O mare de capete sure il astepta aseara pe o scena dintr-un oras german pe Joe Cocker. In multime si coolnewza, cu crestetul ei proaspat vopsit la Tony and Guy. “Ori populatia Germaniei este din ce in ce mai imbatranita, ori Joe Cocker are lipici la pensionari, ori toata lumea de aici e nemultumita de aia de la Tony and Guy“, se gandea coolnewza muscand dintr-un Brezel si inmuindu-si buzele intr-un Radler.
Ma pune pe ganduri multimea asta sura. “Nu prea i-as vedea pe mama si pe tata in peisajul asta”, imi spun. “Si, de fapt, cati dintre oamenii trecuti de 55 de ani din Romania ar considera un must un concert Joe Cocker, Deep Purple, Led Zeppelin sau alte trupe din tineretile lor? Cati ar avea bani, cati ar avea energie si chef pentru asta? Sa numim asta calitatea vietii?” 20.15. Luminile se sting. Aplauze. Chiar si chiuituri.”Cocker! Cocker! Cocker!” striga nerabdatoare multimea. Pe scena isi face aparitia o silueta. Se apropie de microfon.”Guten Abend. Ich bin der Vorband”/”Buna seara. Eu sunt formatia din deschiderea concertului lui Joe Cocker”, ne spune un tanar ochelarist cu o alura de anii 40. Zambeste timid. Imi pica ochii pe freza lui: este tuns periuta pe laterale iar deasupra capului are o bucla ca un rulou umplut cu vanilie. Sweet 
! Are o chitara in mana. Ba nu, doua. Deci are 2 chitari in mana si 2 microfoane. Langa scaun il asteapta si orga si o muzicuta. As vrea sa stiu cum il cheama. Dar spectatolul nu are prezentator iar …”Octavian Ursulescu era ocupat. Asa am auzit!” ma anunta amicul Ratatouille. ” 
) In timp ce mie mi se face un dor nebun de Octavian Ursulescu, lumea e ingaduitoare. “Sa vedem ce canta tanarul”. Si, da, ce sa spun, baiatul cu ruloul pe cap canta chiar bine! Atmosfera se incalzeste, se aplauda frenetic. Tipul manuieste foarte bine toate instrumentele iar cu vocea se joaca cu usurinta cu care fiica-mea se da in leagan. Toll! In pauzele dintre cantece mai face o glumitza- doua si ne implora sa ii cumparam CD-urile. “I’m poor!” ne anunta mai mult in serios decat in gluma.
Baiatul talentat cu ruloul pe cap
Dupa al treilea cantec ne zice chiar si cum il cheama. E zgomot si nu inteleg. Si iar mi se face dor de Octavian Ursulescu. Ce bun ar fi fost un Octavian Ursulescu, nemuritorul prezentator al tuturor spectacolelor din Romania de la Mamaia si Miss Romania la spectoacolele cu Tociu, Palade, Stela si Arsinel. S-ar parea ca doar spectacole cu Pic si Poc, Lolec si Bolec si, iata, Joe Cocker nu prezinta. Schade … Baiatul cu ruloul pe cap a terminat. Si-a luat chitarile, muzicuta si orga si paraseste scena in aplauzele multimii. A fost chiar bun. Pacat ca nu stim cum il cheama … Unde esti tu Ursulescule ! Il asteptam pe Joe Cocker. Noroc ca pe el stim cum il cheama!
(va urma)
Related Posts:
Monday, November 1st, 2010, 5:14 pm | 
Cool-Vaterland-Newz, COOLiozitati | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
November 2, 2010 at 9:24 am
Ei, trebuia să vii astă-vară la Ibănești, la Festivalul Văii Gurghiului, pe care l-a prezentat îmbrăcat în constum popular… Îți trecea de tot dorul de el, că a reușit să vorbească mai mult decât au cântat diverșii rapsozi! Are omul ăsta o logoree de te apuci cu mâinile de cap. Și o artă de a nu spune nimic, dar la modul dulceag spre grețos, de dai în diabet.
Și, Cockeruțul cum fu?
November 2, 2010 at 12:56 pm
@silavaracald: haidi bre, cum sa imi fie dor de libidinosu’ ala de Ursulescu
! Era o exagerare, desigur! Si mie imi provoaca aceeasi stare de care povestesti, dar nici asa sa intre aia pe scena ca la ei in sufragerie 
. Ursulescu e asa, un reprezentant celebru (prea celebru as zice pentru noi) al breslei asteia care nu am realizat pana sambata cat de utila societatii este!
November 4, 2010 at 2:02 pm
Da. E un reprezentat al unei bresle despre care nu prea știi cu ce se ocupă la urma urmei; la ce e ea utilă societății, ca s-o dăm proletaricește.
Trackbacks
November 2, 2010 at 4:02 pm