Archive for December, 2010

December 31st, 2010

Un an grabit

by coolnewz

Dragilor, am sentimentul ca 2011 ma mana de la spate! Vine, vine, vine, calca totul in picioare! Ei, nu-i chiar asa de infricosator cum pare, dar zau ca se grabeste rau!

Suntem acasa (o casa plina cu musafiri, ca sa va spun adevarul gol-golutz) si in graba asteptarii lui 2011 bagam viteza sa nu ne prinda Anul Nou fara masa bogata si casa primenita. Asa ca in timp ce eu m-am facut nevazuta pentru cateva minute ca sa va primesc plugusoarele si urarile si sa va omensesc cu un pahar de vin rosu (virtual, ce sa fac … :)) si o vorba buna, prin casa mea niste maini  dibace aranjeaza masa, mesteresc platourile si dau ultimele indicatii pentru ca seara asta sa fie una speciala.

Si ca sa nu intru in 2011 trasa de urechi, o sa va las si o sa plec fugutza, nu inainte sa va mai spun asa:

Sa aveti o noapte frumoasa, vesela, luminata de artificii si zambete, sa dansati fara sa va pese de oboseala si sa mancati lingandu-va pe degete!

Ne vedem la anul!

Pana una alta, cum ar zice neamtu, “Guten Rutsch ins Neuen Jahr!”

December 29th, 2010

Prea multi

by coolnewz

Mai sunt cateva zile din 2010. Ce se poate spune despre noul an? Sunt cateva evenimente previzibile. De exemplu, in februarie se lanseaza naveta Discovery,  in aprilie se casatoreste printul William al Marii Britanii, in iulie printul Albert de Monaco si cam tot atunci  Papa Benedict dar si Elton John :) vor veni la Freiburg.

Tot in 2011 omenirea va atinge pragul de 7 miliarde. Cam ce inseamna asta? Priviti:

December 28th, 2010

Cu ce se indulcesc nemtii de Craciun

by coolnewz

Am vorbit mult, ba v-am si aratat cum se face cozonacul romanesc dar nu am suflat o vorbulitza despre dulciurile pe care le au pe masa nemtii de Craciun. Si pentru ca o imagine face cat 1000 de vorbe, o sa va asezam bunatatile sub ochi. Priviti si comentati. Aaaa! De spus ca retele sunt mult, mult mai simple decat reteta de cozonac. Fireste … Noi si din  prajituri am reusit sa facem o chestie ultracomplicata.

Stollen- un fel de paine dulce cu stafide si nuci

Lebkuchen

Skekulatius- fursecuri cu spices

(de aici)

December 27th, 2010

Chelnerul ideal

by coolnewz

Da, aud intrebarile voastre asa ca va raspuns rapid la ele, ca trecem mai departe la lucruri mai serioase. Deci, da a venit Mosu’, ne-a adus fiecaruia dupa cheful lui combinat cu dorintele  noastre exprimate mai mult sau mai putin discret :) .

Pe langa cadouri zilele astea suntem preocupati sa contribuim fiecare- mai ales noi, astia care am ramas doar cu mintea de copil- la traditionala crestere in gabarit de Sarbatori. Atat datorita/din cauza (nu sunt hotarata :))   vrajilor din farfurie preparate de maestrul Ratatouille  cat mai ales din cauza ultimei idei care ne da tarcoale: sa ne angajam pentru cateva zile un chelner! Sa gatesti si sa mananci sunt doua activitati pe care le facem cu placere. Dar pentru momentele “pune-te masa” respectiv” ridica-te masa”oricat ne-am sfortat, nu am gasit neam de placere. Asa ca o sa ne coste un pic, da’ o sa apelam la ideea de mai jos. Chelnerul ideal: nu vorbeste, nu vrea salariu, nu face gafe, nu are mansetele murdare de sos! :)

December 24th, 2010

Craciun fericit!

by Ratatouille

Dragii coolnewzului si ratatouille-ului,

Cu maiastrele-i maini obosite “cozonocarul sef” a mai gasit cateva farame de energie sa va posteze si o poza cu micuta asezare din Padurea Neagra de unde va scriem, proaspat ninsa si in asteptarea lui Mos Craciun.

E primul Craciun pe care il petrecem (si) impreuna. Ne-am tinut de povesti, de descusut oameni, de cozonacit, de mesterit bunatati, de investigat,  de gateli, de intrebari, de raspunsuri. Am inceput prin a zambi si am sfarsit prin a rade in hohote iar atmosfera de la noi de-acasa cu voi prin preajma e de-a dreptul cool :) .

Oameni dragi,  Craciun fericit!

December 23rd, 2010

Cozonac – the making of (live blogging all day long)

by Ratatouille

9.31 am

Am zis eu ca incepe treaba cu cozonacul in zori de zi, insa se vede treaba ca mai sunt si altele de facut! Astfel ca primul ou a fost spart la ora locala 9.10 am. Primul din cele nu mai putin de 32 de oua, cite intra la 4 kg de faina. O sa fie casa plina de cozonaci, cred ca nici nu mai mincam altceva de Sarbatorile astea. Apropo de atitea oua, tin sa va spun ca am biciuit bietele gaini vreme de o luna sa-si faca datoria. Pai nu am decit 2 gaini asa ca va dati seama cita treaba pe capul lor!

Asadar primul pas a fost sa separ albusurile de galbenusuri si apoi sa amestec bine galbenusurile (32) cu zaharul (1kg, deci 250 grame pentru fiecare 1 kg de faina). Pina mai pregatesc restul de chestii, am pus amestecul undeva la cald sa se dizolve bine tot zaharul. O regula de aur a cozonacului este sa fie cald cam peste tot in casa.

1 kg de zahar peste galbenusuri

asa arata 32 de galbenusuri (fara albusuri)

Galbenusuri batute bine cu zaharul si apoi la ... caldurica

9.49 am

In curind intra si faina in joc. Apropo de faina au aparut o groaza de sortimente, care albita artificial (bleached), care cu drojdie deja amestecata, faina minune care creste singura. Nu! Nu! Nu! Ca sa nu am surprize incerc sa iau faina cea mai … faina posibil, fara nici un fel de adaos sa nu am surprize ca nu creste cum mi s-a mai intimplat. Asa ca de data asta faina Bio de la Real a avut cistig de cauza.

Real sau i-Real ... bio sa fie! Si alba, evident, ca nu facem cozonac ... intermediar!

9.59 am

Asa-numita maia … i-a venit si ei rindul! Treaba e simpla insa in continuare – atentie la temperaturi! Am turnat 800 ml lapte clocotit peste 400 grame de faina ca cea din poza de mai sus, apoi le-am frecat bine cu un linguroi astfel incit sa nu fie cocoloase. Faina oparita cu laptele … mmm … deja miroase a cozonac, un miros incipient, care aduce cu ce se va intimpla peste vreo 2 ore de acu-nainte! Foarte important, faina astfel oparita trebuie lasata sa se raceasca inainte de urmatorul pas: adaugarea drojdiei. Care drojdie nu trebuie sa “simta” temperaturi excesive, nu trebuie oparita, nu trebuie inghetata odata ce a inceput sa-si faca treaba ei de drojdie. Da, pina in momentul folosirii sta foarte bine in frigider.

400 grame de faina

800 ml lapte CLOCOTIT

faina + lapte clocotit = love ... adica maia

10.39 am

Drojdia este responsabila de cozonacul pufos. Dar ca tot veni vorba de pufosenia lui, stim ca toata lumea il lauda mai ceva decit pe Cocolino. Ei bine, un cozonac greu, cu multe oua, cu multa grasime (unt, ulei …) nu prea are cum sa fie foarte pufos. Cu cit are mai multe oua, mai multa grasime si mai multa umplutura (unora pur si simplu nu le place fara!), cu atit creste mai greu!

Drojdie asadar pun cam 60 de grame la 1 kg de faina. O frec bine cu zaharul pina se lichefiaza si apoi o pun undeva la caldura moderata, pe un calorifer de exemplu, sa vad daca si cum creste. Nu vreau sa o amestec cu 4 kg de faina si 32 de galbenusuri si apoi sa realizez ca nu creste, nu?!

vreo 2 linguri de zahar pe 8 cuburi de drojdie proaspata.

... amestecate cu lingura pina se lichefiaza

gata! s-a lichefiat!

10.49 am

de niciunde a aparut si o ceasca de cafea fierbinte! De ce nu o fi aparut mai devreme? De acu’ e ora palincii, Doamne iarta-ma!

eiiii! asta NU FACE PARTE din reteta!!

11.03 am

Nu stiu daca poza asta va da raspunsul la intrebarea “de ce creste cozonacul?” (cind creste …), insa m-am gindit ca nu ar fi off-topic sa va arat o celula de drojdie mai in detaliu asa. Ta-daaaam, iat-o!

drojdia cea mai mica!

(foto)

11.14 am

Deci drojdia a crescut, se vede, da? (fata de poza 11 …)

Si am amestecat-o cu faina oparita cu lapte si racita (poza 8). Dupa care, frumos acoperite, le-am pus la loc pe un calorifer caldut. Nu uita, caldura moderata ca altfel moare bacteria din poza 13 :) .

12:00 pm

pentru mai tirziu: miez de nuca la uscat in cuptor

Da’ nu uitam de ei sa se carbonizeze!! Apropo de nuci, exista anumiti oameni, maniaci ai cozonacului, care cojesc pielita aia subtire de pe fiecare miez de nuca. Ii stiu, i-am privit in ochi, am stat cu ei la masa! :)

restul de 3.6 kg de faina

Scuzati ligheanul cam neprofesional :)

Va mai amintiti de galbenusurile frecate cu zahar pe care le-am pus la caldurica mai de dimineata? A venit si rindul lor. Hop cu ele peste faina!

Si drojdia frecata cu zahar care a stat pe calorifer pina acum. Toate la gramada …

si framintat cu mixerul de aluat!

See you soon!  Stay tuned! :)

12.31 pm

Pentru ca miroase usor a fript si banuiesc ca mixerul meu e pus la grea incercare cu 4 kg de aluat, cred ca e timpul sa luam o pauza. Deci framintatul este poate partea cea mai importanta a facerii cozonacului. La inceput trebuie sa se omogenizeze bine galbenusurile cu zaharul, faina si maiaua. La 1 kg de faina pun 600 ml de lapte. Daca din astia scadem ce am pus la maia la inceput (laptelle ala clocotit), mai ramin 400 ml pentru fiecare kg de faina. Acum e momentul deci sa adaugam 1.6 l de lapte CALDUT de data asta peste aluatul in formare. Omogenizat arata ca mai jos, o pasta relativ clisoasa si inca departe de coca pufoasa pe care o asteptam.

Abia dupa urmeaza sa punem partea grasa (remember: dulce + gras = bun) :) adica untul si uleiul. Cit unt? 200 de grame la fiecare kg de faina. Dar reteta completa de cozonac o voi pune compact la sfirsitul zilei. Astea vor mentine cozonacul proaspat pina catre Sf. Ion incolo. Daca nu-l maninca nimeni pina atunci!

De-acu’ gata, suflec minecile ca incepe framintarea cu miinile! Asteptam vreo 3 eunuci sa faca munca asta dar vad ca nu au venit. Ma rog, nu era obligatoriu sa fie eunuci … Mergeau si vestale! Problema cu vestalele e ca ele de obicei umbla despletite si daca le cade paru-n cozonac nu prea-mi convine!

1.14 pm

Cred ca partea cea mai grea s-a terminat. Cu bine, sper. Adica mi-am facut datoria la framintat cit 3 eunuci si o ceata de vestale la un loc. Ce pot face vestalele cind se intilnesc cu eunucii?! Sa framinte cozonac, fireste!

Fata de interventia anterioara asadar am bagat untul (200 grame x 4) framintind numai cu pumnii, impaturind succesiv la 90 de grade, neaparat in sens trigonometric, :-P in ideea de a baga cit mai mult aer in aluat. Pe masura ce adaug untul, aluatul inceteaza cu obiceiul pagubos de a se lipi de miini si de peretii vasului de framintat. La sfirsit urmeaza uleiul care desavirseste treaba asta cu lipitul. 800 ml de ulei la cele 4 kg de faina.

1.38 pm

si dovezile:

untul scos demult, de dimineata din frigider

stiu ca anumite aspecte din poza de mai sus nu sunt poate cele mai apetisante dar ce sa-i faci, asa se intimpla cind ai sobolani in bucatatie pe post de chef-i! ;)

uleiul in fir subtire si ca prin farmec aluatul nu se mai lipeste de miini si de copaie.

framintatul continua cu ... invirtosare! (ma scuzati! De la faza cu eunucii mi se trage)

Nu am facut poza in momentul in care am pus stafidele (150 grame), dar iata-le! Aluatul e framintat, gata de pus la crescut, evident la caldurica. Daca il pun linga un calorifer, deci caldura ii vine dintr-o parte, am grija sa-l mai rotesc din cind in cind, in jurul axei de simetrie, desigur, ca sa se incalzeasca uniform. Si acoperit cu un stergar curat. Am pus poza asa, cu tot cu buza de sus a vasului, ca sa vedem DUPA ce a crescut, cit de mult (sau putin?!) a crescut.

Ne vedem curind, pina atunci pregatim umplutura: nuca, zahar si duuulci porcarii! :)

2.55 pm

cred ca a crescut binisor!

3.48 pm

Gata, primii doi purcelusi au intrat la cuptor.

4.00 pm

Si acum pozele cu umplutura si toate cele pina la bagatul in cuptor:

Nuci macinate

Ghici ce este in spatele gramajoarei de nuci macinate? Cum? O sticla de vin? Ntz! Nu inca! Acela este “sucitorul” meu, cu aia am macinat eu nucile. Da, poate aude si Mos Craciun si-mi aduce si o masina de macinat nuci, si un sucitor de aluat. Dar dupa ce termina faza cu cozonacul asta, ii voi reda sticlei rangul cuvenit! ;)

Am amestecat nuca macinata cu zahar si cacao, apoi am intins-o pe foaia de aluat ca in poza.

si apoi o rulam

Hop cu purcelusii in tava apoi dati cu ou batut ca sa luceasca la final.

6.06 pm

A fost o zi lunga la capatul careia mirosul mult-asteptat e prezent in fiecare coltisor. Mai tirziu, cind toti vor fi iesit din cuptor, voi reveni cu o imagine completa sa avem in fata ochilor … dovada!

10.12 pm

Citeva ore si cani de glühwein mai tirziu, am reusit sa pozez intreg plutonul rumenit:

+ 24 h

Reteta de cozonac cu scriitura originala :)

December 22nd, 2010

Anul asta se poarta mov

by coolnewz

In asteptarea live-blogging event “Cozonacul – the making of”, sa va fac cunostinta cu un tip “verde” care s-a instalat la noi in sufragerie. E semet, cu … varful pe sus :) , bine facut si nici prea mare, nici prea mic. In preajma lui te invaluie un miros de june cu personalitate iar culorile pe care le prefera iti cam taie respiratia. Satul de atata rosu si auriu, anul asta a spus adio duetului cu pricina pentru o pereche mai obraznica: mov cu argintiu!

De maine insa, se va duela in miresme cu un adversar de temut, pe numele lui de alint Mr. Cozonac! In bucatarie se strang deja trupele: oua, faina, nuci, drojdie si cacao. La arme! :)

December 20th, 2010

Legaturi primejdioase

by Ratatouille

Unii spun despre ea ca este cam acra. Dar lui, o dulceata de baiat, nu alta,  asa ii place. Vazandu-i nu te poti abtine sa nu te gandesti ca e o legatura cam primejdioasa. Avand in vedere ca vorbim despre povestea de iubire dintre o lamaie si un rahat pusa in scena pe o scandura de napolitana nu trebuie sa va mire faptul ca rolurile se cam schimba. Ei, da, de obicei “ea” e cea dulce iar “el” e daca nu dur, macar mai inaccesibil, asa. Dar in povestea noastra care are si o reteta a fericirii, contrastele se atrag pana la contopire.

Vorbim nu doar de personajele principale, adica 1 kg de rahat si 3 lamai, ci si de cele secundare – 100 de g de unt si 2 mere.

Iubirea dintre ele e asa de primejdioasa si sfasietoare ca vrand-nevrand trec val-vartej impreuna prin masina de tocat a vietii pana devin una: o pasta dulce-acrisoara in cautarea unui loc de exprimare. Desi numai la asa ceva nu te-ai astepta, povestea asta are un final fericit pe o scena ideala: o foaie de napolitana. Ba as putea spune ca e de-a dreptul decadenta! Finaluri fericite sunt mai multe. Foaie dupa foaie, pana se termina toata pasta si toata iubirea asta primejdioasa dintre un rahat si o lamaie :) !

P.S.Acuma, lasand poezia la o parte sa vin si cu niste indicatii tehnice: rahatul se da greu prin masina de tocat, asa ca incercati din cand in cand sa bagati in masina cate un sfert de mar, iar la urma lamaia care o sa curete toata masina de … rahat :)

Nu de alta, dar avem nevoie de o bucatarie “luna” pentru ziua de joi cand va vom oferi ceva de neuitat: cozonac online! Stay tuned!

December 19th, 2010

Dedulciri de post: Weihnachtsmarkt

by Ratatouille

Este din nou Adventszeit, o perioada a anului dominata aici de arome de turta dulce, vin fiert si castane coapte. Departe de austeritatea postului ortodox cu care probabil ca are origini comune in ceea ce priveste semnificatia asteptarii si pregatirii pentru Nasterea lui Isus, Advent-ul impinzeste cu Tirguri de Craciun o buna parte a Europei de Vest. Fie ca se cheama Marché de Noël in Alsacia vecina, fie Weihnachtsmarkt in spatiul Austria-Germania-Elvetia, se aduna aici mesteri locali si … mai putin locali. Gasim la un loc vase de ceramica (foto 05), papusi de lemn (foto 06), ceaiuri fel de fel dimpreuna cu cutiile lor (foto 11), figurine de ceara si alte minuni izvorite din stupi (foto 14), miniaturi de lemn (foto 18) sau flori de mina (foto 19).

Ca in desene animate, te trage de nas un miros puternic de vin fiert cu cuisoare, scortisoara, coaja de portocala, toate subliniate contra a 1 euro in plus de vreun kirsch sau amaretto. Daca te lasi purtat de atmosfera, te bucuri de el impreuna cu o clatita ce tine loc de cina si de micul dejun de a doua zi la un loc. Daca insa esti un pic circotas nu poti sa nu observi ca vinul provine din sticla de un litru cu dop de metal care toata costa cit un paharel, iar vinul ieftin este “rascumparat” de zahar si arome.

Imaginile de mai jos sunt de la Tirgul de Craciun din Freiburg. Insa cel mai renumit astfel de tirg din Germania este cel din Nürnberg, punct de atractie pentru o groaza de turisti anual.

Majoritatea, daca nu toate Tirgurile de Craciun se inchid in seara de Ajun lasind orasul relativ pustiu exact in perioada vacantei de iarna. Dar nu-i nimic, noi stim de pe acum cu ce vom inlocui turta dulce! Da, este vremea cozonacului! Asadar este momentul sa facem un pic de propaganda evenimentului live-blogging al lunii decembrie: Cozonac – the making of … care se va intimpla joi 23 Decembrie incepind din zori de zi! :) Va astept!

(A mai scris despre Weihnachtsmarkt: SLVC.)

December 15th, 2010

Viata verde de acasa

by coolnewz

Cu ceva vreme in urma am batut maidanul prin Vauban, primul cartier “verde” din Europa si, daca nu ma insel, chiar si de pe alte continente.

Ma plimbam facand poze pe strazile generoase dintre blocuri unde copiii zburda in voie fara ca vreun zumzait de motor de masina sa le acopera chiraielile …

si m-am oprit, la un moment dat, sa beau apa de la cismea

Va spun cu mana pe inima ca am avut un sentiment de déjà vu si m-am pomenit in urma cu vreo  30 de ani intr-un cartier vechi din Galati unde blocurile erau construite cu spatii generoase intre ele, un rai verde si vast plin de verdeata, flori de toate culorile si pomi fructiferi. “V-ati-ascunselea” era un motiv ideal pentru o catarare serioasa (ce loc mai bun de ascunzatoare decat coroana deasa a unui cires sau cordodus care vara mai oferea si suplimente dulci/acrisoare!). In spatele blocului, un mic parculet cu leagane, balansoare si chiar o groapa cu nisip, in care ne abandonam si noi jucariile cand mama ne chema la masa! Cum spuneam, am avut sentimentul ca am cunoscut Vaubanul inainte de a ma cunoaste el pe mine si ca, de fapt, Vaubanul nemtilor a cam tras cu ochiul la Vaubanul nostru pe vremea cand noi habar n-aveam ca viata pe care o traim este simpla, verde si fericita fix ca in …viitorul Vauban nemtesc!

Si acum, ca am clarificat nistre treburi sa va spun ca in Vaubanul  nemtesc locuiesc in jur de 5 500 de oameni, in general oameni cu scoala sau artisti.

70 de procente din familiile care locuiesc aici nu detin masini iar cei care nu au putut sa renunte la ele si le lasa, pentru 20 de euro pe luna, in doua garaje publice imense care se afla la iesirea din cartier. Asa ca Vaubanul este raiul pietonilor, bicicletelor si tramvaielor.

“Insa mai pleci intr-o excursie, mai mergi la supermarket. Ce faci fara masina?”, i-am intrebat pe niste localnici. Asa am aflat ca pentru drumuri lungi ca cele la supermarketuri sau in excursii la ski mai multe familii cumpara o masina sau inchiriaza una.

Chiar si asa, sa nu va imaginati ca renuntarea la confortul pe care ti-l ofera masina e o treaba simpla. Multi dintre cei care s-au mutat initial aici au plecat destul de repede. “Este greu sa te dezobisnuesti de confortul pe care il ofera masina” mi-a spus Hermann Binkert, un architect care desi locuieste in Vauban,  si-a pastrat masina.

Pe locul unde la Vauban nemtii exprimenteaza astazi traiul verde, pana in 1993 s-a aflat o baza a armatei naziste ocupata de armata franceza la sfarsitul celui de-al doilea  razboi mondial. Gandit  ca o cazarma, spatiul nu prevedea garaje pentru masini private iar  drumurile erau practic niste alei inguste intre baraci.

Cladirile care au inlocuit baracile au cate 3-5 etaje si au fost proiectate sa fie eficiente energetic prin diminuarea pierderilor de caldura. Peretii sunt izolati temeinic, energia electrica se obtine cu panouri solare sau celule voltaice iar iarna, aerul cald se recircula cu ajutorul unor instalatii. In plus, oamenii strang in cisterne apa de ploaie pe care o folosesc la spalat.

Inainte ca cei ca arhitectul Binkert sa se mute, primaria din Freiburg si-a facut temeinic treaba investind in infrastructura necesara.

“In Vauban, s-au investit pana acum  95 de milioane de euro”, mi-a spus spune Thomas Fabian, coordonatorul proiectului Vauban din cadrul primariei din Freiburg.

“Acesti bani includ si cele 40 de milioane de marci germane pentru cumpararea terenului, lucrarile de renovare si infrastructura: strazi, scoala, gradinita, cresa, spatii verzi si locurile de joaca pentru copii. Si Statul Baden Wurtenberg a participat cu o finantare de 10 milioane de marci.”

In plimbarile mele prin Vauban am vazut si lucruri care desi se subscriau ideii de economie nu prea aveau nimic in comun cu civilizatia. Unii dintre non-conformistii Vauban-ezi traiesc in autobuze dezafectate la lumina lumanarii. Nu reprezinta regula, ce-i drept, dar iti dau un sentiment de trai la extrem.

Ei, dar orice pe lumea asta, inclusiv traiul verde in Vaubanul are un pret. Incheind cumva cercul o sa va spun ca spre deosebire de Vaubanul meu de acum 30 de ani din Romania,  Vaubanul de azi este scump, scump de tot!

Nu vi se pare un non-sens ca incercam sa traim ca in trecut la preturi exorbitante?