(de aici)
Forțînd o comparație … eu m-am lăudat de multe ori pe aici (și prin vecini) că am un Nokia de vreo 7+ ani. Ce să însemne asta?? 
May 31st, 2011
Orbitorrrrrr!!
May 30th, 2011
Ochii mari la ORGI (cu un singur “I”;))
Deci trebuie sa onorez o promisiune si anume aceea de a va arata imagini cu mult-laudatele orgI din Mecca orgilor. Zis si facut!
P.S. Nu le tratati ca pe niste jucarii mai mari: cea mai ieftina dracovenie ca asta face cam 20.000 de euro! Sunt greu de gasit, greu de intretinut pe o piata destul de exlusivista alcatuita din pasionati. Aveti idee cine da atatia bani pe in esenta o cutie muzicala cu manivela?
-
- Scene dintr-o balada (asa numita “Moritat”) pictate pe panza.
-
- Fabricarea cartelelor muzicale
-
- Rola interioara de stocare a partiturii
-
- Intoarcere in timp: Oare asa arata o familie de flasnetari din secolul 19?
-
- Flasneta cu figurile mobile care se misca in ritmul muzicii
-
- Mini-flasnete
-
- Orga cu figurine mobile, marca Frei
-
- Orga mecanica de salon din secolul 19
-
- Orga mecanica mobila din Olanda, secolul 19
-
- Partitura muzicala tip cartela a unei orgi mecanice, care functiona pe acelasi principiu ca primele computere cu cartela
May 30th, 2011
Mecca orgilor
Nu o data s-a spus despre Germania ca este tara ideilor. Si ca de cele mai multe ori, ideile gandite in nemteste au fost unele care au adus progres pe planeta Pamant. Culmea e ca desi se spune despre nemti ca sunt un popor mai rece, ca neamtu munceste, nu se distreaza, nemtii au inventat nu doar automobilul dar si alte masinarii care astazi s-ar califica la categoria entertainment. Azi: orga si sora ei mai de la tara, flasneta.
Se pare ca Padurea Neagra i-a inspirat serios pe oamenii care i-au populat vaile, de vreme ce si Benz- inventatorul automobilului alimentat cu petrol- dar si Bruder, cel care a facut din orga marea atractie a petrecerilor secolului 19, tot de pe-aici se trag.
Waldkirch-ul, o micuta localitate din Muntii Padurea Neagra, este supranumit “Mecca orgilor”, iar weekendul trecut si-a manifestat atractia de Mecca primind sute de pelerini, posesori de orgi din toata lumea, la “Festivalul international al orgilor.”
Coolnewz n-are orga, n-are nici macar flasneta, da´are reportofon. Asa ca va invita acum sa ascultati ce-a mesterit ea la reportofon, iar un pic mai incolo si ceva imagini.
May 29th, 2011
Pffffffffff: vă trimit bezele!!
Bezelele în general și tortul de bezea în particular reprezintă de multe ori o sperietoare. Pe nedrept aș spune! Dacă este adevărat că avem nevoie de o anumită precizie în cîteva momente cheie, ea este rapid compensată de o superbă simplitate. Să nu uităm totuși că bezeaua înseamnă în primul rînd albuș de ou și zahăr. Atît! Ce poate fi mai simplu? Adică o oarecare doză de atenție se impune pînă și atunci cînd ne încălzim laptele în fiecare dimineață. Citiți aici dacă nu mă credeți! 
Am dat o raită pe blogurile și site-urile culinare de pe la noi în căutare de detalii despre tortul de bezea și am fost un pic dezamăgit pentru că nu am întîlnit nicăieri niște precizări care se impun atunci cînd ne apucăm de așa ceva. Dacă greșesc, voi fi bucuros să fiu tras de mînecă și să corectez printr-un link în comentarii către respectivul site.
1. FĂRĂ URME DE GĂLBENUȘ, FĂRĂ URME DE GRĂSIME
Așadar ne-am decis să facem totuși un tort de bezea că n-am mai făcut demult și nah … ce poate dom’le să fie atît de complicat?! Ouă avem, zahăr avem! Evident, asta știe oricine, pentru bezea avem nevoie de albușuri. Poate nu la fel de evident este însă faptul că atunci cînd separăm albușurile de gălbenușuri trebuie grijă maximă să nu spargem nici un gălbenuș. O picătură cît de mică de gălbenuș pierdută printre albușuri poate compromite total bezeaua. De asemenea vasul în care se întîmplă baterea albușurilor trebuie să fie foarte curat, inamicul numărul 1 fiind orice urmă de grăsime! De fapt, în spatele formării unei bezele de calitate este o poveste întreagă desprinsă din manuale de chimie organică, cu molecule întortochiate și proteine.
2. RAPORTUL ZAHĂR-OU
Multă lume care se apucă de cîte o găteală în bucătărie este foarte îngrijorată de cantități. Totuși de multe ori cantitățile sunt relativ flexibile și asta tocmai pentru că se supun regulii „după gust”. Așa se face că deși de Crăciun în orice casă intri mănînci sarmale, poți face adevărate degustări și clasamente. Totuși la bezea proporția dintre ou și zahăr este foarte importantă. Nu funcționează sub nici o formă raționamentul „îi pun mai puțin zahăr să nu iasă prea dulce” sau „îi pun zaharina ca e mai dietetic”. Cine nu vrea dulce, nu se apucă să facă de tort de bezea și mănîncă corcodușe verzi că sunt într-adevăr mai sănătoase. Iar înlocuirea zahărului este pur și simplu imposibilă din motivel de manual de chimie pe care vi le povesteam mai sus.
Așadar raportul corect este de cel puțin 80 gr. zahăr la fiecare albuș de ou. Am văzut și rețete cu 100 gr.
3. CUM BATEM ALBUȘURILE?
Bine! Evident!
După ce am separat albușurile cu atenție, baterea lor este următoarea provocare. Partea bună este că în afară de răbdare nu ai nevoie de cine știe ce pricepere. Trebuie pur și simplu să stai cu mixerul în mînă vreo 20 de minute, mai mult nu poți face. Recomandarea mea este să nu bați toate albușurile odată dacă ai mai mult de 6. Riști să se umfle prea tare și să nu mai ajungi cu mixerul la fundul recipientului astfel că albușul nu va fi bătut uniform.
Pentru o textură fină a spumei pun zahărul în albușuri încă de la început. O regulă de bază este că la sfîrșit să nu mai simți cristale de zahăr în spumă crănțănind în dinți. Dacă mai sunt, sigur nu e gata. Dacă nu mai sunt, POATE e gata! 
După vreo 5 minute de mixat pun recipentul pe baie de aburi și-i dau înainte. Tot acum amestec și suc de lamîie care are rol de a stabiliza bezeaua dar și de a mai balansa gustul eventual prea dulce. Aici proporția nu mai este critică, eu pun cam o lingură pentru fiecare albuș.
4. SPUMA FINALĂ
Trebuie să arate într-un mare fel! În primul rînd cum am spus să nu conțină încă cristale de zahăr nedizolvate. Astea se vor înmuia la cuptor și vor da o consistență cleioasă bezelei. Apoi să aibă o consistență omogenă ca o garanție că o bezea care s-a umflat mult nu a fost bătută mai mult la suprafață și mai puțin la fundul vasului. Aspectul general trebuie să fie glasat, lucios. Spre sfîrșit trebuie să simțim o oarecare rezistență atunci cînd învîrtim mixerul în amestec. Tradiționalele reguli: lingura înfiptă în bezea trebuie să stea dreaptă, iar bezeaua nu trebuie să curgă din recipentul întors cu gura-n jos.
5. LA CUPTOR
Foile de tort de bezea trebuie să fie în final crocante, aerate și albe. Pentru asta bezeaua trebuie coaptă la temperatura scăzută timp îndelungat: 80 C și chiar 2 ore. Pînă la 100 C mai merge, mai mult de atît și bezeaua devine maronie eventual cleioasă. Dacă nu ai termostat la cuptor, poți folosi un termometru pentru carne care să-ți indice temperatura din cuptor. Aici intervine și în ce măsură „ne cunoaștem” cuptorul știut fiind faptul că unele cuptoare ard pe dreapta, altele pe stînga și tot așa. O altă variantă este coptul bezelei cu ușa cuptorului întredeschisă. Partea bună este că în timpul cît bezeaua stă în cuptor te poți ocupa de orice altceva.
Eu am folosit o tipsie de metal pe care am pus o hîrtie de copt tăiată după forma tipsiei. Pe hîrtia de copt am pus bezeaua și am nivelat-o ușor. Toată manipularea bezelei trebuie să se facă ușor pentru a nu o „tufli” Ea trebuie să rămînă aerată! Alternativ se poate folosi fundul (exterior) de la o cratiță, tot cu o hîrtie de copt.
6. CÎND E GATA?
Testul cu scobitoarea este foarte util și aici. La înțepare trebuie să simți o consistență crocantă, uscată și pe scobitoare să nu rămînă urme cleioase de bezea. O scoți din cuptor, o lași să se răcească și abia APOI dezlipesti hîrtia de copt.
7. AND NOW … WHAT??
Am ales să păstrez treaba în continuare simplă așa că am combinat bezeaua cu o cremă foarte clasică de cacao:
7 linguri zahar
2 linguri cacao
5 linguri apa
200 grame unt
Toate amestecate și puse pe foc să bolborosească la foc mic apoi răcită și rece fiind învîrtită bine cu o lingură ca să se lege crema. Cremă onctuoasă care leagă la rîndul ei foarte bine foile spongioase și dulci într-o combinație ce răsplătește toată munca celor 1034 de cuvinte ale acestui articol.
May 27th, 2011
Gazeta de perete – săptămîna #21
Înainte de orice AMR=6! Așa, ca să știți! Motiv care, alături de alte 1000 de motive că sunt specialist să găsesc așa ceva, m-a împiedicat săptămîna asta să citesc prea multe bloguri noi așa că Gazeta de azi va fi un pic mai sărăcăcioasă:
- Un post care mi-a rămas în minte și pe care poate ar trebui să-l citim în fiecare dimineață la cafea, vorbește despre darul de a asculta!
Dar în schimb avem ceva nou, un soi de avanpremieră a săptămînii următoare:
- … și anume: SLVC admite aici că săptămîna viitoare va participa în premieră la „Miercurea fără cuvinte”. Dar nu oricum! De la sine înțeles că nu oricum!! Ci o participare ceva mai complicată și anume va posta „fără cuvinte” însă cu o temă anume și această temă absolut întîmplător va fi „persuasiune”!
Și acum, ca să rezolvăm împreună treaba cu Gazeta sărăcăcioasă, dacă ați dat peste vreun articol săptămîna asta pe care simțiți că ați vrea să-l împărtășiți cu lumea, să-l faceți cunoscut, puneți cu încredere un link la comentarii și eventual o scurtă descriere într-o propoziție care „să exprime Adevărul”. Evident de preferat ar fi recomandări de pe alte bloguri, dar dacă totuși ați scris ceva genial 
, va fi o onoare pentru coolnewz.info să atîrne link-ul la … Gazetă!!
May 27th, 2011
Un show de neuitat
Ei, cool-ilor, ce mai face mondenitatea? Ce se mai aude despre violul secolului? Ultima data cand am citit ceva despre DSK era liber. 1 milion cautiunea, plus inca 5 garantie, plus cheltuielile de supraveghere. A iesit cu sete de libertate si … de razbunare 
. Am citit ca ar fi angajat cea mai cea companie de detectivi de peste Ocean cu sarcina precisa de a afla si cat lapte african a supt din tzatza ma-sii camerista care i-a facut felul.
Povestea cu DSK (dar mai ales teatrul facut de politisti cand l-au arestat) mi-a adus aminte de un episod mai mult sau mai putin similar pe care l-a trait insasi coolnewza in the f&#@*g USA. Ma rog, mai putin decat mai mult , in sensul ca daca e sa fi violat ceva, asta a fost doar… sensul de mers de pe sosea!
Se intampla undeva in centrul D.C.-ului, dupa o noapte cu multa zbantuiala in cateva cluburi, stimulata si de consumul a cel putin 3 Campari Orange. Era asadar, cam 4 dimineata si, insotita de cativa prieteni, m-am urcat in masina. Coolnewza la volan. Lasasem masina undeva intr-o parcare si aveam probleme in a identifica in aglomeratia de stradute din cartierul respectiv, drumul spre casa. Fara sa imi dau seama, am intrat pe o straduta cu sens unic si circulam fix … in sens invers . Nu a durat un minut si am auzit sirenele: doua masini de politie cu girofarurile invartindu-se mi-au blocat calea!
“Sofer, opreste masina imediat! Spre binele tau, conformeaza-te!” spune un politist prin megafon!
Noroc de Campari-urile alea ca mi-am pastrat cat de cat cumpatul (in conditii normale as fi putut … uda chiar canapeaua!) Opresc. Trag pe dreapta. Un politist mare si negru se apropie precaut de masina. Are mana intinsa si pistolul indreptat catre mine.
“Sofer, te rog sa deschizi incet portiera si sa iesi din masina! In tot timpul asta mainile sus si privirea la mine!”
Ma conformez.
“Departeaza picioarele, tine in continuare mainile sus si intoarce-te cu fata la masina”
Ma conformez. Ma perchezitioneaza ca sa se convinga ca nu am vreo arma la mine si apoi incepe sa ma intrebe cine sunt, ce caut la ora aia pe sens interzis, cine mai e in masina. Ma rog, mie imi cam tremura si picioarele si vocea, asa ca namila se prinde in cele din urma ca nu sunt vreo Bonnie si nici nu il am pe Clyde in masina. Altfel spus, i-au trebuit doar 5 minute sa se prinda ca are de-a face doar cu o gasculita ratacita pe strazile capitalei americane. Atat … 
“OK … poti sa lasi mainile jos … Ce naiba a fost in capul tau? Iti dai seama ca ti-ai pus viata in pericol! Si nu doar pe a ta, ci si pe a celorlati pe care ii ai in masina! Unde vrei sa ajungi?”
Ii explic si, foarte amabil, imi face o mica harta cu strazile pe care trebuie sa le urmez pentru a ajunge acasa.
“Bun, acum poti sa pleci. Condu cu atentie. Vezi ca data viitoare o sa te taxez si cu o amenda. Sa nu se mai repete OK?”
Girofarul inca mai lumina toata intersectia si inca ma simteam ca in filmele cu Colombo. Invart cheia in contact si demarez cu mare bagare de seama. Pe acceleratie, picioarele inca imi mai tremurau..
May 26th, 2011
Cariera si/sau familie?
Ieri am dat un examen. Stiu, o sa ziceti ca treaba asta cu examenele e asa, mai pentru studenti, dar sunt unii oameni, asa, ca mine, carora ori le vine tarziu mintea la cap, ori niciodata. Pentru examenul asta- care in caz de reusita ar putea sa ma puna pe o alta orbita profesionala- am studiat cam o luna de zile. Zilnic si dupa un program destul de strict, pentru ca examenul a constat in 4 probe si a trebuit sa distribui timpul in mod cat de cat egal pentru a ma antrena la fiecare in parte.
Evident ca lumea nu a stat in loc in perioada asta, ceea ce inseamna ca a trebuit pe langa jocul de glezne pentru examen, sa mai crosetez cate un interviu si sa prasesc in continuare la conferinte de presa si sesiuni parlamentare. Si, tot evident, copiii mei s-au incapatanat sa vrea in continuare sa fie dusi la gradinita, sa fie hraniti, sa fie ajutati la teme si sa li se citeasca povestea seara la culcare! Niste copii atat de neintelegatooori !
Spuneam mai sus ca toata nebunia asta- care pe mine ma apuca periodic- are ca tema o noua orbita profesionala. In pachetul de certitudini si incertitudini asociate acestui proiect avem asa:
- incertitudini- nu stiu daca e un job mai bun pentru mine (in sensul ca nu am de unde sti daca se va potrivi temperamentului meu, daca sarcinile de lucru vor fi interesante, daca presiunea jobului va fi una care sa ma stimuleze si nu sa ma surmeneze) si nici daca va veni cu un surplus de fericire sau multumire.
- certitudini- schimbarea si banii (semnificativ mai multi)
In tren, spre casa, ma gandeam la combinatia asta exploziva care exista in orice cariera profesionala a unei femei, si care s-ar putea sintetiza in cele doua intrebari cheie:
1. cariera si familie?
2. cariera sau familie?
Lucrez de peste 15 ani. Au fost perioade- majoritatea anilor petrecuti in Romania- cand nu vedeam in fata ochilor altceva decata cariera. Un job mai bun, unul si mai bun, o noua promovare, o noua institutie, iar promovare, si tot asa. Lucrurile au mers intr-un crescendo nebun chiar si dupa ce am devenit mama (a amazoanei cu ochi caprui). Cand micuta avea 6 luni am inceput un nou job si am mers in paralel cu doua slujbe timp de 4 ani! Cand o vedeam? Seara, cam o ora, si dimineata inca una … Am iesit din ritmul asta, in care raportul dintre timpul petrecut la birou si cel acasa (pe timp de zi) era cam de 10/2, doar cand am parasit Romania. Alt job- unul cu mult mai putina raspundere si mai mult timp liber-, alta societate- care pune accent pe alte valori. O vreme am fost debusolata, nu stiam sa ma gasesc si nici ce sa fac cu mine si … cu atata timp in afara jobului! Eram cu atat mai debusolata cu cat nu vedeam in jurul meu atatea carieriste pe metru patrat cate erau in Romania! In timp am inteles cat timp pretios mi-am furat privandu-ma de momente unice din viata copiilor mei pe care le-am pierdut in vartejul carierei fiind.
Am descoperit cat de rewarding este sa faci puzzle, sa joci Memory, sa mergi cu rolele si bicicleta, sa mergi la opera, concerte, spectacole- chiar si in timpul saptamanii, nu doar in weekend-, sa dai muzica tare in masina si sa canti tare in drum spre ski!
Experienta mea imi spune, ca oricat de feministe am fi, oricat ne-am dori sa avem pozitii profesionale la acelasi nivel cu barbatii, o cariera manageriala, de top, nu poate merge mana in mana cu familia. Asa ca, desi inca mai dau ovaz armasarului carierist din mine , am invatat sa pastrez un ochi vigilent asupra incertitudinilor unei cariere.
May 24th, 2011
Miercurea fără cuvinte – Pereche supravegheată de barză
Hotul la cirese; Anunt angajare; De pe mare; Faleze de apa; Ochiul; Imbratisare; Fereastra; Aluzii; Light Pink; Inceput si sfirsit; Degete; Strut; Legatura?; Sete; Catel; Masti venetiene; Clarviziune; Alb de colivie; Arome de mai; Intre prapastii; Sub soare; Desene MUST SEE!; Supermarket; Fete; Cismigiu; Belle Arti; Mai la munte; Melc; Inima de colectie; Infomanu; Dor de mare; Miercurea Ciuc;
May 24th, 2011
Bob de cafea
Pînă pe la 25 de ani, relația mea cu cafeaua s-a păstrat numai la nivel olfactiv. Îmi plăcea mirosul de cafea proaspătă dimineața, mai crănțăneam între dinți cîte 2-3 boabe dar … cam atît. Am dat de gustul cafelei așadar relativ tîrziu, în partea de Elveție vorbitoare de limbă franceză unde ai oricînd de ales între o dușcă de espresso sau, și mai bine, de ristretto ca mai la sud, în Italia sau o cafea ceva mai normală, dar la fel de savuroasă, precum în „la France voisine”. Întîlnirea papilelor mele cu cafeaua a adus cu sine însă o oarecare tristețe odată cu constatarea că o cafea la ibric nu o va egala niciodată pe cea făcută cu o mașină cît de cît profesionistă unde aburul este forțat cu presiune să treacă prin cafeaua proaspăt măcinată și să-i smulgă toate aromele pentru a le îngrămădi apoi într-o căniță cît două înghițituri. Această constatare m-a făcut nici să nu-mi bat capul prea mult să am cafea în casă pe principiul că dacă tot nu e cea mai bună, mai bine deloc! Motiv pentru care musafirii care se mai întîmplă pe la mine, mă refer la cei coffee-addicted, erau cam terorizați de perspectiva trezirii de dimineață fără drog. Mai apoi cînd și-au dat seama cu cine au de-a face au început să apară cu cîte un borcănel de cafea instant scos sfios de prin sarsanale
Toate astea au luat însă sfîrșit de curînd cînd am descoperit mașina de cafea de la Nespresso pe care am primit-o cadou de la CEO ca semn al recunoașterii activității mele pe coolnewz.info Cu capsulele de rigoare cu tipuri de cafea pentru toate gusturile … în sfîrșit pot să-mi adun toți musafirii cafegii și să-i „omenesc” cu fruntea sus
Cît de tare e cafeaua voastră matinală?
May 23rd, 2011
De ce (mai) iubesc americanii Mexicul?
L-am pus pe „mai” între paranteze pentru că nu știu cîți americani, procentual vorbind, se duc la Chichen Itza (1, 2, 3) sau la cenote, însă cu siguranță crîșmele din Cancun sunt asaltate și conștiincios ținute sub ocupație pînă la ore mici din noapte și asta numai pentru a continua cu after-party-ul din zori! Și atunci se pune întrebarea, de ce le place atît de mult americanilor in Mexic? Pentru că toate cluburile și majoritatea restaurantelor din Cancun sunt copii fidele ale celor de la ei de acasă … deci??
Unul dintre răspunsuri este că cei tineri sunt atrași de faptul că nimeni nu-și bate capul să le ceară vreun ID pentru băutură. Și ce … e de colo să-ți poți bea mințile cîteva nopți la rînd in deplină … libertate??
Dar hai acum să vedem răspunsul în cazul seniorilor (și senioarelor!!) pentru că partea asta a litoralului este plină și de astfel de turiști.
Și tare cred eu că mai sunt și alte motive, dar nu am dovezi în acest sens
AMR = 11
Most Recent Comments