Am delegat-o pe doamna din imagine sa tina de sase pana revenim noi acasa, aici in coolnewzland.
Ce, credeti ca o iguana nu e cel mai bun paznic? Pai daca pazeste ea templul mayas de la Chichen Itza, s-o descurca in templul nostru virtual! Mai ales ca spre deosebire de cel in sudul Mexicului in templu nostru nu e sacrificat nimeni! (Deocamdata 
Ei, dragi cititori de “stiri misto”, aventura mexicana se apropie de sfirsit. Miine ne punem desaga-n bat plina cu bani de cheltuiala si haine de primeneala si incepem drumul indarat catre patria-muma, Europa asa ca revederea este programata cel mai devreme pentru marti seara daca o mai fi careva din echipa coolnewz.info suficient de intreg la cap sa mai scrie ceva dupa 15 spre 18 ore de drum – daca e sa adaugam la zbor si calatoria cu trenul. Tineti-ne pumnii sa facem fata celor 40 de grade diferenta ca sa nu mai vorbim de celelalte aspecte ale vietii de zi cu zi carora incepem sa le simtim adierea pe masura ce numaratoarea inversa se termina.
Revenind la ultimele zile pe tarim mexican, as zice ca au fost incarcate intr-un mod aparte. Nu as vrea sa scriu prea multe acum pentru ca fiecare dintre ele merita o descriere mult mai aprofundata decit o pot face acum, din mijlocul valizelor ce asteapta sa fie facute. Ultimele de 3 zile le-am petrecut in Playa del Carmen, o statiune mai putin fandosita decat Cancun care ne-a amintit de Vama Veche si Costinesti . Zona este cartierul general al mayasilor asa ca ruinele orasului maya Tulum si situl arheologic de la Chichen Itza au fost pe lista noastra de “must see”.
Ziua de azi a fost dedicata zacutului pe plaja, ocazie cu care am aprofundat o (re)descoperire culinara, pe numele ei ceviche. Incredibil de simpla, sanatoasa si de efect, ceviche nu este altceva decit peste marinat in suc de lime transformat apoi intr-o salata cu ceapa, rosii si castraveti toate taiate foarte marunt, condimentate neaparat cu coriandru verde si optional cu piper si/sau ardei iute – temutii habanero. Alaturi de cam orice mincare sunt chipsurile de tortilla astfel ca pe la circiumi nici macar nu esti intrebat daca ai vrea sau nu un codru de paine.
Tot azi am avut ocazia sa constat din nou cit de bine asortata este mincarea cu locul. Berea Corona este cred cea mai cunoscuta bere mexicana si stim cu totii ca in mod normal la bodega trebuie servita cu o felie de lime sau hai, de lamiie. Una peste alta este o bere usoara, iar lamiia nu face decit sa-i scoata in evidenta aroma. Cum ar fi fost o bere belgiana, un Duvel sau Leffe ca sa le iau tot pe cele mai cunoscute, pe o plaja din Mexic?! Nu, berile astea tari sunt facute si baute de calugarii din innorata si vesnic ploioasa Belgie. Revenind, am constatat odata in plus ce nedreapta e viata: Corona este, cum ziceam, cunoscuta aproape oriunde pe lumea ca Berea Mexicana. Ei bine, astazi pe plaja am dat gata citeva beri dintr-un soi (SOL) de care nu am auzit vreodata, oarecum in acelasi stil al Coronei insa dupa parerea mea mult, mult mai savuroasa!
Si privind poza de mai jos ziceti si voi daca sticla asta nu face parte integranta din peisaj?!
Miine este duminica si cu siguranta 
multi dintre voi isi pun straiele de sarbatoare, pantofii cei buni, si iau calea bisericii. Stind pe acelasi subiect m-am gindit sa va arat o icoana care pe mine m-a lasat cam … interzis!
Voua ce va spune viziunea asta?
Deci, “stiri misto”¨: sobolanul coleg e, cum sa va zic eu ca sa intelegeti, “obosit” dupa o seara in care a curs multa Margarita, asa ca sunt eu la butoane. Si, in timp ce el are multa treaba in baie , eu o sa va spun povestea sfintei aproximari. Sfanta aproximare guverneaza toate tarile latinoide unde natura isi face de cap prin frumusete iar oamenii isi fac de cap asa, ca sa pastreze echilibrul lucrurilor.
Aseara am fost anuntati ca un mare matador mexican, Pedro Hermoso, o sa ia taurul de coarne intr-o real corida, ceea ce noua ni se potrivea perfect pentru ca ar fi fost prima intamplare de acest fel la care am fi asistat. Emotionati, curiosi si tematori ca nu ne vom tine firile, am traversat orasul pana la locul unde urma sa se intample sangeroasa fapta. Numai ca ajunsi acolo aveam sa constatam ca nu era nici urma de matador, nici de taur. Furat de importanta evenimentului receptionerul de la hotel a omis un amanunt important: “Pedro cel frumos” (hermos 
o sa se lupte cu taurul pe 26 … februarie!! Din cauza “sfintei aproximari” gresise luna. Un pic.
Buuun … Dezamagiti si avand pe buze niste injuraturi romanesti nu foarte greu de descifrat de o minte mexicana exersata, ne-am continuat seara intr-un restaurant construit intre doua acvarii: unul in care isi duceau traiul niste rechini si altul in care se jucau niste delfini. Pentru cateva zeci de dolari ti se ofera posibilitatea sa hranesti rechinii iar pentru operatiunea asta esti coborat intr-o cusca in acvariu, in timp ce animalutele acelea cu aer inofensiv dar despre care s-au scris carti si s-au facut filme de groaza, iti dau tarcoale precipitate.
Intr-un bazin, pentru 100 de verzisori, te poti harjoni cu delfinii. Ma rog, mexicanii pun repede in functiune “sfanta aproximare” si ii spun pompos “inotat cu delfinii”, sintagma sustinuta de niste poze extraordinare care iti arata cum te faci tu frate cu delfinul pe parcursul unei ore intregi. Insa descrierea corecta a ceea ce se intampla acolo este ca in acea ora mai sunt inca 20 de gigei care se bat pentru atentia delfinului astfel incat in cele din urma apuci doar sa te harjonesti un pic cu animalul: il uzi cu apa si el te uda cu coada, ii arati o comanda si el se invarte, iti apropii fata de el si sta pentru poza. Faza cea mai spectaculoasa este cand doi delfini te imping de talpi iar tu te comporti ca o barca cu motor! Funny! Imi pare rau ca nu pot posta niste filme (s-ar parea ca sunt prea mari …) dar cu poze va servesc cu placere!
Cum ati putut constata, eu sunt responsabil cu chestiile iresponsabile pe blogul asta. Stati linistiti ca mi-am luat-o de la CEO coolnewz.info cu virf si indesat pentru faza cu tricourile. Ocazie cu care ii multumesc lui Zaqk pentru sustinerea explicita. Sustinerea tacita din partea voastra, a tuturor, am simtit-o prin legaturi ce nu pot fi descrise in cuvinte Insa aici lucrurile au stat ceva mai complicat pentru ca era cit p’aci sa nu-mi mai vedeti urma de condei. Dar am recurs la santaj sentimental de genul cu cititorii care au prins drag de mine si ar fi o pierdere pentru insusi Blogul sa nu mai scriu. Asa se face ca inca ma mai vedeti aici.
Si poate nu este o dovada de prudenta din partea mea, dar voi continua astazi intr-o nota similara adica un pic iresponsabila. Cum ar fi reclama la aceasta “Mexican Fiesta” care se intimpla pretutindeni, cind vrei si cind nu vrei. Ma rog, eu vreau cam in permanenta … Dar cica nu e bine! Sa va explic: a oprit acest autobuz rablagit in fata la ditamai hotelul si s-a umplut de turisti, cei mai multi fete palide. Nici bine nu a inchis omu’ usile ca intreg autobuzul, dintr-o hurdubaie ce era s-a transformat (de parca ar fi halit jaratec) intr-o adevarata discoteca. Muzica ritmata data la maxim, neoane, spoturi. Pacat ca poza 01 nu reda si ce se auzea pe acolo.
Odata ajuns in oras muzica si dansul sunt la tot pasul. Jocuri de cuvinte tradeaza profilul barului (poza 02) iar in fata unui magazin de suveniruri doi tambalagii (poza 03) isi au locul lor rezervat in fiecare seara. Restaurantele sunt si ele pline de acesti mariachi imbracati in costumele lor inconfundabile.
In drum spre casa – acelasi autobuz. Insa boxele au tacut si luminile s-au stins, atentia tuturor fiind captata de acest trubadur pe care-l veti descoperi zabovind putin pe poza 12. Imbibat de margarita si tequila, inspirat de fondul sonor din autobuz, ma indrept impleticit agale catre perna in care sa bag cornul:
La cucaracha, la cucaracha,
ya no puede caminar
porque no tiene, porque le falta
as dos patitas de atrás.
Hola amigos! Muchachos e chiquitas , astazi va voi introduce in lumea culorilor si licorilor mexicane! Rosu, galben violet, albastru, auriu, argintiu, (name your favorite strong colour here). Le regasim si in poncho-uri,
si pe sombreros,
si in tot soiul de ornamente, briz-briz-uri, papusele, margele, bratari, cercei, pe care le mesteresc manutzele harnice si bronzate ale micutilor mexicani.
Cat priveste partea cu licorile, situtia este mai complexa decat am crede. Tequila merita un spatiu exclusiv si pana o sa gasesc timp sa va spun care e istoria cu ea, please meeeet the not so well known MEZCAL. Desi pare si ea o tuica, acolo, Mezcalul, o spirtoasa din maguya (un soi de agava), are chiar si un proverb al ei : “Daca tie-e rau, da un mezcal pe gat. Daca ti-e bine, da un mezcal pe gat!”Cred ca cei mai multi dintre voi au auzit de faptul ca pe fundul sticlelor de tequila poti gasi uneori un vierme ! Ei bine, cititi bine aici si sa va intre bine in cap: nimic mai gresit! Mezcalul este bautura in care se lafaie (pe drumul lor catre viata de apoi, desigur) viermi si, mai nou, chiar scopioni. Ia aruncati un ochi aici:
Comprendes? Doar mezcalul si doar cel din Oaxaca este vandut la pachet cu una bucata vierme con gusano, cum ar zice mexicanii. Viermele este de fapt o larva care traieste in agava. Mai nou, unele companii mureaza in sticlele de mezcal una bucata scorpion. Dar mexicanii traditionalisti dau din mana a lehamite:”marketing american!”
(va urma)
Am o mica dilema: vreau sa imi iau un tricou. Dar desi suntem in Mexic, nici macar tricourile astea nu sunt prea ieftine deci sunt pus in situatia de a alege. Voi pe care l-ati alege??
Si ca sa va asumati opinia, sa vada toata lumea 
va propun sa luati imaginea pe care mi-o recomandati si sa o postati si pe blogul vostru.
Ora 4. Inca noapte neagra. Deschid ochii in sunetul valurilor care se sparg de mal. Oceanul se framanta si eu odata cu el. In doar cateva zile am schimbat doua fusuri orare asa ca inca ma mai lupt cu jetlag-ul. In Germania sunt cu 6 ore mai putin decat in Mexic, iar ceasul meu biologic simte asta. “Hai, coolnewzo, mai dormi un pic “. Incantatia functioneaza. Ma afund din nou …
Deja 9. Marea si cerul canta impreuna partituri pe tonuri joase sub privirile arzatoare ale soarelui. Imaginea apei turcoaz imi umple camera. Ce spectacol divin! “Cum de m-am lasat uitata atat de mult in camera! Nu mai e de stat: in mare cu mine!”
Mai intai imi inmoi tematoare degetele …
Apoi imi fac curaj …
Si ma cufund in mare sub privirile indiferente ale unei pasaricii care pare o cioara mai mica, dar canta ca un pescarus
Petrec intre mare si sezlong cam 3 ore. Soarele intra si iese din nori de parca se joaca cu noi, mici fapturi care cersim dupa razele lui. Citesc o carte de Zerulya Shalev care ma face sa uit ca totusi s-a facut ora pranzului si ca ar fi bine sa imi parasesc soarele.
Am atatea locuri de vazut! Ma plimb pe strazi in Cancun, fara o tinta anume, si imaginile care mi se perinda prin fata ochilor sunt:
In curtea unei gradinite descopar un parc de joaca pentru copii … retro: printre tobogane si leagane vechi de cand lumea, troneaza si o masina din plastic in marime naturala, o imitatie a unui Caddy sau Chevy, care in anii 60 faceau furori.
Un astfel de parc doar in cartierele localnicilor poti gasi pentru ca da, exista o diferenta frapanta intre cum arata orasul in zona turistica- denumita si zona hotelurilor- si cartiere. In zona turistica, asfaltul este neted, strazile mai curate, magazinele sunt mai dichisite si chiar … bancile din statiile de autobuz, sunt mai mari
(va urma)
“Hola, Bienvenido a Mexico!”, spune amabil ofiterul de la imigrari. Atmosfera, inca din aeroport este … altfel. Afara sunt 20 de grade Celsius iar aerul este foarte umed. Ziceam de atmosfera ceva, nu? Hai sa va ajut cu ceva poze:
Asteptind oaspeti in aeroport la Cancun
Primul obiectiv ... turistic la iesirea din aeroport
Nu ma mai satur sa ma uit la oamenii astia care parca doar inainte de sosirea avionului si-au pus “haine civile” pe ei si au iesit din jungla. Au tenul masliniu, parul negru, lucios, ochii oblici, nasul drept. “Sa nu uitati sa cereti un tequila cand ajungeti la hotel”, sugereaza amabil soferul de taxi. Inainte de tequila, insa, vreau sa imi potolesc foamea. Asa ca incerca o supa de tortillas si o Marguerita gigant. Tequila, mai tarziu un pic …
In afara de fetele amerindiene, de limba si de mancarea specifica, Cancun pare o insula de americanisme. Tot business-ul este facut pe model american: arhitectura hotelurilor, care a vrut probabil initial sa imagineze piramidele aztece, a sfarsit prin a parea o imitatie a cladirilor americane nesarate si lipsite de clasa. Fie ca vorbim de Ritz, Sheraton sau Hilton, toate hotelurile de renume au cladiri insipide. De parca cine le-a construit si-a spus: “Ete na! Cui ii mai pasa de pietroaiele astea dupa ce bea o Marguerita ?”
L-am intrebat pe un chelner de la restaurantul unde am mancat daca au in program si mariachi. “Da, la 20.30, sa fiti aici, vor incepe sa cante”. In seara asta nu ii mai prind pentru ca am altceva in program. Dar cred ca exista un Dumnezeu al mariachilor care mi-a auzit dorinta si mi-a trimis un mariachi … in autobuz 
(va urma)
Most Recent Comments