Sa radem cu Stan si Bran. Si nu numai

by coolnewz

Nu stiu daca va plac filmele cu Stan si Bran. Eu sunt mare fan motiv pentru care ma gandesc foarte serios sa imi introduc si copiii in lumea minunata a gagurilor si gafelor alb-negru in care slabanogul si grasanul isi toarna reciproc faina in cap sau aluneca de-odata cu pianul pe scari. Si nu doar pentru ca sunt funny, ci si pentru ca sunt un soi de  usurare,  o confirmare ca se poate si mai rau. Si ca nu trebuie sa fii omorat cu pietre daca mai  dai cu bata in balta, uneori. Cati dintre noi nu s-au simtit macar o data in pielea lui Stan (sau a lui Bran, dupa gust :) ? Aud? OK! Hai, ca incep eu, ca sunt gazda.

Una dintre fazele de Stan si Bran al carei personaj central am fost s-a petrecut acum vreo … ma rog, niste ani. De fapt s-a petrecut cu repetitie, la diferenta de vreo 5 ani. Prima daca, pe vremea cand lucram la un post de radio din Galati si aveam o masina. O Dacie alba.  Dupa vreo 8 ore de spus stiri, ies eu din tura, cobor in fata cladirii, incerc sa deschid masina, dar… cheia nu intra in yala. Insist. Ma opresc. Incep sa ma ingrijorez. “Ce o fi? S-o fi asezat cineva pe geanta mea- in care erau cheile- si s-a deformat cheia. Hm… Ce ma fac?”. Mai incerc o data. Nimic. Ma invart in jurul masinii si, in cele din urma, renunt. “Asta e, ma duc in radio si dau un telefon, sa vina cineva de la un service sa imi deschida portiera.” In drum spre radio trec pe langa o Dacie alba. Ma uit mai atenta. “Bai… nu se poate … Nu cumva ASTA e masina mea, de fapt”??? :)) )))

Faza s-a repetat la cativa ani distanta pe vremea cand aveam un TICO alb. De data asta, pana sa ma prind ca eram la cateva minute distanta de a sparge o masina straina!, la insistentele mele telefonice au apucat sa vina niste baieti de la un service care au incercat fara succes sa deschida masina. De data asta insa, eu i-am oprit. “STATI! Asta nu e masina mea! Husele au alt model!”. Cativa metri mai incolo, neagresat de nici o cucoana cu capul in traista ca mine, ma astepta linistit TICO-ul meu.

Ei, acuma sa va vad! Asa ceva aveti in palmares?

Related Posts:

7 Comments to “Sa radem cu Stan si Bran. Si nu numai”

  1. normal, ce crezi ca esti unicat? :-D aveam o dacie crem destul de banala. am urcat sotul,eu, copilul, luasem apa minerala. punem sticlele jos da sa bage cheia in contact si zice” dati-va jos!” pe tonul ala e bomba,urgent!!! fara chef m-am dat jos si-mi arata masina din spate. in timp ce ne-am urcat iar tot familionul l-am anuntat pe omul care se intorcea si el de la cumparaturi,ca era sa-i furam masina si ne-am pus toti pe ras!

  2. Ti-am pastrat un loc mic la noi in celula.. :)) puahahahaha Superb!

  3. eşti de toată groaza draga mea!!! :lol:
    sincer nu mi s-au întâmplat de-astea, dar tare aş fi vrut să am astfel de amintiri.

  4. @ coolnewz, am impresia ca pe tine te zapaceste albul…

    Pai eu am cumparat doua bilete la o piesa, am pus biletele in sacoul cu care stiam ca am sa merg (ca sa nu le uit), dar era foarte cald si…nu mi-am mai luat sacoul. Mi-am dat seama când le-am cautat ca sa intram in sala….

    • @Dragos: bai, uite ca la chestia asta cu albul nu m-am gandit! Femeilor li se intampla faza asta pe care o povestesti tu, cu posetele! Eu am o problema cu rujul. Sau aveam. Ca acum am cate un gloss in fiecare geanta, tocmai ca sa nu mai fiu luata prin surprindere :) !

Leave a Reply









Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.