Archive for December, 2010

December 13th, 2010

Tarte Tatin en vitesse

by Ratatouille

Doar un impuls mi-a trebuit (si l-am primit ieri de la Bogdan) astfel incit intr-un final m-am invrednicit sa instalez un plugin pentru ca pozele astea, asa bune-rele cum or fi ele, sa se vada intr-un mod mai eficient si mai prietenos.

Povestea acestei tarte incepe duminica dimineata cind primesc o comanda de … nici mai mult nici mai putin … strudel cu mere! Abia trezit si cu gindul la dimineata linistita ce parea ca ma asteapta abia am reusit sa ingaim: “Da, dar foile …” Ma rog, macar pe blog sa spun ce nu am apucat sa articulez “pe viu”: Germania nu este nici pe departe Tara Fagaduintei precum Ro sau the fu*&ing U.S. of A. unde daca iti trasneste la miezul noptii, orice noapte!, sa iesi sa-ti cumperi foi de strudel, apoi nu ai decit sa descinzi in primul Real sau Safeway dupa caz si sa cumperi ce-ti pofteste inimioara. Nu! In Germania trebuie sa-ti cam planifici poftele, mai ales daca vorbim de chestii din astea pe care nu le ai obligatoriu in camara, nu de alta dar duminica nu e neam de supermarket deschis.

Asadar strudel! Cu mere! Nah, mere aveam … Mi-am dat seama ca in spatele meu este zidul si nu am loc de-ntors! Cum nu “aveam bani” sa ma apuc sa fac foaia de strudel duminica dimineata mi-am adus aminte de succesul pe care l-a avut blatul de la cheesecake-ul de acu’ ceva vreme. Stiti voi, ala pe baza de biscuiti si unt topit! Ideea asta + recenta excursie la Paris = … LOVE Tarte Tatin!

Tarta Tatin este o tarta de obicei de mere facuta up-side-down, unul dintre rarele deserturi frantuzesti servite calde, care imbina savoarea merelor cu un caramel un pic … afumat.

V-am spus ca este en vitesse, aproape o tarta fast food. Am nevoie de 150 gr de biscuiti, 150 gr de unt, vreo 4 mere curatate de coaja si de seminte, taiate in 4, scortisoara si un virf de cutit de nucsoara, zahar brun. Pentru blat am zdrobit biscuitii cu blenderul si apoi i-am amestecat cu untul topit (75 gr) ca aici. Amestecul are consistenta nisipului ud insa nu uita ca trebuie sa fie cit de cit legat. Separat zaharul se caramelizeaza un pic pe foc dupa care se adauga merele, scortisoara si untul. Caramelul se va dizolva in sucul lasat iar merele se vor inmuia si se vor rumeni. Nu le lasa prea mult pentru ca mai urmeaza o etapa si la cuptor si nu e rau sa ramina un pic ferme. Se iau merele de pe foc si deasupra (da!) se pune amestecul de biscuiti cu unt (foto 05) dupa care se da la cuptor inca vreo 15 – 20 minute la 120 grade. Apoi o scoti, pui o farfurie peste si cu o miscare scurta, decisa si brava, intorci tarta pe farfurie. Just to double-check: blatul de biscuiti e pe farfurie, merele sunt deasupra, iar siropul de mere cu caramel iti face o pofta nebuna!

Si da, pentru amatorii de strudel, se poate minca foarte bine cu inghetata de vanilie. Cum ar veni Apfelstrudel mit Vanilleeis! ;)

December 12th, 2010

Les saveurs de Paris

by Ratatouille

Pentru ca tot vorbiram despre Paris mai zilele trecute, m-am gindit la un weekend cu arome frantuzesti in bucatarie. Prima mea intilnire cu quiche-ul a fost cam acum 10 ani pe cind faceam primii pasi in … la Suisse Romande. Obisnuit cu telemeaua sau mult mai inofensivul cascaval, mi-a luat ceva timp sa inteleg aromele puternice de brinza de Gruyere sau de Vacherin friburgeois. Apoi am dat de mult mai neaos-frantuzescul si mai cunoscutul quiche Lorraine, pe baza de smintina, oua, ceapa si bucatele de costita afumata (lardons).

Si astfel mi-am dat seama ca am intrat pe o poarta catre o noua lume culinara. Quiche-ul ofera o multime de variante al caror numitor comun este o baza de pâte brisée si un amestec de brinza si/sau smintina si oua. In rest … it’s about combinations … mai mult sau mai putin surprinzatoare. Broccoli insa si somon, vinete dar si costita afumata. Brinza insasi participa la jocul aromelor trimitind in ring diferiti luptatori a caror misiune este sa-ti “mute nasul” in fel si chip.

Pentru astazi am optat pentru o brinza ceva mai cuminte, mai exact o crema de brinza alaturi de care am pus rosii, dovlecei si vinete. Am mai avut nevoie de o pâte brisée pe care am cumparat-o gata facuta si de citeva oua. Din cite inteleg de la Zana Eficientei, pâte brisée se gaseste in Romania la Megaimage. Si foarte probabil la Carrefour … ma gindesc!

Sa incepem! Activitatea se desfasoara pe doua fronturi si din fericire nu avem nevoie de nici un pic de sincronizare! :) Putem incepe spre exemplu cu vinetele pe care le-am rumenit un pic la foc iute in niste ulei de masline. Atentie pentru ca vinetele sunt un adevarat burete cind vine vorba de ulei. Dupa rumeneala, daca totusi v-au pacalit si au tras prea mult ulei, treaba mai poate fi indreptata punindu-le pe un servetel absorbant.

Pe de alta parte crema de brinza se bate bine cu ouale, amestec in care am mai pus si niste praf de oregano. Si chimionul merge foarte bine cam in orice combinatie pe baza de brinza.

Am pus aluatul intr-o forma de tarta si inainte de a-i pune compozitia l-am bagat pentru 5 minute in cuptorul incins la 150 C. Crema de brinza batuta cu ouale formeaza un amestec destul de lichid care turnat peste aluatul crud l-ar mentine asa pina la final. Dupa aceste 5 minute am pus in forma crema de brinza batuta cu ouale iar deasupra legumele taiate rondele. Dupa gustul meu cam toate ar merge puse la suprafata sa se rumeneasca. Puse inauntru, inglobate in brinza, nu ar face altceva decit sa se fiarba devenind cam fade.

Odata in cuptor la 150 C, brinza se umfla frumos. Cind pe margini se vede ca aluatul e facut, tarta e gata. Toate ingredientele se coc destul de repede asa ca nu gresim cu nimic daca o scoatem mai devreme. Culoarea aluatului si a suprafetei tartei sunt un indicator destul de precis cum ca ne putem in curind pune bruta burta la cale.

Stiu ca de obicei se arata o poza cu o portie. Ei bine, eu va arat o poza cu portia … lipsa! Pai ori suntem coolnewz, ori nu mai suntem?! :)

December 9th, 2010

Placerile unei calatorii semifrauduloase la Paris

by Ratatouille

Citind zilele astea despre aventurile ursuletilor la un hotel luxos, apoi despre impresiile lui Zaqk la Berlin sau ale SLVC la Avignon, mi-am adus aminte ca mai aveam citeva poze “furate” din recenta mea calatorie la Paris. Cum care? Aia semi-frauduloasa, fara pasaport, fara ID

Nu va spun asadar unde am stat pentru ca ma incearca oarece complexe dupa povestile de 4-5* ale lui Zaqk & SLVC. Spun numai ca era un hotelas (Aulivia Opera) de pe linga Gara de Est, din gashka Best Western deci corect dar without the WOW-factor. Poate singurul aspect remarcabil a fost wireless-ul gratuit. Il recomand cu caldura oricarui mid-budget traveller pentru ca este aproape de gara si aproape de metrou. In numai 10 minute pe bijbiite am ajuns de la gara la hotel si am avut placerea sa constat ca imi voi petrece urmatoarele 3 zile intr-un cartier parizian, autentic intr-un … anume fel. Stradute pline de petits commerces unde fie ca se faceau (si mai) frumoase reginele Africii (foto 01), fie se vindea cite un kebab zemos sau delicii sud-est europene (foto 02).

Metroul din Paris (foto 04) m-a fascinat intotdeauna pentru ca in ciuda aspectului pe alocuri destul de invechit de ai senzatia ca “sta sa cada”, te poti de fapt baza pe el sa ajungi cam oriunde relativ repede. Motiv pentru care am si renuntat sa ma stresez prea tare sa gasesc un hotel foarte aproape de locul unde aveam treaba si desi Google Maps imi spunea ca sunt vreo 7km intre hotelul meu si locul cu pricina, asta a insemnat numai vreo 20 de minute din poarta-n poarta.

Ma plingeam deci ca nu am avut prea mult timp de plimbari. Am insa citeva locuri pe care imi place sa le revad cind ajung la Paris. Unul dintre ele este cartierul evreiesc pentru atmosfera aparte de acolo si pentru niste prajituri carora le duc dorul de fiecare data de cum parasesc Parisul, prajituri a caror piesa de rezistenta este umplutura generoasa pe baza de smochine sau migdale sau nuci sau mac sau mar sau … Si toate sunt expuse la Chez Marianne in vitrina (foto 12). A fost o intreaga poveste sa regasesc locul cu pricina. Localizam destul de precis unde trebuie sa cobor din metrou insa mai departe speram sa ma calauzeasca un oarecare simt al orientarii pe care imi zic unii ca il am. M-a ajutat micul amanunt pe care mi-l aminteam si anume ca linga cartierul evreiesc este totodata si zona gay a Parisului. Asa ca misiunea mi-a fost in cele din urma simpla. Am localizat un baiat inalt, suplu, cu niste pantaloni de piele mulati care plimba unduindu-si soldurile un catelus de buzunar. Nu a trebuit decit sa-l urmaresc si iata-ma intr-o zona cu baruri cu curcubeu la poarta si cu motociclisti (aparent) fiorosi tinindu-se de mina 2 cite 2. De aici pina la Chez Marianne nu a fost decit un pas!

Un alt loc ce-mi place si parca nu ma lasa inima sa parasesc Parisul fara sa-l revad este Cartierul Latin. Cele citeva stradute care formeaza Cartierul Latin sunt intesate cu circiumi una linga alta, cu scaune si mese neaparat foarte inguste scoase pe caldarim, cu chelneri buni de gura care stau la “agatat” clienti, cu farfurii sparte cind treci prin fata grecilor (foto 16), cu mirosuri grele de fondue iesind din restaurantele savoyarde. Imi place ideea ca poti savura in buricul Parisului un meniu gatit bine si prezentat frumos pentru numai 12 – 20 € pentru 2-3 feluri. “Lovitura” vine insa atunci cind vrei sa te atingi de un pahar de vin desi si aici exista varianta bon-marché a vinului casei, la carafa, de cele mai multe ori – un vin corect!

Ah, sa va mai atrag atentia asupra restaurantului thailandez (foto 18) foarte cunoscut comunitatii romanesti din Paris si pe care mi-am jurat in barba sa-l vizitez la urmatoarea escapada.

Si undeva, chiar la intrarea in Cartierul Latin, pierdut cumva intre atitea mirosuri si parca amplasat in locul cel mai nepotrivit cu putinta, micul Théâtre de la Huchette unde “Cintareata Cheala” si “Lectia”, piesele de debut ale lui Ionesco, se joaca fara intrerupere din 1957.

Voua ce v-a placut sau ce v-ar placea sa (re)vedeti la Paris?

December 8th, 2010

Ce a urmat dupa primul boom? Celelalte boomuri:)

by coolnewz

De cate ori ma plimb pe strazile orasului ma intampina cel putin 3 reclame care ma  indeamna sa imi las masina in garaj si sa incalec bicicleta. Sau sa iau tramvaiul. Sau autobuzul. Sau trenul. Freiburgul este un oras de avangarda din punctul asta de vedere, sunt mii de bicilisti, exista o retea de transport in comun foarte bine pusa la punct, ba mai exista si un cartier fara masini (promit chiar si un reportaj de acolo zilele urmatoare) si se contruiesc case ecologice. Iar primarul, ati ghicit, este de la Partidul Verzilor.

Poate parea asa, un moft, o chestie trendy si cool treaba asta cu bicicletele dar este mult, mult mai mult decat atat.

Iar ca sa vedeti cam despre ce vorbesc, priviti filmuletul de mai jos:

Comenteaza cineva :) ?

December 7th, 2010

La ce e buna o revolutie impotriva bancilor?

by coolnewz

Aveti 2 minute? Uitati-va aici!

V-ati prins: o fosta glorie a fotbalului francez, Eric Cantona, cheama la o revolutie impotriva bancilor. Sa ne retragem banii,  spune el! La urma urmei, profiturile imense ale bancherilor si criza in care au afundat o lume intreaga cu banii nostri s-a facut! Asa ca, sa le pedepsim!

E clar ca bancile au sarit calul, ca au bagat mana pana la cot, ca speculeaza mult, ca au o imaginatie inepuizabila cand vine vorba de comisioane, dar … e asta cea mai potrivita metoda de a le sanctiona? Asa. Ne retragem banii. Si apoi?? Ce punem in loc?

Ce spuneti de asta? E buna sau nu o greva impotriva bancilor? Si daca da, cum vom merge pe mai departe fara ele?

December 6th, 2010

Un show cu raspundere limitata

by coolnewz

Mai mult ca sigur ca v-a trecut pe langa urechi weekendul asta stirea referitoare la accidentul produs intr-o emisiune foarte populara care se difuzeaza in Germania, Austria si Elvetia. In show-ul “Wetten, dass” concurentii prezinta tot soiul de cascadorii iar publicul pariaza ca le si pot realiza.

Sambata seara, lucrurile s-au petrecut cam asa:

Ati vazut, a venit imediat Salvarea, omul a fost dus la spital  (unde se afla si in momentul de fata, din cate stiu) iar gazda emisiuni- un soi de Dan Bittman  foarte popular in Germania insa mult mai experimentat decat taticul lui “Danutz SRL”- a hotarat impreuna cu producatorii emisiunii sa intrerupa show-ul.

Intr-o interventie televizata Thomas Gottschalk, prezentatorul show-uluia le-a cerut scuze telespectatorilor si invitatilor-  Phil Collins si Robin Williams pregatisera si ei niste momente pentru emisiune- dar a spus ca in situatia data nimeni nu mai are dispozitie pentru entertainment si distractie.

Toata faza mi-a adus aminte de accidentul, e adevarat mult mai usor, care s-a produs in emisiunea Danutz SRL, pe care o pastoreste la TVR Dan Bittman. Am revazut emisiunea aici:

Wooow! Remarcati atitudinea lui Bittman si de tendinta generala de musamalizare. Cata lipsa de onoare, cata lipsa de demnitate, cata lipsa de profesionalism!  Nu doar ca nimeni nu cheama un medic- doar posesorul de sabie ingaima: “pune un servetzel acolo”- dar emisiunea continua iar Bittman (care nu isi poate masca frica) gaseste de cuviinta sa faca poante. Mai mult, in timp ce isi indeamna colegii sa fie viteji, el se retrage “barbateste”! Comparatia atitudinii lui Gottschalk cu cu cea a lui Bittman nu ma face decat sa zic … Bleah!

P.S. Danut SRL= Danut Show cu Raspundere Limitata?

December 3rd, 2010

Incolonaaaarea! Directia- Deutschland!

by coolnewz

(poza de aici)

Am mai spus, cred, de multe ori, ca nimeni nu a invitat tari ca Romania sau Bulgaria in hora UE asa, de florile marului. In afara de  cash, lei, marafeti, gologani, cum vreti voi sa le ziceti, am pus la bataie piata, o groaza de firme vandute pe mai nimic, si care fac profit cat casa, si forta de munca, in special cea de la extreme- adica ori capsunari si menajere, ori scientisti.

Si s-ar parea ca distractia de-abia cum incepe pentru ca Germania s-a hotarat sa ii ademeneasca pe cei din urma, mai ales daca au diploma de inginer sau de medic.

Berlinul a anuntat ca de la anul va elimina restrictiile existente in prezent pentru specialistii straini. In momentul de fata daca WV, de pilda, vrea sa angajeze un inginer roman, trebuie mai intai sa dovedeasca faptul ca s-a spetit sa gaseasca un neamt pentru aceeasi pozitie, si nu a reusit.

Ei bine, de la anul se va pune semnul egal intre specialisti, indiferent de pasaportul pe care il au in geanta.

Fratilor, am senzatia ca bancul ala cu cine pleaca ultimul din tara sa stinga lumina se transforma in realitatea pura.

December 2nd, 2010

Eminescu si un pic de accent nemtesc

by coolnewz

Viata de corespondent roman de presa in strainatate are ceva din cea de sol, de mesager, de misionar, de ziceti-i cum vreti, ati inteles ideea. Toti oamenii locului incearca sa dibuiasca din ce spui, din ce faci, din ce iti place, din ce nu iti place, din hainele pe care le porti si parfumurile care iti invaluie faptura, cum arata locul din care vii.

Daca stau sa ma gandesc un pic, as putea spune ca in cercul de prieteni si cunostinte pe care mi l-am facut de-a lungul anilor nemtii, elvetienii, frantujii, evreii, palestinienii, africanii, sarbii, chinezii, americanii samd care mi-au fost in preajma la diverse ocazii au aflat ca:

  • Romania e un izvor de talente atat in arta cat si in stiinta
  • suntem de departe mult mai inventivi decat altii dar ca nu avem o slabiciune pentru consecventa
  • in inventivitatea lor, romanii au combinat bucataria lor traditionala cu tot ce li s-a parut mai interesant din ce puneau in oala rusii, turcii, italienii, bulgarii si nemtii, iar combinatiile care au iesit sunt fabuloase
  • romancele, frumoase sau mai putin frumoase, nu obosesc niciodata  in a fi cochete si sexy

Vedeti ca, in general, nu ma risipesc sa ii deprim pe oameni cu defectele noastre ca, deh, le au si ei pe ale lor.

Insa aici, pe blog, am vorbit despre Romania in toate modurile posibile, ca deh, eram la mine in bucatarie: ba cu  amaraciune, ba cu ciuda, ba fluierand, cantand  si dansand, ba citind , ba cu ochii sclipind a incantare.

Una dintre cele mai dragute chestii pe care le-am trait a fost insa sa aud straini vorbind romaneste.

Asa a iesit reporajul de mai jos inregistrat pentru RRA la Universitatea din Zurich, singura univesitate din Elvetia unde, inca din 1954, se preda si limba romana. Ati ascultat vreodata Eminescu recitat cu accent nemtesc :) ?

Sprechen sie Rumanisch, Reportaj Coolnewz

December 1st, 2010

1Decembrie.ro

by Ratatouille

Ne cunosteam de curind asa ca nu prea stie la ce sa se astepte de la mine. Stiindu-ma totusi un pic zeflemitor cu anumite ocazii, azi dimineata se uita la mine cam nesigur … oare sa-mi spuna sau nu “La Multi Ani!” de 1 Decembrie? I-am luat-o inainte si i-am facut eu urarea.

Apoi am vazut cum si Google.ro a pus tricolorul pe prima pagina si m-am intrebat: de ce oare sa ne fie rusine, jena, de ce sa ezitam sa ne bucuram si sa speram, sa ne uram toate cele bune de 1 Decembrie?