De cînd mă știu lumea se plînge de sistemul de învățămînt din România indiferent de regim, indiferent de nivel. Pe vremea «odiosului» îmi aduc aminte că, trăgînd cu urechea la discuțiile dintre „cei mari”, auzeam tot soiul de critici care mie, ca școlar, îmi dădeau speranțe ca e vina lor că nu iau numai nota 10. Mai apoi șirul criticilor s-a întețit cu fiecare val de „reforme” și slavă Domnului, am tot avut parte de ele în ultimiii 20 de ani, venite chiar și sub formă de tsunami. Pe măsură ce timpul a trecut am constatat că de fapt subiectul „școală” este unul dintre acele domenii în legătură cu care părinții și profesorii de pretutindeni, invariabil, se plîng! Am avut surpriza să constat asta și în micuța și bogata Elveție, mai apoi în nu-atît-de-micuța Americă și, ce să vezi, chiar în Germania!
În ultimele săptămîni am vizitat multe, dar multe școli! De ce? Păi de nevoie, desigur 
! Avînd în vedere că unul dintre copii este la sfîrșitul primilor 4 ani de școală și este pe cale să treacă prin primul moment important din „cariera” unui școlar, un moment similar clasei a VIII-a din România cînd trebuie ales pasul următor, în acest caz – gimnaziul.
SELECȚIA DUPĂ 4 ANI
La sfîrșitul clasei a IV-a se încheie de fapt un prim ciclu de triere. Povestea începe de fapt încă din clasa a I-a. La sfîrșitul fiecărui an elevul primește o caracterizare făcută de învățător, iar în clasa a III-a primește primele note însă sub forma unor calificative (excelent, foarte bine, bine, suficient). Abia în clasa a IV-a apar notele adevărate. Undeva pe la mijlocul clasei a IV-a părinții așteaptă acasă cu sufletul la gură carnetul cu notele pînă în acel moment împreună cu recomandarea unui consiliu profesoral pentru viitorul copilului, recomandare care în mod evident ține cont și de note. Consiliul profesoral este format din învățător și alți profesori prin mîinile cărora a trecut elevul, de exemplu profesori de franceză, religie sau sport.
Care sunt alternativele în urma acestei recomandări?
- Cei mai buni copii se duc la ceea ce se cheama „gimnaziu“.
- Al doilea nivel se numește „școala reală” (Realschule)
- Cei cărora nu prea le-a plăcut să citească și să socotească vor merge la „școala principală” (Hauptschule).
Numai una din aceste trei opțiuni se găsește pe recomandarea învățătorului! Astfel că părinții nu-și pot trimite odrasla la gimnaziu dacă nu a dovedit deja ceva aplecare spre învățătură în primii patru ani de școală.
CEREREA ȘI OFERTA
De aici înainte mă voi referi doar la acest nivel al gimnaziului, așadar acolo unde se duc copiii din treimea superioară conform ierarhiei din școala primară.
De pe la mijlocul lui ianuarie gimnaziile încep să iasă pe piață cu diferite oferte. În primul rînd se organizează la nivelul întregului oraș un „tîrg” unde fiecare gimnaziu are un stand la care părinții pot lua un prim contact cu fiecare ofertă. Mai apoi, pe parcursul a două săptămîni în luna ianuarie, gimnaziile organizează seri de informare unde părinții primesc detalii în legatură cu ce-i așteaptă pe ei și pe copii în următorii 8-9 ani.
În mod evident există o programă unică în sensul că la sfîrșit fiecare elev trebuie să aibă un set de cunoștințe indiferent ce gimnaziu a ales. Diferențele între gimnazii se regăsesc în amănunte cum ar fi oferta limbilor străine ce se pot studia. Unele gimnazii încep cu franceza din clasa a V-a, altele cu engleza. La unele ai posibilitatea de a începe mai tîrziu spaniola, la altele italiana. Sunt unele la care se studiază greaca veche si latina pe post de limbi străine și în mod surprinzător au destui mușterii.
Unele gimnazii organizează clase bilinguale unde cîteva materii gen geografia și muzica se studiază într-o limbă străină și există un număr de ore de limbi străine în plus față de clasele „obișnuite”. Prin urmare copiii respectivi sunt aleși astfel încît să poată duce acest număr suplimentar de ore. Pe de altă parte un astfel de profil îi scutește (parțial) pe părinți de problema ulterioară „oare unde să-mi mai dau copilul?!” pentru că știm că unii dintre noi vrem să ne înfundăm copiii și cu balet, și cu limbi străine, și cu matematică, și bineînțeles cu ceva sport. Ah, era să uit, e bine să știe și un instrument-ceva …
Un alt punct important în oferta gimnaziilor este și supravegherea copiilor dupa terminarea orelor de clasă. Și aici părinții sunt sensibilizați de exemplu de supraveghere pînă la ore cît mai înaintate din după-amiază pentru a le da și lor timp să revină de pe unde prășesc ei, supraveghere eventual dublată de asistență pentru temele pentru acasă. Care asistență poate fi gratuită în caz că este acordată de studenți ce-și fac practica pedagogică sau contra cost dacă este acordată de profesori din gimnaziu.
Un alt punct important este masa de prînz unde deși nimeni nu ar recunoaște, toți se uită dupa bun, ieftin și mult. Unele gimnazii au cantină proprie, altele primesc mîncare gătită de la diferite cantine din oraș cum ar fi cantina centrală a universității sau cantina spitalului universitar.
După ședința de informare fiecare gimnaziu organizează o zi a porților deschise cînd părinții numără îngrijorați cîte microscoape sunt prin laboratorul de fizică, cîte coarne de cerb sunt în cel de zoologie, ce terenuri de sport sunt în curtea școlii și în general dau o tușă finală schiței din capul lor cu privire la gimnaziul respectiv.
(Mîine – Partea a II-a)
traducere aproximativă proprie. Sugestiile sunt binevenite!
Related Posts:
Sunday, February 27th, 2011, 11:45 pm | 
Cool-Vaterland-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
February 28, 2011 at 5:50 am
Omul este o resursa si este pregatit in asa fel incat sa fie cat mai util societatii ulterior. Eficienta maxima!
Externalizezi decizia in mainile sistemului si elimini subiectivismul parintilor.
Nu ajungi sa ai toti tampitii la gimnaziu pentru ca parintii nu accepta ca odrasla lor este foarte departe de interesul fata de scoala.
February 28, 2011 at 7:50 am
Da, e interesant cum intervine o selectie atat de serioasa la o varsta relativ mica, tanara. Personal, cred ca studiul al cat mai multor limbi straine iti da o sansa in plus in viata, deci asta ar fi unul dintre criteriile pentru care as opta in alegerea scolii. Si- al doilea- cu cat scoala tine elevii mai ocupati- pana mai spre seara, cu facutul lectiilor sub supraveghere etc, cu atat mai bine. Dupa cei sapte ani de-acasa, acum intervine perioada celor sapte ani de la scoala, sa zicem, cand micutii incep sa constientizeze cumva importanta activitatilor scolare in viata lor. Adica, scoala nu mai e o joaca, devine ceva serios. Si, in principiu, cum isi astern acum, asa se vor forma. Nu stiu, am zis si eu!
February 28, 2011 at 11:07 am
multi parinti se plang ca trierea asta se face prea devreme. De altfel, in anumite landuri s=a operat o modificare a acestui sistem si treierea se face mai tarziu. Personal, cred ca e buna totusi aceasta varsta: copilul nu isi da seama foarte tare ce se intampla si nu este afectat de situatia in care nu e primit la un gimnaziu. Parintii sunt cei care se dau cu capul de pereti si alearga dintr-un gimnaziu in altul sa vada care e cel mai potrivit.
February 28, 2011 at 11:25 am
As mai adauga ca nemtii nu prea isi forteaza copiii sa invete. Daca copilul este bun, OK, il dau la gimnaziu. Dar daca si parintii observa ca pana in clasa a 4-a nu s-a omorat de placere cu scoala, prefera realschule care, in paranteza fie spus, ofera posibilitatea celor mai buni sa mai fac un an in plus si sa aiba o diploma de gimnaziu.
February 28, 2011 at 11:51 am
Bun articol, abia astept urmarea. Sunt de parerea poetului care spunea ca ne trebuie niste nemti…
February 28, 2011 at 11:53 am
măăăăă…. complicată rău selecția.
și adică ați numărat la coarne de cecrb să înțeleg?
ce mă întreb eu este cam asta: sistemul de evaluare al unui elev are întotdeauna o latură subiectivă. să nu ne dăm cotiți, cu toții știm că atunci când învățătoarea nu îl place pe un copil, acesta nici nu va avea note prea mari și nici nu se va strădui prea tare. și recproca e perfect valabilă. de aceea întreb: care ar fi cea mai bună cale de evaluare a copilului- profesorul cu simpatiile și antipatiile sale ori acel examen la care unii, mai emotivi, pot da rateuri aproape inexplicabile?
și de ce unii părinți au tendința de a cere copiilor mai mult decât au putut ei înșiși.
nu nu sunt părinte, eu doar privesc de pe margine. nepoțelul meu merge la toamnă în clasa întâi și sâmbătă au fost cu cățel și purcel la școală să vadă să li se explice, etc, etc…
vom relata la vremea potrivită nebunia școlii și a clasei întâi.
February 28, 2011 at 12:24 pm
@psi: pai in general profesorilor nu le plac copiii mai slabi nu? Nu prea am auzit de profi carora sa le placa obraznicii clasei sau copiii care vin cu temele nefacute. Sigur, exista si empatiile. In Romania unii parinti “lucreaza” la “empatia”cu invatatorul: fie sunt activi in comitetul de parinti, fie ii fac cadouri. Aici nu exista asa ceva. Cred ca v-am mai zis ca in clasa fiica-mii invatatoarea nici flori nu primeste la final de clasa. Apoi, ca sa se evite coruptia ( ca si aici exista) si caracterul subiectiv, s-a inventat acest “consiliu profesoral”. Cu alte cuvinte, nu doar invatatoarea are un cuvant de spus in recomandarea finala ci si toti ceilalti profi prin mana carora a trecut copilul pana in clasa a 4a.
February 28, 2011 at 12:37 pm
psipsina: doar atit iti spun: nu pierde episodul urmator!
February 28, 2011 at 12:37 pm
Zina: pai am avut si nemti odata …
February 28, 2011 at 1:24 pm
rata, nu pierd niciun episod!
poate că uneori nu citesc la prima oră, dar chiar citesc.
cum să vă ratez eu pe voi? unde ai mai văzut tu o pisică şi un şobolan vorbind cu excepţia căsuţei voastre? hm? parcă nu ştiţi deja că îmi place despre voi!
coolnewz, mă întreb io ce părere ar avea profesorii noştri despre evitarea corupţiei. :lol: sau formele de meditaţii de genul “nu vii la meditaţii, nu treci clasa” sunt un fel de evitare a corupţiei?
nici copiilor nu le plac profesorii slab pregătiţi.
profesorilor nu le plac copii mai slabi, dar se întâmplă că uneori aceşti copii, aşa zişi slabi, nu dau randament tocmai pentru că au un temperament aparte şi reacţionează mai mult sau mai puternic la aceste empatii. sunt doar întrebări de om care îşi aminteşte că anumite materii nu i-au plăcut la şcoală din cauza profesorilor.
February 28, 2011 at 1:30 pm
psi: I know, multumim! Cit despre “profesorii nostri” cred ca discutia este mult mai complicata si mi-e teama de generalizarea cu profesorii slabi si cu cei care-si santeajeaza elevii cu meditatiile. Dar poate sunt “polarizat” …
February 28, 2011 at 2:00 pm
dar de bani? nu spuneti nimic adica in romania invatamantul e gratuit nu stiu cum e in germania dar cel putin in SUA daca nu ai bani sa faci o scoala privata si un liceu/colegiu privat n-ai nici o sansa sa ajungi la universitate… plus ca multi din cauza banillor invata acasa cu parintii adica nu invata nimic
Asa cum e invatamantul romanesc daca vrei sa inveti se poate!
February 28, 2011 at 2:33 pm
Pato Basil: cum ziceam, nu pierde continuarea si vorbim si de $$$
February 28, 2011 at 3:41 pm
Mi se pare că sunt un pic cam grăbiți. La clasa a 4-a copii ăia habar nu au de capul lor. Pare că se frâng niste aripi pe-acolo. Poate că micul geniu se trezește mai târzior în cazul unora
. În fine… faza ce urmează cu after school și toate cele sună excelent. La noi after school presupune închiderea copiilor într-o sală, eventual supravegheați de femeia de serviciu… că de mâncare probabil ajunge un corn cu lapte și nu mai are rost să discutăm. Mă refer la școlile de stat aici, nu la particulari.
February 28, 2011 at 3:49 pm
Bogdan: am senzatia, fara a fi sigur, ca exista posibilitatea ulterioara de a face tranzitia intre cele 3 nivele enumerate de mine acolo in caz ca se dovedeste ca elevul poate mai mult. Apropo de aripile frinte. Pe de alta parte se pare ca intr-adevar nici un sistem nu este perfect! Dupa cum spuneam si la inceputul articolului …
February 28, 2011 at 3:54 pm
@Rata: Păi și cum s-ar face asta? Că nu poți da teste de diferență pentru engleză avansați dacă tu nu ai făcut engleza… Că presupun că la celelalte nivele e mai subțire cu învățatul.
February 28, 2011 at 3:58 pm
Bogdan: nu stiu atit de amanuntit! ce am scris in articol si voi mai continua am trait si am cit de cit o experienta personala destul de exacta. Insa un posibil raspuns la intrebarea ta ar fi ca cei de la nivelul al doilea, “scoala reala” cum am scris in articol, fac 13 clase in loc de 12 si apoi au diploma de gimnaziu ceea ce atrage dupa sine faptul ca pot continua la o facultate.
February 28, 2011 at 4:09 pm
Martisorul nostru il trimitem cu mare drag.
February 28, 2011 at 4:30 pm
VirtualKid: multumim!
February 28, 2011 at 5:58 pm
Nici nu se compara cu ce e la noi… mi-ar fi placut sa avem si noi un sistem de asta de invatamant…
Trackbacks
February 28, 2011 at 10:36 pm
February 22, 2012 at 12:21 am
March 1, 2012 at 8:40 am