Dupa cum promiteam in precedenta sesiune de umplut camara de toamna, iata ca a venit si rindul acestei delicatese a carei reteta am furat-o din camara mamei mele. In care, in treacat fie spus, erau intotdeauna muuult prea putine borcane cu vinete murate.
Odata ce te-ai hotarit ca vrei sa le ai si anul asta in camara trebuie sa fii pregatit mai intii pentru o cotrobaiala asidua pe si pe sub toate tarabele din piata pentru ca nu multi tarani isi culeg vinetele cind sunt un pic mai mari decit o cutie de chibrituri. Iar daca totusi se decid sa o faca, fiti siguri ca nu se vor desparti de ele pentru mai putin de 4 euro pe kg.
Odata capturata prada pasul 2 consta in taierea coditelor.
Apoi le aruncam pentru citeva minute in apa clocotita. Aici trebuie un pic de atentie pentru ca trebuie sa stea suficient de mult incit sa fie un pic moi dar plastice, insa nu trebuie sa fie fierte. Si daca vinetele au diferite dimensiuni ar cam trebui sa le evaluam una cite una inainte sa le salvam din cazanul fierbinte. Cind s-au mai racorit un pic le spintecam longitudinal si le punem la scurs pentru vreo doua ore. Eu le-am pus intre 2 funduri de lemn cu ceva greutati deasupra.
Am zis ca vinetele astea sunt “stuffed”, nu? Umplutura poate fi un amestec de morcovi si telina date pe razatoare, eventual varza. Anul asta am optat numai pentru morcovi si telina, dar am pus si un pic de chimion. Am frecat amestecul cu un pic de sare, nu multa pentru ca la sfirsit oricum am adaugat saramura ca pentru orice alte muraturi de iarna.
La final indesam (ca nu degeaba sunt “stuffed”) umplutura in vinetele scurse si le legam fedeles cu frunze de telina care au fost si ele in prealabil oparite.
Un ochi ager va observa in poza de mai jos ca frunzele de telina sunt crude si s-au cam rupt pe post de funie asa ca am ales sa folosesc chiar un pic de sfoara. Sper ca … mama sa nu citeasca postul asta! 
Acum sunt in cautare de alte idei mai nastrusnice de … muraturi!
Related Posts:
Sunday, October 24th, 2010, 9:22 pm | 
Cool-COOKING-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
October 25, 2010 at 8:21 am
Chestia asta n-o știam!
Și nu-s chiar începătoare.
Hmm, bine că ne dai abia acum rețeta!
Ia să merg eu în piață să văd dacă mai găsesc vinețuci de-astea!
October 25, 2010 at 9:31 am
silavaracald: tu ce dai la schimb? Zi repede ca sterg postul!
October 25, 2010 at 12:07 pm
eu am urat leguma asta de cand ma stiu,dar aici la tine,murata arata bine!
si pt mine reteta aceasta e ceva nou…dar eu sunt cam noua in ale bucatariei
October 25, 2010 at 12:24 pm
aA: partea cea mai frustranta a chestiei asteia cu muraturile este ca recompensa vine dupa multa vreme! Nu le poti devora imediat! Partea buna e ca se fac in cantitati relativ mari.
October 25, 2010 at 12:08 pm
* in scopul murarii,intelegi tu!
October 25, 2010 at 12:13 pm
Wow, ce reteta inedita, nu am auzit niciodata de vinete murate.
Arata bine si, cu siguranta, sunt foarte gustoase. Mi-ai facut pofta de…salata de vinete. 
October 25, 2010 at 12:25 pm
Nice: asta e o performanta sa-ti povestesc de una si sa ti se faca pofta de … alta!
October 25, 2010 at 12:43 pm
Foarte misto reteta, nici eu n’o stiam! Am aflat-o totusi prea tarziu, la noi la piata s-a facut paj’de mii kilogramu’ de vinete! Nu dau atatia bani nici sa ma tai! da’i de retinut pentru la anu’! Multumiri si-o saptamana linistita sa ai!
October 25, 2010 at 12:55 pm
georgiana: alea mici sunt mai ieftine ca nu prea au cautare. Le aduce omu-n piata ca e prea frig si nu mai cresc chiar daca le lasa in gradina. Merci!
October 25, 2010 at 12:48 pm
wow, fain reţet, rata!
… grecii numesc vinetele melitzanes şi eu sunt realmente înebunită după mousaka cu melitzanes-urile astea (ale lor cresc mai mici si mult mai dulci) cu carne de rechin. reţeta nu o ştiu, dar poate o are cineva şi ne-o expune aici…
mamă ce foame mi s-a făcut!!!
October 25, 2010 at 12:56 pm
pisica: merci! Reteta om gasi-o noi pe undeva, dar nimeni nu are voie sa o posteze daca nu o si face o data! Macar! Corect, nu?!
October 25, 2010 at 1:23 pm
Și eu când mai fac câte o gafă în bucătărie zic: „Dacă m-ar vedea mama…”
October 25, 2010 at 1:31 pm
Diana: dar cine a vorbit de “gafa in bucatarie”?
Faza cu sfoara a fost asa, de usurare a muncii 
October 25, 2010 at 2:47 pm
serios, “umplutura” se mai numeste si “salata tiganeasca” pe alocuri…
telina, morcovi, hrean, totul ras, dar adaugatul de coriandru, cimbru este obligatoriu
October 25, 2010 at 6:32 pm
eo, are you a little remy?
prea te pricepi!
October 25, 2010 at 6:34 pm
rata, evident, o vom efectua antepostare. nici nu ar fi prea complicat, cred. din ce îmi amintesc eu, era făcută cu medalioane de rechin. cam ca cele care se efectuează cu rădăcinoasa mea favorită: ghimbirul. iar mousaka e simplă de felul ei…
October 26, 2010 at 8:02 am
Ce să dau, Rata! Că nu-i cine știe ce de capul meu. Poate doar ceva murături asortate în care am pus și pepene roșu pitic…
October 27, 2010 at 8:44 am
silavaracald: buuuun pepenasu’! Mi-aduc aminte de un purcel de lapte la bunica de Anul Nou, demuuuult-demult, asortat cu pepene murat mic si rosu … Era prima data cind vedeam asa ceva, adica pepene murat! Iar de la purcel crantzaneam si coastele, asa era de bun!
Trackbacks
October 26, 2010 at 10:44 pm