Archive for November, 2010

November 12th, 2010

Clopotele care bat in bisericile goale

by coolnewz

Clopotele bisericilor raspandite prin satucurile schwabesti bat cu precizie de ceasornic. Iti poti fixa ceasul dupa ele.

La si un sfert bat de 3 ori, la si jumate o data iar la fix numarul orelor din zi. Ai zice ca biserica adaposteste niste slujitori ai Domnului extrem de vrednici, dedicati cu trup si suflet misiunii lor de a le reaminti muritorilor de rand de Cel de Sus cu o punctualitate nemteasca.

Nu pot sa va spun cat de dezamagita am fost cand am aflat ca, de fapt, punctualitatea nu este una omeneasca, ci una mecanica si ca nu un calugar indeplineste precisa sarcina, ci o masinarie!

“Biserica este inchisa si o deschidem doar din cand in cand la slujbele de duminica si la sarbatori”,  mi-a spus un preot dintr-un satuc de pe langa Freiburg. ” Din pacate, lumea nu prea mai vine la biserica”, s-a plans omul.

Cata prietenie este intre biserica si scoala?

Ideea ca biserica din care rasuna clopotele  e goala de credinciosi m-a cam pus pe ganduri. Si totusi … Politicile de educatie incearca sa mentina o legatura cat de cat vie intre biserica si scoala. Si nu vorbesc doar de orele de religie, ci de sarbatorile catolice, de pilda, care pentru ca sunt serios promovate in scoli au parte de participarea intregii obsti.

De exemplu astazi catolicii il sarbatoresc pe Sfantul Martin. Pregatirea pentru sarbatoare a inceput in scoli si gradinite cu vreo doua saptamani in urma cand copiii, parintii si profesorii si-au confectionat lanterne.

lanterna in forma de fluture

lanterna in forma de liliac

De ce lanterne? Cine e Sfantul Martin si ce vrea el? Cred ca va va lamuri suficient reportajul pe care l-am realizat pentru RRA.

coolnewz Reportaj St. Martin RRA

Sf. Martin calare si cu mantia ce va fi sacrificata

copiii ii lumineaza calea cu lanternele

iar pompierii se asigura ca nici copiii, nici Sf Martin si nici restul satului nu ia foc!

Revenind la tema cu care incepuram, as  zice ca desi bisericile romanesti nu sunt goale ca cele nemtesti, sunt convinsa ca putini copii stiu si  inteleg povestea biblica sau merg cu placere la vreo sarbatoare ortodoxa.  Deocamdata, bisericile romanesti sunt pline de copii (dar stim bine ca cei mai multi sunt taratzi de parinti si bunici pe la slujbe). Oare va fi nevoie ca ele sa se goleasca pentru ca Biserica Ortodoxa Romana sa priceapa ca predicile si lectiile seci de religie nu sunt de ajuns pentru a-i tine aproape pe copii de credinta?

November 10th, 2010

Migratia gogosarilor si gogonelelor in Occident

by Ratatouille

Am inceput cu sfirsitul insa ... povestea e mai jos!

O reteta romaneasca de toamna nemteasca

Intr-un colt al balconului stateau stinghere citeva kg de gogonele ce n-au mai incaput in butoiasele cu muraturi. Astea se gasesc mai greu pe meleaguri schwäbisch insa piata este incarcata morcovi, telina, hrean, ardei. Gogosari nu gasim pe aici insa am adus niste seminte din ultima mea vizita in Iasiul natal asa ca 2011 va ramine in istorie ca anul in care emigrantii romani au introdus gogosarul in sudul Germaniei. Dar gata cu paranteza gogosarului. Vroiam sa va povestesc ce s-a intimplat cu gogonelele stinghere. Cam atitea au fost:

Le-am taiat relativ marunt, bucati cam de 1cm, si a rezultat asta:

Conopida am desfacut-o si pe ea in buchetele mici, similare ca dimensiune (ok, poate un pic mai mari) cu gogonelele de mai sus si cam aceeasi cantitate. La fel am taiat si ardeiul. Am preferat capia rosu pentru dulceata si aspect. Au urmat la rind morcovul si telina date pe razatoarea mare. Cantitativ ambele la un loc fac cam cit conopida. Altfel contribuie cu un gust un pic cam … nepotrivit. Conform papilelor mele!

Apoi am facut un amestec de otet (1:2 cu apa, daca e otet de 5 grade) si cu ceva condimente din care nu au lipsit boabele de mustar, cele de coriandru si piper, seminte de marar si frunze de dafin. La 1 litru de amestec am mai pus o lingura de sare si vreo 2-3 de zahar. Toata minunea asta am pus-o pe foc si am oparit rind pe rind toate cele de mai sus incepind cu telina si conopida ca sa ramina albe.

Odata scoase de la opareala, le-am pus pe toate intr-o cratita mare (aproape ca s-ar ridica la rangul unui cazan de la popota regimentului) pe care am incercat sa o pastrez cit mai calda (fierbinte …) din motive de sterilizare. Sa nu uitam ca vrem sa punem salata asta de toamna la pastrare in camara! In timp ce gogonelele & comp. nadusesc (pe rind!) in otetul clocotind, am frecat niste mustar (cam 3 borcane de 250 grame) cu ulei si cu vreo 3 linguri sanatoase de miere.

Pe care apoi (mustarul) l-am amestecat cu legumele oparite si cu un hrean proaspat ras ca sa-si lase iuteala, lacrimile si aroma acolo, inauntru.

Next step: am pus totul in borcanele fierbinti si … sterile ;) scoase din cuptor pe care le-am inchis, unul cite unul imediat dupa ce l-am umplut si l-am bagat intre perne si sub citeva rinduri de paturi sa stea la cald cit mai mult.

PE SCURT

Mai intii speli bine borcanele si le pui in cuptor la vreo 150 de grade sa se sterilizeze bine. Conservele astea nu vor trece prin prea multe alte procese termice de sterilizare asa ca partea asta cu borcanele e importanta. ingrediente: gogonele – 1 parte, gogosari – 1p, conopida – 1p, morcovi – 0.5p, telina – 0.5p. Pentru opareala: otet de 5 grade : apa 1:2 + condimente: boabe de mustar, coriandru, piper, seminte de marar, frunze de dafin, 1 lingura de sare si 2-3 linguri de zahar la 1 litru de amestec. Oparesti toate ingredientele pe rind incepind cu conopida si telina, nu le lasi mai mult de 2-3 minute, ele trebuie sa ramina crocante, nu sa se flescaiasca, dupa care le pui intr-o cratita mare acoperita sa stea cit mai calde. Pentru sos: mustar cam 750 de grame frecat cu vreo 300 ml de ulei de floarea soarelui si cu vreo 2-3 linguri de miere. Eu am mai gustat din amestecul final si am mai potrivit mierea dupa cum mi-au dictat, stiti deja, papilele. Ultima chestie: un hrean cu dimensiunile L=12cm, FI=3cm ras proaspat. Este si un conservant natural foarte bun! La urma pui amestecul in borcane si le inchizi bine pastrindu-le cit mai izolate termic (intre paturi, perne etc) cam pina a doua zi.

November 9th, 2010

Chestii la care nemtii AU talent

by coolnewz

Relaxarea prin munca se invata de mic

De fapt capitolul asta, avand controversatul nume de botez  Deutschland probably ueber alles este, cred, unul dintre primele cu care am deschis taraba asta de pove- stiri online. Mai tineti minte: v-am vorbit aici despre miresica fara nunta, despre Frau Schuster si despre alte intamplari care au construit in mintea mea imaginea acestei tari in care m-am trezit aruncata de soarta intr-o buna zi. O soarta buna, ce sa zic :) ! Vorba unei prietene din Irlanda: ce ma faceam daca ajungeam in … Italia??!!

Asaaa …. Daca tot vorbeam deunazi despre relaxare, azi  apasam mai cu nadejde pedala de acceleratie a trairilor si intram in zona de distractie. Cum se distreaza copii in Germania. Ei? Ce ziceti de subiectul asta? Uite, va propun sa vorbim despre cum le organizeaza nemtii zilele de nastere pustilor. Cei mai multi dintre noi ne-am gandi la o petrecere cu muzica, copii multi, dulciuri, zbantuiala si cadouri multe. Insa aici, un astfel de eveniment este o buna ocazie de a-i pune pe copii sa lucreze impreuna, sa aiba activitati creative. Cadourile sunt modeste- carti, jocuri ieftine, creioane colorate iar accentul, cum spuneam, este pus pe antrenarea copiilor in diverse activitati.

La ultimele doua Geburtstagpartys, de pilda, fiica-mea si prietenele ei si-au muncit mintzisoarele si si-au exersat talentul artistic pentru a-si personaliza cate o sacosica din panza

sau au construit, din margele, figurine

Este aproape nelipsita si organizarea unei Schatzsuche (vanatoare de comori). Ce inseamna asta? Pai inseamna un pic de pregatire din partea parintilor care cu putin timp inainte fac niste pachetele cu dulciuri pe care le ascund in padure sau, ma rog, in jurul casei. Fac un traseu cu sageti si capcane :) iar misiunea copiilor este sa gaseasca, impreuna, comoara.

Va dati seama, cred, ca am comis-o si eu iar daca sunteti curiosi,  puteti chiar si auzi cum a sunat toata aventura :) !

coolnewz reportaj  Schatzsuche

Mai mult in serios decat in gluma, as zice pe final ca felul in care nemtii reusesc sa ii faca pe copii sa gaseasca, de mici, placere in munca, este o treaba la care chiar au talent. Ce ziceti, oare de asta e Germania … Germania?!

November 4th, 2010

Chestii la care nemtii n-au talent (2)

by coolnewz

Relaxare in stil nemtesc

Sunt genul de persoana a carei lista de Like e mai lunga decat lista de Dislike. Lista mea de Like a tot variat in  functie de varsta, anotimp, stare sufleteasca, numarul de copii, greutatea portofelului si chiar numarul de kilograme pe care il arata cantarul :) .

Acum, de pilda, imi plac unghiile mele scurte vopsite in mov inchis. :) Imi mai place tortul de ciocolata cu crema de portocale si combinatia maro inchis- gri deschis.

Insa in lista mea de Like sunt si itemuri care raman acolo, de parca au constituit un alt strat de piele care a crescut peste cel cu care m-a nascut mama:  Sting, Garcia Marques, tocurile si …  masajul.

Imi place la nebunie sa fac masaj. Sau mai bine spus sa imi fie facut masaj. Sa imi las carnea framantata cu invesunare sau cu blandete, cu ulei sau cu creme, de maini mai mici sau mai mari. In Romania nu era saptamana fara cel putin o ora de rasfat, care rasfat se petrecea intr-un loc pe care si acum il frecventez cu aceeasi placere ori de cate ori ma intamplu prin zona.

Am dat tarcoale ideii de a gasi si aici un loc similar iar cineva care stia de planurile mele mi-a daruit de ziua mea  nu una, ci doua sedinte de masaj!

Asa ca azi, la ora 12.50, iata-ma cu un prosop in rucsac intrand pe usa Spa-ului cu pricina.

Curat, ingrijit, o muzica relaxanta. De fapt locul e mai mult decat un Spa este un centru de recuperare, asa ca nu ma surprinde sa vad, intr-o incapere laterala o terapeuta aratandu-i niste miscari de gimnastica medicala unei paciente .  Raman la receptie. Pe la 13.00 apare o tanara blonda. “Ma rog, 10 minute de intarziere…” mustacesc eu … Ma invita intr-o incapere. Stiam ca ar fi trebuit sa am parte de 25 de minute de masaj si de impachetari cu namol. Incaperea e prea luminata si destul de racoroasa. Lumina si racoarea nu prea fac treaba buna cand vrei sa te relaxezi, asta e ideea … Si o si transmit prin viu grai. OK! Inchidem geamul dar lumina tot este.

“Deci, cum vor decurge lucrurile?”, intreb. “Incepem cu masajul sau cu impachetarile?”

“Vom face in paralel.”

“Adica?”

“In timp ce va voi masa picioarele, pana la glezna, sau mainile sau spatele- ce decideti Dvs.- veti avea sub Dvs. o punga cu namol. ”

“Deci astea sunt “impachetarile?”, intreb cam dezumflata

“Da, veti fi impachetata, in sensul ca veti sta pe aceasta punga insa invelita cu un prosop gros”

“OK …” nu suna cum as fi vrut dar… na…am venit sa ma relaxez.

Imi aseaza punga cu namol pe pat, ma debrac, ma asez, ma acopera cu prosopul. Ea se aseaza la celalalt capat si imi maseaza talpile si gleznele. Fara ulei, fara pudra, fara crema, asa, pe uscat. Inchid ochii. E cam lumina inca dar… incerc sa ma relaxez … Sunt scorpion, ce naiba! Daca trebuie sa alerg, alerg, daca trebuie sa invat, invat, daca trebuie sa ma relaxez, ma relaxez! :)

“Gata!”

“Dar cat timp a trecut?” intreb

“10 minute. Restul de 15 minute ramaneti aici acoperita. Va aduc un ceas care va suna exact peste cele 15 minute.”

Calmul meu romanesc sta bland in banca lui. Mustacesc. 10 minute, zici … As rade dar insist sa ma relaxez. Intre timp terapeuta blonda imi aduce ceasul. Sper, sper, sper, sper!! sa fie un ceas electronic si nu unul care sa ticaie 15 minute …

“Tchuuuus!” si dusa-i

Tic, tac, tic, tac, tic, tac, tac, tic, tac, tac, tic, tac, tac, tic, tac, tac, tic, tac, tac, tic, tac ………………

“Da, iata inca un subiect de trecut la rubrica “Chestii la care nemtii n-au talent”, spun in timp ce ma ridic si incep sa ma imbrac, relaxata  in stil … nemtesc :)) )!

November 2nd, 2010

Concert Joe Cocker: doua lumi paralele

by coolnewz

Asa… Ce spuneam? A, da, ca baiatul cu ruloul a plecat. Si mai spuneam ca ne gandeam noi ca ar fi fost timpul sa vina si Cocker, ca doar pentru el s-au adunat din cele trei zari nemti, frantzuji si elvetieni. Il vreti pe Cocker? Ia mai bagati voi niste aplauze, niste tropaieli si niste scandari! Insufletit, amalgamul de DE-FR-CH (si ceva RO, IT si TR, daca e sa ma intrebati pe mine :)   se conformeaza. Intr-un final, luminile se topesc si pe un ecran aflat in fundalul scenei se proiecteaza imagini alb-negru cu Cocker aflat in drum catre noi. Si vine, si vine, si vine si tzac, tzac, tzac, fix pana la microfon. E imbracat in negru si are o sticla de apa in mana. Plina cu apa, banuim :) . Distingem acordurile de la Summer in the City.

E insotit pe scena de o trupa care include, printre altii o basista/basist ( nu prea mi-am dat seama daca e barbat sau femeie) de culoare, 2 backing vocals si un organist- fara de care A little help from my friends (piesa mea preferata, pentru cine intreaba :))   n-ar avea nici un haz. Nu credeti :) ?

Ma uit fascinata la clipul asta. Un JC  mai tanar cu vreo 40 de ani dar aceleasi miscari ale mainilor, mai mult sau mai putin aceeasi voce gajaita si aceeasi senzatie ca acum o sa ii plezneasca plamanii!

(de aici)

Dar sa ne intoarcem aici, la Freiburg, in 2010. Cantec dupa cantec. You can leave your hat on, Unchain my heart si tot asa. Le canta ca un tonomat unul dupa altul fara sa priveasca spre public. Nu comunica deloc. Isi canta piesele bine,  dar ca si cum este in studio. Nici o relationare cu publicul. Imi vine sa ies din sala. (E ca si cum sunt in vizita la un prieten si el isi vede de treaba in bucatarie. Mancarea ii iese perfect, eu i-o degust, i-o laud chiar, si el nimic! Nici nu se uita la mine!) Termina de cantat, face la stanga si pleaca pe unde a venit.

I should leave my hat on … ce sa zic …

V-as intreba daca ati fost si voi la concerte unde sa fi trait o astfel de senzatie. Ca nu se canta pentru voi, ci de dragul artei …

November 1st, 2010

Joe Cocker, baiatul cu ruloul pe cap si Octavian Ursulescu

by coolnewz

O mare de capete sure il astepta aseara pe o scena dintr-un oras german pe Joe Cocker. In multime si coolnewza, cu crestetul ei proaspat vopsit la Tony and Guy. “Ori populatia Germaniei este din ce in ce mai imbatranita, ori Joe Cocker are lipici la pensionari, ori toata lumea de aici e nemultumita de aia de la Tony and Guy“, se gandea coolnewza muscand dintr-un Brezel si inmuindu-si buzele intr-un Radler.

Ma pune pe ganduri multimea asta sura. “Nu prea i-as vedea pe mama si pe tata in peisajul asta”, imi spun. “Si, de fapt, cati dintre oamenii trecuti de 55 de ani din Romania ar considera un must un concert Joe Cocker, Deep Purple, Led Zeppelin sau alte trupe din tineretile lor? Cati ar avea bani, cati ar avea energie si chef pentru asta? Sa numim asta calitatea vietii?” 20.15. Luminile se sting. Aplauze. Chiar si chiuituri.”Cocker! Cocker! Cocker!” striga nerabdatoare multimea. Pe scena isi face aparitia o silueta. Se apropie de microfon.”Guten Abend. Ich bin der Vorband”/”Buna seara. Eu sunt formatia din deschiderea concertului lui Joe Cocker”, ne spune un tanar ochelarist cu o alura de anii 40. Zambeste timid. Imi pica ochii pe freza lui: este tuns periuta pe laterale iar deasupra capului are o bucla ca un rulou umplut cu vanilie. Sweet :) ! Are o chitara in mana. Ba nu, doua. Deci are 2 chitari in mana si 2 microfoane. Langa scaun il asteapta si orga si o muzicuta. As vrea sa stiu cum il cheama. Dar spectatolul nu are prezentator iar …”Octavian Ursulescu era ocupat. Asa am auzit!” ma anunta amicul Ratatouille. ” :)) ) In timp ce mie mi se face un dor nebun de Octavian Ursulescu, lumea e ingaduitoare. “Sa vedem ce canta tanarul”. Si, da, ce sa spun, baiatul cu ruloul pe cap canta chiar bine! Atmosfera se incalzeste, se aplauda frenetic. Tipul manuieste foarte bine toate instrumentele iar cu vocea se joaca cu usurinta cu care fiica-mea se da in leagan. Toll! In pauzele dintre cantece mai face o glumitza- doua si ne implora sa ii cumparam CD-urile. “I’m poor!” ne anunta mai mult in serios decat in gluma.

Baiatul talentat cu ruloul pe cap

Dupa al treilea cantec ne zice chiar si cum il cheama. E zgomot si nu inteleg. Si iar mi se face dor de Octavian Ursulescu. Ce bun ar fi fost un Octavian Ursulescu, nemuritorul prezentator al tuturor spectacolelor din Romania de la Mamaia si  Miss Romania la spectoacolele cu Tociu, Palade, Stela si Arsinel. S-ar parea ca doar spectacole cu  Pic si Poc, Lolec si Bolec si, iata, Joe Cocker nu prezinta. Schade … Baiatul cu ruloul pe cap a terminat. Si-a luat chitarile, muzicuta si orga si paraseste scena in aplauzele multimii. A fost chiar bun. Pacat ca nu stim cum il cheama … Unde esti tu Ursulescule :)) ! Il asteptam pe Joe Cocker. Noroc ca pe el stim cum il cheama!

(va urma)