Archive for March, 2011

March 31st, 2011

Scara atomică a măgarului

by Ratatouille

Știm cu toții vorba aia cu o poză care face cît 1000 de cuvinte. Una dintre aceste poze este cea de mai jos și dacă-i dedicați 1-2 minute veți descoperi o grămadă de informații interesante, în afară de faptul ca arată ca o scară a măgarului. Pe scurt: în stînga pe verticală e numărul centralelor atomice din diferite țări, în timp ce culorile reprezintă vechimea acestora – cele mai vechi sunt cu roșu, cele mai noi sunt cu verde închis. Gri și alb le reprezintă pe cele în construcție, respectiv pe cele în stadiu de proiect. Americanii au cele mai multe (peste 100) dar și cele mai învechite centrale nucleare și se pare că s-au cam săturat de ele neplanificînd să mai construiască prea multe. La polul opus chinezii au cele mai noi dar și cele mai puține centrale – numai vreo 15, dar parcă le-au prins gustul pentru le au și pe cele mai multe în construcție – alte 25. Alături de China, India, Coreea și Japonia au cel mai mult „verde”, cea mai nouă garnitură.

Ceea ce mă duce cu gîndul că ele vor resimți cel mai puternic ceea ce se întîmplă acum la Fukushima! Germania este cam singura care oricum nu mai plănuia nimic :) Ah, și cred că la capitolul ăsta poate fi trecută și Romania. :-D

Centralele nucleare ale lumii

(foto)

March 30th, 2011

Secretul Chicken Wings – cercetare aplicată

by Ratatouille

Astăzi suntem serioși! :-B (Ia să vedem ce audiență o să aibă articolul ăsta, și mai ales comparativ cu cel de ieri cu poterașii versus bietul Ratatouille. :-P ) De la o vreme joia încerc să scriu cîte ceva cu iz … hai să-i zicem așa, mai pretențios … științific, iar pentru astăzi am găsit un articol despre selecția naturală pusă la treabă.

(foto)

Este o observație comună și de bun simț că păsările, și probabil orice viețuitoare, aflată sistematic sub amenințarea animalelor de pradă, își măresc capacitatea de apărare a teritoriului ba chiar își determină puii să părăsească mai repede cuibul, cel mai probabil pentru a nu-i învăța cu … leneveala. Totuși aici vorbim de modificări de comprtament, parcă ceva mai ușor de intuit și explicat. Un grup de cercetători elvețieni însă a făcut niște experimente prin care a demonstrat că o astfel de expunere susținută a unor populații de păsări la amenințarea animalelor de pradă duce nu numai la modificări comportamentale, ci și fiziologice. Mai pe românește – li se schimbă conformația corpului astfel că puii ieșiți din femele care au fost supuse la astfel de stres pe perioada ovulației sunt mai mici, DAR aripile lor cresc mai lungi decît in mod normal.

Cum s-a desfășurat experimentul?

(foto)

Păi cercetătorii noștri s-au dus într-o colonie naturală de păsări precum cea de mai sus (nu-i știu denumirea populară) pe care au populat-o cu foarte mulți … șoimi împăiați! :) Știu, cam sadic experimentul! La două zile după ce au ieșit din ou, puii au fost colectați, numerotați cu ajutorul unui inel montat pe picior și lăsați în grija unor părinți „vitregi!”. Chiar înainte să înceapă să zboare, puii au fost cîntăriți și li s-au măsurat aripile. Rezultatele au fost comparate cu cele ale unei populații de pui care provenea din mame cărora nu li se arătase Bau-Bau!

Concluzia a fost că puii ieșiți din femele care fuseseră expuse la ulii (fie și împăiați) erau mai mici decît cei a căror mame fuseseră relaxate însă cu aripile sistematic mai mari ceea ce-i făcea mai îndemînatici în ale zborului. Încercînd să explice și mai bine fenomenul, au descoperit ca ouăle „stresate” conțin un nivel mult mai mare decît normal de corticosteron, un hormon specific stresului.

Ei, și dacă vă întrebați la ce poate folosi minunea asta de cercetare, eu, un amator la orice oră de chicken wings cu hot BBQ sauce cred că am răspunsul la întrebarea cum fac ăștia pui cu „aripioare atît de mari. Și nu, nu cred ca le bagă vulturi în colivia găinilor și nici nu cred că le arată pisica, ci pur și simplu injectează într-un moment sau altul niște hormon din ăsta …

Asta-mi aduce aminte de îndemnul unui țăran din Franța: Achetez des oeufs de poules heureuses, svp! :)

March 30th, 2011

O bere rece pentru cei fără permis

by Ratatouille

Deoarece kekee zicea ceva de o bere rece într-un comentariu, acest post este în directă legătură cu postul anterior, dar și cu alte povești de gen

March 30th, 2011

Cu potera la ușă

by Ratatouille

Mai țineți minte poza asta? V-am povestit despre ea, alături de o alta, mai demult.

Pe scurt, că vă știu grăbiți să vă terminați odată cafeaua și blogurile astea care mănîncă toată dimineața pînă-n prînz așa, mi-a venit acasă scrisoare cu poză cum că am fost aggressive driver! Și ideea era că trebuia să spun dacă a fost cumva altcineva în locul meu sau dacă am chestii de comentat. Cum nu aveam nimic de comentat și toate muștele bizîiau pe căciula mea de parcă …, nu am făcut nimic și pur și simplu am ignorat respectiva scrisoare.

Azi mă întorc de la muncile cîmpului și cum stam cu mămăliga aburindă și cu un blid cu borș de cartofi în față, ridic pumnul pregătindu-mă sa sparg o ceapă … NIIIII-NOOOOOO NIIIIII-NOOOOOO …. și pumnul îmi rămăne suspendat în aer cam cum îi rămăne găinii în aer scurmușul cocoțată pe movila de gunoi. În fața casei – potera o mașină pe care scria, absurd, POLIZEI. Cu verde! Acu nu știam dacă să mă simt ca Iancu Jianu sau ca Fane Spoitoru. Bunica își pune basmaua la gură și abia șoptește: „Da’ ce-ai mai făcut, măi Ratatouillu’ mamii?!” Io de colo, cu gesturi hotărîte, mă șterg repetat la gură deși nu apucasem să îmbuc nimic, și mă îndrept curajos spre ușă lăsînd în urmă o dîră de lichid. Între timp toți vecinii erau atîrnați pe la uși pe la ferești, ca-n colindele de iarnă așteptîndu-l pe Moș Crăciun …

(foto)

- Ratatouille … Dumneavoastră?

(io văzînd că mă ia cu Dvs parcă încep să uit de condiția-mi de infractor)

- Da, io! (ma rog, auf Deutsch … asta a fost simplu de tot!)

- Vă rugăm să ne scuzați că … (nu am mai înțeles, dar esențialul fusese spus)

- Klar … kein Problem … (din astea … că-i simțisem prietenoși)

apoi trece abrupt la subiect:

- Ați fost agresiv pe șoseaua nemțească și nici la scrisoarea noastră n-ați răspuns (în timpul ăsta celălalt avea un tic, își măngăia tot timpul … CATUȘELE. Și zău că nu erau din alea cu blăniță rozzzzzzz)

- Na … io am crezut că se înțelege, poza era clară …

- Unterschreiben Sie (bitte)!

Oh, și-mi bagă sub nas hîrțoaga și niște poze … wow, ziceai ca au fost făcute în studio așa erau de clare! Deci se putea estima cu ±2 ore cînd mă bărbierisem ultima dată, pozaseră băieții și persoana din dreapta (așa că atenție cucoane la amanți! >:) ), se vedea găinațu’ de pe capotă … Deci nu știu cum ar fi putut cineva să nege ceva!

(foto)

Așadar o modestă amendă echivalentă cu o cumpărătură săptămînală pentru o familie de 4 persoane, 3 puncte de permis, și o lună departe de volan! Deja începusem să mă uit cu jind la cătușele lu’ nenea polițistu’! Acuma vine în sfîrșit și partea bună: acea lună pot să o aleg cînd vreau în decurs de 6 luni. Adică totuși mă lasă să plec în concediu … =))

Așa-ți trebuie Ratatouille dacă te grăbeai să nu ți se ardă mîncarea pe foc!

March 29th, 2011

Fukushima e de vina

by coolnewz

Cand e vorba de altii, vesticii sunt necrutatori. Gaddafi e un dictator, trebuie sa plece! Saddam era un dictator, a trebuit sa plece. Cu Ceauseascu stiti povestea. Si el si Saddam au plecat de tot. Vestul are in dulap un costum de politist. Cand constiinta Vestului nu isi face somnul de frumusete – din cauza deranjului pe care il fac niste derbedei ca astia de mai sus-  Vestul se enerveaza si se imbraca in haina de politist si   le trimite niste avioane pe cap le da la palma. Niste babe spun pe la colturi ca interesele, ca si in cazul Irakului, si in Nordul Africii sunt uleioase si negre. Pe sleau, miroase a petrol. Si mai miroase a tehnica militara invechita care trebuie folosita- vanduta cuiva. Unor prosti, desigur. In Romania interesele miroseau, acu 20 de ani, a investitii mici si profituri mari.  Normal ca derbedeii de mai sus si-o meritau. Dar pana si babele de la colt, au mirosit ca actiunile Vestului nu sunt 100% cele ale Bunului Samaritean.

Asa. Acum, sa ne uitam in ograda Vestului. Sa zicem in Germania.  Citeam azi ca Slovacia si Austria au fost pur si simplu invadate de studenti germani, fugariti de taxele impuse de universitatile germane. Exagerand un pic, putem spune ca daca Gaddafi isi omoara poporul, Merkel isi alunga copiii. Cam asa? Pai daca tot s-a investiti ieftin in tari ca Romania, se cumpara petrol ieftin din Irak si, in curand in Libia, de ce nu vede asta in taxele studentilor, de exemplu?  Pai e frumos ca parintii sa fie nevoiti sa isi trimita copiii in Slovacia? Sau Austria? Nici un parinte nu le-a trimis guvernantilor germani niste avioane pe cap dat la palma guvernantilor germani pentru asta. Sau poate ca da? Cumva la alegerile de duminica? In orice caz, Merkel nu vede in asta vreo problema. Pune in carca Fukushimei infrangerea propriului partid in Baden Württemberg. CDU n-are nici o vina, nu a facut nici o alta greseala. Cata ingaduinta … Asa se intampla cand te uita Dumnezeu 60 de ani la putere. Simtul critic ti se … atomizeaza ca sa ma exprim … fukushimic ;) !

(sursa foto)

March 28th, 2011

Cine rîde la urmă …

by Ratatouille

Era un caracter aparte în grupul nostru de hoinăreală pe munte din liceu/facultate. Își clama independența deși însăși existența acelor ieșiri cu cortul era strîns legată de banii părinților sau, în cel mai bun caz, de mărimea bursei. Își clama egoismul deși era prima care se trezea în toiul nopții să te ajute cu cine știe ce belea. Și ce mai clama ea? Și anume că ea și nimeni alta e buricul Pamîntului și tot timpul trebuie să aibă patul cel mai cald, locul cel mai liniștit, bucățica de cozonac cu cea mai multă nucă & cacao.

Dar să schimbăm puțin, foarte puțin, registrul.

Suntem la munte! Rucsacul ei tip banană este întotdeauna cel mai ușor și cel mai curat. Tricourile împachetate frumos în pungi de plastic, întotdeauna uscate fie vremea cît de rea. Cînd se întorcea dintr-o escapadă fie ea cît de prelungită, era proaspătă de parcă acu’ își lua bilet să plece la drum. Și o parte a secretului consta în dibăcia cu care strecura … balastul prin rucsacii partenerilor de drumeție. Da, și aici este o parte din explicație, de cele mai multe ori erau flăcăi care probabil în speranța unor vremuri mai bune, preluau ba vestitele conserve de pateu, ba tuciul de fiert apa, ba chiar anumite „efecte personale” ale domniței, niște bocăncei, un sac de dormit … (și „vremurile bune” în general întîrziau să apară … =)) )

Numai ca a venit ea și această excursie și anume una în care echilibrul flăcăi versus domnișoare a fost mult viciat față de ce se întîmpla de obicei. Era ceea ce numeam o „pantofăreală”, o ieșire de 1 Mai sau asemenea, un weekend mai lung, cu accent pe grătar și bere și mai puțin pe drumeția extremă, aia cu luat urma precum Winnetou, cu degetul însalivat în sus să vezi cum bate vîntul etc … Și „caracterul aparte” de care am început să vă povestesc bineînțeles, vrea să-și facă numărul ca de obicei și începe discret demersurile pe lîngă mușterii pe care-i știa ea cel mai bine! Îi merge cu unu-doi, dar face greșeala … neh, doar e buricul Pămîntului … că începe să le roage și pe gagicile care mai erau prin grup să-i ducă ei trusa cu OB-uri izoprenul. Și acu’ să te ții! I-au sărit astea în cap … nu vă mai descriu că blogul ăsta nu ar suporta astfel de isterii! :-D Însă cu „caracterul aparte” nu-i de glumă: a jucat tare șantajîndu-i pe toți că aruncă pateul … ÎN PRĂPASTIE!  >:) >:) >:) Și cum toate ca toate pînă la păpică, lumea a făcut un pas în spate.

Cel puțin momentan!

Să mai trecem în revistă cîteva momente disparate:

  • vine ultima zi, plecăm la drum către gara de unde urma să luăm trenul spre București. Vreo 10 km de mers pe jos, un parfum …
  • la un moment dat eroina noastră se duce în boscheți
  • ajungem cu chiu cu vai la tren … ne urcăm
  • „eroina” ruptă de șale începe să-și deșire rucsacul: „Ce draci o fi în măgăoaia asta de-i așa greu?!” Și scoate … pelerina de ploaie in caz de vreme rea  … niște șosete … 2-3 tricouri … mă rog ajunge mai pe la fundul rucsacului … și scoate … nu unul … nu doi … ci TREI bolovani frumos împachetați și legați cu fundiță roșie!

(foto)

Să vă mai spun că era să deraieze trenul de pe șine de rîsul care a cuprins vagonul?? Fetele îi băgaseră bolovani în rucsac iar băieții păcăliți de atîtea alte ori au tăcut mîlc! :-D

March 28th, 2011

Schimbarea la nemți: moft sau necesitate?

by Ratatouille

Așadar au fost alegeri în Baden-Württemberg (BW). Nu vreau să ma lansez în comentarii sau analize pentru că realitatea nu prea măgulitoare pentru mine este că sunt mai la curent cu evoluțiile politice de la București decît cu cele de aici. Dar niște gînduri de român care vede cum se întîmplă lucrurile prin alte părți tot voi încerca să exprim.

Partidul Verzilor va da probabil primul prim-ministru "verde" al unui land german

(foto)

Faptele:

  • Baden-Württemberg este unul dintre cele mai mari landuri germane. Și cînd spun „mare” mă refer la suprafață, la populație, dar mai presus la putere economică. Și este un „land mare” nu numai comparativ cu Germania, ci și cu întreaga Europă avînd în vedere că BW este unul dintre cele 4 motoare ale Europei. Prin urmare orice alegeri se întîmplă aici, potențialul de influență la nivelul întregii Germanii este semnificativ. Mai departe nu vreau sa speculez, dar undeva în background îmi aduc aminte de fostul ministru de externe german Joschka Fischer care era „verde” și asta se întîmpla acu măcar vreo 10 ani. Corectați-mă dacă greșesc …
  • Uniunea Creștin Democrată (UCD) a deținut puterea în BW timp de aproape 60 de ani. Asta înseamnă 1953? Deci un pic după război? Mai exact anul în care a murit Stalin? Cu alte cuvinte sub UCD a ajuns BW ceea ce a ajuns, motorul Europei, una dintre cele mai puternice zone economice din Germania (poate cea mai …) etc etc
  • Dar care sunt rezultatele alegerilor de săptămîna asta? Păi esențialul este că UCD a pierdut supremația după 60 de ani și că Partidul Verzilor se pare că va da primul prim-ministru ever într-un land german, evident în cadrul unei alianțe cu social democrații.

CDU pierde landul Baden Württemberg dupa aproape 6 decenii

(foto)

Și acum gîndurile (de spectator român):

Spuneam săptămîna trecută într-un comentariu al un articol pe aceeași temă de pe blogul Andreei că nemții mi se par ca niște copii mofturoși. Unul dintre motivele pentru care UDC a pierdut alegerile este politica în ceea ce privește centralele nucleare, chestiune care în care au primit un bobîrnac de conjunctură foarte puternic. Asta apropo de Japonia. Deci noi, românii, am fi fericiți să mai avem încă vreo 2 x Cernavodă că vorba aia, o centrală din asta îți dă și un sfert din cît ai nevoie, nu mai trebuie sa te mînjești de unsoare (petrol) sau de negreală (cărbune), iar aici lumea face mofturi. În condițiile în care nu mă îndoiesc că la nivel de securitate nu cred ca e ceva legat cu sîrmă pe la centralele nemțești pe principiul „merge și-așa” … O altă chestie care i-a zguduit bine pe UDC este așa-numitul proiect Stuttgart 21 care pe scurt înseamnă remodelarea radicală a gării feroviare din Stuttgart în scopul optimizării traficului … mai repede, mai scurt, mai eficient. OK, se pare că asta implică tăierea unei pădurici și de aici o întreagă agitație de pe urma căreia în mod evident au profitat „Verzii”. Și iar mă întorc să compar cu ce se întîmplă la noi … Cîte paduri nu s-au tăiat pentru a face scobitori, ce scandaluri se aud cu Herăstrăul că le-am pierdut șirul și cu siguranță fiecare dintre voi, din orice localitate ați fi puteți da cîteva exemple in sensul ăsta. Sunt printre ultimii care să nu fie interesat de o viață „verde”, dar totuși astfel de argumente și decizii mă fac să mă gîndesc că unii oameni s-au săturat de prea mult bine …

Și totuși nu reușesc să-mi răspund: sunt nemții niște răzgîiați?

March 28th, 2011

Să ne tăiem unghiile …

by Ratatouille

… la Beijing!

(foto)

… eventual în timp ce luam prînzul la:

(foto)

Acu’ pe bune, nu știe nimeni vreun blog cu impresii de călătorie frumoase din China? Și nu, nu vreau vreun site oficial de turism. Aș vrea impresiile unor oameni „de rînd”. Și nu neapărat din .ro …

March 27th, 2011

Gazeta de perete – săptămîna #12

by Ratatouille

Săptămîna asta Gazeta vine un pic mai tîrziu. De altfel a fost o săptămînă mai agitată și nici timpul de bălăurit pe bloguri nu a fost atît de generos. Totuși ar fi cîteva subiecte de discutat, cîteva bloguri de semnalat.

Mai special este că sunt nu mai puțin de 3 new entries în blogroll-ul coolnewz și anume, într-o ordine complet … dezordonată:

  • Blogul Irinei, autointitulat un Blog de om cu Barbie la cap, blog scris de undeva „din apropierea Londrei”, blog pe care, de vreo 2-3 săptămîni de cînd îl citesc regulat, am putut lua lecții de engleză sau de literatură, sau am putut citi despre cea mai buna cura de slabire.
  • Blogul Andreei, un blog cu care coolnewz se înrudește „pe criterii etnice” fiind scris de undeva din Baden-Württemberg. Gînduri, însemnări zilnice, opinii despre România sau despre Germania, un blog unde am ce citi.
  • Și un blog relativ nou, foarte activ, cu opinii despre viața zilnică, nu în ultimul rînd cu o temă plăcută, unitară și cu un nume original: Soacra! :) Ca o recomandare dintre articolele cele mai recente: un fotoreportaj de la RoBlogFest!
  • Se pare că 0,5% șanse pentru a cîștiga iPad-ul de la Chinezu nu au fost suficiente. Zic asta pentru ca se pare ca au fost fix 200 de participanți cît am estimat în articolul de concurs! :) Oare pentru estimari exacte nu se dă vreun premiu??
  • Vinerea trecută evenimentul dominant al blogosferei .ro a fost fără îndoială farsa lui Zoso pe baza conicidenței de nume dintre el și sindicalistul Petcu arestat (și între timp eliberat) pentru luare de mită. Ce mi se pare însă foarte interesant nu este cum au înghițit ziariști chipurile profesioniști gălușca respectivă, ci cît de ușor se produce o reacție în lanț, cît de ușor se propagă o „știre”. Acu’ faptul că Zoso este sau nu rudă cu sindicalistul respectiv cred că are mai puțină importanță, dar ia să ne închipuim că în locul acestei șopîrlițe s-ar fi propagat o știre cu ceva Fukushima … mă rog … ceva cu potențial de a ne da serios peste cap.
March 26th, 2011

Cenote – fîntînile sacre

by Ratatouille

Am dat gata Chichen Itza în două articole pe blog și în 4 ore pe teren. Este puțin trecut de prînz, umbra-i scurtă și picioarele se resimt după ce am bătut Chichen Itza în lung și-n lat însă … mai am ceva de făcut! Mai am de văzut renumitele cenote, aceste puțuri uriașe, singurele surse stabile de apă potabilă ale vechilor Maya.

De fapt dacă mă uit pe harta peninsulei Yucatan văd că sunt foarte puține rîuri. Am avut ocazia să constat pe drumul de vreo 250 km de la malul mării, de la Cancun pînă la Chichen Itza, că zona este una destul de aridă. Nu aș spune chiar deșertică, dar vegetația este destul de pitică și de … prăfuită. Așadar este firesc faptul că orașele Maya au apărut la buza acestor cenote care le făceau legătura cu apa proaspătă din pînza freatică și mai mult, că cenote-le aveau o puternică semnificație rituală pentru oamenii acelor vremuri care erau convinși că o cenote este o poartă de intrare către lumea de dincolo.

Cenote-le sunt formațiuni carstice formate prin dizolvarea rocilor și formarea unor peșteri subterane. Pe măsură ce eroziunea continuă, tavanul peșterii se surpă treptat dînd naștere unei fîntîni imense, cel mai adesea circulară, cu un diametru de cîteva zeci de metri și adîncimi considerabile.

Pozele de mai jos sunt de la Cenote Ik Kil, la numai 2-3 km de Chichen Itza. Ceea ce se întîmplă în jurul unei astfel de formațiuni este probabil similar cu ceea ce se întîmplă în jurul unei oaze în deșert. Am constatat că vegetația este dintr-o dată mult mai abundentă, mai verde. Apa este la vreo 30-40 de metri sub nivelul solului și are încă vreo 50 de metri adîncime. Este o senzație aparte să înoți știind că ai sub tine o prăpastie de 50 de metri … Apa fiind filtrată prin atîtea straturi de pămînt, nisip, pietriș, calcar, este foarte limpede însă din cauza spațiului relativ închis (înotam totuși într-un puț …) are un aspect destul de sumbru. De jur împrejurul cenote-i atîrnă liane ca-n filmele cu Tarzan și, dacă tot e să vorbim despre filme, ăsta ar fi un loc superb pentru ceva gen Laguna Albastră. Din păcate sau din fericire și aici totul este ținut sub o strictă observație. Din păcate pentru „individul” egoist, din fericire pentru viitorul unui astfel de eco-sistem destul de fragil. Cenote-le sunt pînă la urmă niște recipiente imense dar în care apa circulă cu o viteză foarte mică, prin urmare se primenește destul de greu. De aceea conștiința  trebuie să-i dicteze fiecărui turist care vrea să înoate cu peștii orbi din imensa fîntînă să respecte semnele care te învață să faci un duș înainte de a plonja în micul paradis.

Înainte de a vă lăsa cu fotografiile vreau să vă atrag atenția asupra fetei din poza 07 și mai cu seamă asupra rochiei ei care, din ce ne-a spus, este din Guadalajara. Rochia! Atît de diferită de rochiile pe care vi le-am arătat aici! Fata în schimb nu are nici o legătură cu Mexicul …

De unde credeți voi că este originară mexicanca deghizată? (eu am luat țeapă!)