ii asculte piesele si sa ii vada baschetii, putea sa o faca.
Eu am fost dispusa sa platesc vreo 98 de Euro pentru treaba asta si avand in vedere ca, fara ca el sa banuiasca vreodata, m-a insotit in viata in orice am facut important – am dansat la nunta pe muzica lui, am invatat pentru examene pe muzica lui, am urlat de draci pe muzica lui, am chiuit de fericire pe muzica lui – pretul mi s-a parut jenant de mic.
Nu a venit singur. Viorile, trompetele, tobele, saxofoanele, chitarile de la Royal Philharmonic Orchestra au cantat si au dansat impreuna cu el It’s Probably Me, Fields of Gold, Desert Rose, Shape of My Heart, Brand New Day, Fragile, When We Dance …
Simplu, relaxat, fara mare show. Partituri, zambete, dans, voci bune si clasa. Si chiar daca partea cu baschetii pare asa, o treaba la misto, ei bine, nu e deloc! In combinatie cu viorile, saxofoanele si cu muzicile rafinate, baschetii aia au spus despre Sting ce spuneau si acum 30 de ani: ca e un baietandru mare de tot pe care lumea trebuie sa il tina bine minte! Frumos!
P.S. In imagini, seara mea de sambata a aratat asa:
"La ce e coada asta? (sus pe pod) "Se da STING!"
"Fanii STING, poftiti la portile 1-3!"
Every breath you take... And every move you make....
I'll be watching you ...
I dream of rain eley eleey....
How fragile we are ...
P.S. 2 Am facut si niste filme dar fisierele sunt foarte mari. Daca stie cineva cum sa le fac mai mici, sa imi spuna si mie. Dau un film cu Sting
Dupa cum promiteam in precedenta sesiune de umplut camara de toamna, iata ca a venit si rindul acestei delicatese a carei reteta am furat-o din camara mamei mele. In care, in treacat fie spus, erau intotdeauna muuult prea putine borcane cu vinete murate.
Odata ce te-ai hotarit ca vrei sa le ai si anul asta in camara trebuie sa fii pregatit mai intii pentru o cotrobaiala asidua pe si pe sub toate tarabele din piata pentru ca nu multi tarani isi culeg vinetele cind sunt un pic mai mari decit o cutie de chibrituri. Iar daca totusi se decid sa o faca, fiti siguri ca nu se vor desparti de ele pentru mai putin de 4 euro pe kg.
Odata capturata prada pasul 2 consta in taierea coditelor.
Apoi le aruncam pentru citeva minute in apa clocotita. Aici trebuie un pic de atentie pentru ca trebuie sa stea suficient de mult incit sa fie un pic moi dar plastice, insa nu trebuie sa fie fierte. Si daca vinetele au diferite dimensiuni ar cam trebui sa le evaluam una cite una inainte sa le salvam din cazanul fierbinte. Cind s-au mai racorit un pic le spintecam longitudinal si le punem la scurs pentru vreo doua ore. Eu le-am pus intre 2 funduri de lemn cu ceva greutati deasupra.
Am zis ca vinetele astea sunt “stuffed”, nu? Umplutura poate fi un amestec de morcovi si telina date pe razatoare, eventual varza. Anul asta am optat numai pentru morcovi si telina, dar am pus si un pic de chimion. Am frecat amestecul cu un pic de sare, nu multa pentru ca la sfirsit oricum am adaugat saramura ca pentru orice alte muraturi de iarna.
La final indesam (ca nu degeaba sunt “stuffed”) umplutura in vinetele scurse si le legam fedeles cu frunze de telina care au fost si ele in prealabil oparite.
Un ochi ager va observa in poza de mai jos ca frunzele de telina sunt crude si s-au cam rupt pe post de funie asa ca am ales sa folosesc chiar un pic de sfoara. Sper ca … mama sa nu citeasca postul asta!
Acum sunt in cautare de alte idei mai nastrusnice de … muraturi!
Ca oricarei femeie (cred!) imi place, cand si cand, sa mai bantui magazinele, mai ales pe cele din Strasbourg.
Sigur, nici cele din Germania nu sun de lepadat dar, recunosc, am o slabiciune pentru ce produc frantzujii in materie de haine si mancare: cred ca la ambele capitole pur si simplu au mai mult bun gust.
Si, tot din cand si cand, mai dau in cate un magazin apartinand unui lant destul de cunoscut (Zara, Promod, H&M) peste cate o surpriza … romaneasca. Ultima data mi-a facut cu ochiul o curea de piele. Cautam o curea pe care sa o pot pune la niste camasi sau la niste rochii tricotate si mi-au picat ochii pe dragutza de mai jos.
Bine facuta, dintr-o piele frumoasa si bine prelucrata, interesanta, ochioasa, indrazneata, cu un aer country, asa- numai buna pentru tzaranca de coolnewz, nu . 25 de euro- un pret corect. Si, surpriza, Made in Romania!!
Cautam de ceva vreme o curea asemanatoare dar majoritatea pe care le gasisem- niste chinezarii- erau facute partial din piele iar cele care erau total din piele, si de calitatea celei de mai sus, costau peste 40 de Euro.
Si uite asa, am aflat ce mai exporta Romanica si mi-am adus aminte ca, de fapt, nu doar in vest dar chiar si in Romania e o aventura sa cauti si sa gasesti produse romanesti- si de o astfel de calitate. Si arunc buzduganul (nu, nu cureaua catre voi si va intreb:
Gasiti produse romanesti pe unde va aflati?
Asa, intr-o mare goana va informeaz ca:
Majoritatea parlamentarilor europeni au votat în favoarea extinderii concediului minim de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni.
În cazul în care întru-un stat membru există un sistem de concediu din motive familiale disponibil la nivel național, ultimele patru săptămâni pot fi considerate drept concediu de maternitate.
Sase săptămâni din concediul de maternitate vor trebui să fie luate imediat după naștere.
Lucrătoarele care își iau concediu de maternitate trebuie să primească salariul integral, 100% din salariul ultimei luni lucrate sau media salariilor lunare, se arată în rezoluția adoptată. În ceea ce privește plata, Comisia propune plata integrală pentru primele șase săptămâni ale concediului de maternitate, iar pentru restul perioadei, recomandă plata integrală. Această prevedere nu este obligatorie din punct de vedere legal, dar suma remunerației nu poate să fie mai mică decât nivelul plății concediului medical.
Propunerea legislativă are ca obiectiv fixarea de standarde minime la nivel UE, dar statele membre au dreptul să introducă sau să mențină reguli care sunt mai favorabile decât cele prevăzute în directivă.
Concediul de paternitate
Statelor membre li se solicită să ofere taților dreptul la un concediu de paternitate plătit integral, de cel puțin două săptămâni, în perioada concediului de maternitate, se menționează în textul adoptat.
Sounds good? What do you think, coolpeople Populism sau realism ?
Eh, iar o saptamana de traversat podul peste Rhin dintre Kehl si Strasbourg (e sesiune la Parlamentul European plus una bucata summit despre, ati ghicit , romi!)
Si cum ma dau eu asa hatza-hatza pe Pont de l’Europe mi-a venit ideea sa va intreb daca voua va plac podurile! Eu sunt innebunita dupa poduri si de cate ori traversez unul (de preferinta mana in mana cu cineva drag , mic sau mare, celebru sau anonim, am aceeasi senzatie ca pasesc intre doua lumi. Imi place haul de sub pod – iar daca haul e umplut si cu ceva apa, mai intra aici si un pic de romantism, nu?
Am traversat zeci de poduri, de la uriasul Golden Gate din San Francisco, la venetienele Rialto sau Puntea Suspinelor, dar poze am facut doar pe cateva.
Cum ar fi pe “dansul”
Tadaaaam! Brooklyn Bridge, New York!
sau, pe “domnia Sa”:
Alta umbrela, alt pod, aceeasi coolnewza: Hungerford Bridge, Londra
Acum, ca am deschis “cutia cu poduri” va astept si pe voi sa imi spuneti:
1. Va plac podurile?
2. Ce poduri mai cunoscute ati traversat si cu ce amintiri ati ramas?
Gata, fug, am plecat. Cum unde? Sa mai traveresez un pic Pont de l’Europe
In caz ca v-ati intrebat ce s-a intimplat cu ghebele culese mai deunazi, ma grabesc astazi sa va dau raspunsul. Dupa cele 20 de minute regulamentare de fiert, cele mai multe au luat drumul congelatorului. In felul asta orice posibilitate ramine deschisa: pizza cu ciuperci, tocanita si orice altceva ne-ar mai trece prin cap.
O alta parte insa au fost sortite sa devina muraturi dupa tipicul oricaror muraturi in otet. Altfel spus: otet de 5 grade/apa 1/2, 1 lingura de sare si 2 linguri de zahar la 1 litru de lichid si un amestec de mirodenii pe care-l zariti mai sus, amestec din care nu lipsesc semintele de marar, dafin, boabele de mustar si de coriandru, piper. Rezultatul haladuielilor prin padure il vedeti mai jos!
Asaaaa. Acuma daca voi credeti ca pentru mine capitolul muraturi a fost inchis cu susprezentatele ghebe, ei bine, ia uitati-va ce spun mustatile mele? Ce spun ele? Pai spun NTZ! Deci muraturi, da? La piata, atunci! Piata este si aici un adevarat spectacol, mai ales acum, toamna! Altminteri aflata in stapinirea porumbeilor, macadamul pietei din jurul catedralei se umple in fiecare simbata dimineata de rulote si tarabe ale taranilor veniti dimprejurul orasului sa vinda cam orice creste pe linga casa omului. Ce-mi lipseste insa intotdeauna aici sunt acei tarani care sa strige ceva gen “Ardeiasuuuu! Arde-iasuuuuu’!” Sau negocierea … Nu-i chip sa scoti un pret mai bun, nu conteaza ce si cit cumperi, savoarea tirguielii lipseste cu desavirsire! Cel mult mai capeti vreun mar sau o para pe care sa le molfaie copiii cit se mai tin cu pasi mici si marunti dupa tine prin aglomeratia aia din care nu inteleg mai nimic.
Citeva imagini de simbata trecuta:
Nu stiu de unde a aparut legenda asta cu capsunele din Spania cind aici avem capsune proaspete, locale, cu gust miros si dulceata, din mai pina iata, la mijlocul lui octombrie!
Despre traditia mustului si a tulburelului (si) in Germania si despre cit de bine se potriveste el cu Zwiebelkuchen v-am mai spus in povestea placintei in lacrimi. Iata-l aici aromat si piscator in butoaie ce fiti siguri ca se intorc goale la casele lor.
Intors din piata, cam asta am tirguit! Gogonele-s cam greu de gasit insa daca iti asumi efortul de a cauta acul in carul cu fin, pina la urma esti rasplatit intr-un fel sau altul.
Citeva kg bune de gogonele alungite, doar un pic pirguite si niste castraveciori mici si crocanti, amestecate cu telina, conopida si morcovi si… gata! Doua butoiase de muraturi sunt pregatite pentru marea inclestare din decembrie cu purcelul de lapte.
Din aceeasi categorie, coming soon: Pickled baby-aubergines! 
Cum e toamna in camara voastra?
COAFEZELE CU DOUA MAINI STANGI
Da, or fi nemtii buni la multe, de la masini la tot ce inseamna aparatura sau inginerie, dar au cateva domenii in care pur si simplu nu au talent. Unul dintre ele este industria de frumusete. Si iar da, o sa imi spuneti ca Hugo Boss are headquarters pe langa Stuttgart sau ca Heidi Klum si Claudia Schiffer sunt nemtoaice, dar hai sa coboram pe pamant si sa mergem la un … coafor. De cand m-am mutat in Germania ma apuca groaza cand trebuie sa ma duc la coafor. Ieri a fost una din acele zile. Ca de fiecare data in drum spre coafor ma incarc de asteptari una mai neagra decat alta doar uitandu-ma in stanga si in drepta: partenerele mele de trotuar (ca sa zic asa isi plimba tot soiul de tunsori ametitoare cu mii de franjuri si tzepi, asimetrice, culori combinate – par negru si suvitze rosii sau blond deschis.
Cu atata arta in par nu mai e loc de feminitate, va e clar nu? Ajung la coafor. Nu oricare, ci unul care e parte dintr-un lant celebru in lume – TONY & GUY
Ma rog, pe langa multe piercinguri si tatuaje, maestrele de la T&G, imbracate ca niste emo – negru, negru si iar negru – prezentau si ele pe cap aceeasi tendinta care a invadat si orasul: chestii sofisticate asimetrice cu multi, multi franjuri (Asa, ca in poza de mai sus preluata de pe site-ul lor). PR mult, amabilitate la fel, bla bla-uri la greu, “un ceai fierbinte, ca vad ca sunteti racita”, dintr-astea. Ce vroiam eu nu ar fi trebuit sa impuna mari probleme: aveam de asta vara din Romania o tunsoare si o culoare a parului care imi placeau, tot ce vroiam era sa imi fie conservate: adica parul sa fie scurtat un pic pe aceeasi forma si o culoare cu un ton mai deschisa.
Pentru operatiile astea m-au “paruit” vreo 4 gagici. Una m-a vopsit, una m-a spalat, una m-a tuns si alta m-a uscat! O aiureala totala! Adica de la Mimi – hair stylista care m-a luat in primire, pana la Uwe care mi-a aranjat parul, ideea cu care venisem eu s-a pierdut prin salon. Am inceput cu vopsitul. Dialog intre mine si tipa reponsabila cu varuiala:
Eu: As vrea un ton mai deschis.
Ea: Nu se poate. La radacina parul va fi mai deschis decat in rest.
Eu: In Romania mi s-a spus ca se poate. Uitati (si scot agenda unde hair-stylista din Romania mi-a notat ce combinatie de culori trebuie sa fac) Faceti asa.
Ea: Incercam!
Vopsit, spalat. Deja doza mea de neincredere crestea o data cu numarul ceaiurilor pe care le beam. Asa ca nici o surpriza cand am vazut ca radacinile nu sunt vopsite (sau poate mai bine exprima ce fata am facut urmatoarea insiruire: 
(((><$ 
$)#(%*#%*%$!!!)
Eu: Pai radacinile nu sunt vopsite
Ea: Da, imi cer scuze, doar aici la calota. O sa refacem!
Eu: Da, refaceti, dar pe parul si pe pielea mea.
In fine, culoarea nu a iesit cum vroiam nici a doua oara. Eram deja cu un mare chef de a pune o bomba in salon ca sa il fac mai celebru decat este. Nu am avut ragaz pentru ca a venit Mimi sa ma tunda. Ma rog, ea si-a facut treaba rezonabil insa ultima maestra, aia cu uscatul si aranjatul, a facut ce a facut ca iar mi-a adus aminte de ideea cu bomba. Parul nu statea cum vroiam si era destul de inert. Pentru toata distractia pretul a fost 137 de Euro.
Acuma, trebuie sa va spun ca de-a lungul timpului m-am jucat in fel si chip cu pleata mea. Am avut toate tunsorile posibile de la “castron” la “garson” la punk, cu franjuri, periuta, cu chica sau fara. Prin urmare nici o propunere de la saloane care se vor futuriste ca T&G nu e vreo chestie nemaivazuta pentru mine. Dar Tutza sau Netty, coafezele pe mana carora, in adolescenta mea, dupa vreo ora de stat la coada eram fericita sa imi las podoaba capilara (si care ar fi meritat titlul de maestru hair-stylist cu coronitza!) le-ar fi dat clasa la orice ora fatucilor care astazi cred ca daca iti fac un vartej multicolor in cap fac arta.
Toata tarasenia mi-a adus aminte de o idee mai veche: sunt in Romania cateva lucuri numai bune de facut brand: saloanele de coafura, cele de masaj si medicii stomatologi. Toti presteaza servicii de foarte buna calitate la preturi cu mult mai mici fata de cele din occident.
De duminica am inceput sa inventez motive sa trag o fuga in Romania prin decembrie, asa, ca sa pot si eu sa intru cu o freza rezonabila in 2011.
Voi cum stati cu iubirea de coafeze si cam cat va costa lunar distractia?
Unii isi iau, zi de zi, o pauza de tigara. Altii, o pauza de cafea. Sute si sute de romani vor lua pentru un an si jumatate o pauza de CEDO.
Fara sa ii fi fost acordata prea multa atentie de catre presa romaneasca, hotararea luata de CEDO zilele trecute arunca, practic mingea in terenul autoritatilor romane. CEDO nu va mai solutiona un an si jumatate nici o cauza romanesca legata de retrocedari. Asa ca, cei care aveati de gand sa faceti un drum la Strasbourg, trebuie sa va inarmati cu rabdare.
Insa cuvantul cheie in hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului este PLAFONARE. Nu stiu cum le suna celor care au de recuperat pamanturi si case confiscate de comunisti, insa filozofia din spatele acestui cuvant este ca depagubitii nu vor mai primi cat vor cere ci cat va zice legea ca poate sa ofere statul roman.
Multi se vor simti nedreptatiti pe buna dreptate. Dar vorbind cu judecatori de la CEDO am inteles ca alte state au luat de multa vreme hotarari ca aceasta. Motivele? Nu mai sunt bani!
Voi, parintii sau bunicii vostri aveti vreun dosar la CEDO? Ati fost multumiti de solutiile primite? Ce parere aveti de ideea de “plafonare”?
Most Recent Comments