Archive for May, 2011

May 22nd, 2011

Ce mai fu-măm?!

by Ratatouille

Văd că nu prea v-am convins cu o treabă dietetică, ușurică și sănătoasă … Ba că peștele are nu știu ce Hg prin el, ba că să încercăm nu știu ce șmecherii grecești – asta a fost un soi de integrare prin părți, ba că pur și simplu ză mic rulez – asta a fost de-a dreptu’ =)) Acu ce să zic, trebuie să recunosc că pînă și eu aici, în creierii munților Pădurea Neagră, tot am găsit niște mici usturoiați cu care-mi să-mi ostoiesc unul dintre cele 3 instincte primare și asta în timp ce pangasius-ul meu stătea singur și trist aici pe blog! Măcar aici suntem cu toții de acord că suntem români, urîm salata, iubim proteina, și ne asumăm asta!

Bun, deci dacă este pe bază de vicii m-am gîndit să nu mă mai fac de rîs cu astfel de recomandări :-D :-D :-D și să începem săptămîna ceva mai zen, învăluiți de niște rotocoale de fum. Hei!! Nu vă gîndiți la prostii! Cînepa aia din fundu’ curții rămîne acolo pînă la … postul potrivit. (Apropo de „fundu’ curții”, o știți pe aia cu

Ce te uiți în cur-

Ce te uiți în cur-

Ce te uiți în cur-tea meaaaaa??

Parcă tu n-ai cur-

Parcă tu n-ai cur-

Parcă tu n-ai cur-tea taaaaaaa! …… Doamnelor si domnișoarelor, ma scuzați, na …!)

Deci nu despre cînepă e vorba încă, ci despre niște trabucuri făcute manual (deci din nou … fără prostii … da?!?!) pe Quinta Avenida în Playa del Carmen. Da, desigur vorbim iar despre Mexic!! Și special nu le spun „havane” pentru că gazda noastră – Jose, pe care-l puteți zări în poza 14 de mai jos, insistă că o țigară de foi din tutun mexican este mult diferită de mult-mai-cunoscuta surată cubaneză. Ceva mai mild, mai ușoare, nu atît de iuți, și totul vine din mici diferențe esențiale din procesul de fabricație. Despre care putem citi mult și bine pe net însă să-l auzi pe Jose cum vorbește de plăntuța de tutun, de recoltare, de ani buni și ani proști este o adevărată încîntare … aproape că nu are importanță că nu m-am uitat la suficiente telenovele spaniole înțeleg spaniola. Ce nu am știut este că înainte de a ajunge să se topească sub propriul jar, tutunul trece printr-un lung proces de fermentație și macerare care poate să dureze chiar și 2-3 ani. Toate astea fără ca frunza să putrezească, echilibru care mi se pare foarte delicat de păstrat! În cele din urmă, baloți imenși sunt luați la mînă frunză cu frunză și trabucurile sunt rulate manual într-o muncă migăloasă.

Mai groase sau mai subțiri, ca atare sau cu arome de vanilie, ciocolata sau cireșe, pot să vă asigur că am avut de unde alege! Priviți și voi!

Ba chiar am găsit și un clip filmat fix în același loc așa că dacă sunteți mai prieteni cu spaniola s-ar putea chiar să vă placă!

Așadar: trabuc, pipă sau iarbă?

May 21st, 2011

Central America sushi

by Ratatouille

Nu am să vă țin mult astăzi pentru că probabil este frumos afară, grătarele sunt incinse, iar mititeii și cefele de purceluș așteaptă să le vină rîndul la arșița focului. De fapt tocmai lor, cărnurilor noastre tradiționale, le-am pus gînd rău astăzi, cînd v-am pregătit ceva într-adevăr de vară, usor, dietetic însă foarte gustos și aromat și, amănunt foarte important, merge foarte bine cu berea întocmai precum micii și fripturile.

Este vorba de ceviche, un soi de mîncare pe care am putea-o categorisi foarte bine la capitolul „salate”, specific Americii Centrale și de Sud, pe bază de pește sau fructe de mare marinate în suc de lime. O rețetă simplă pentru care trebuie să stați în bucătărie maxim 20 de minute, dar pentru care trebuie să așteptați măcar 24 de ore ca să se marineze peștele.

Așadar un file de pește alb, eu am ales pangasius (există o variantă în limba română, mă ajută cineva?) tăiat în bucățele de vreo 2 cm, dat cu un praf de sare și scufundat in suc de lime timp de cel puțin o zi la frigider. 2-3 zile chiar nu are ce să-i strice!

După care se adaugă ingredientele obișnuite ale unei salate: roșii tăiate mărunt cu un cuțit ascuțit bine, ardei gras galben pentru culoarea de ansamblu, și absolut obligatoriu o legătură de frunze de coriandru. Am mai spus-o și cu alte ocazii cînd a venit vorba de papa made in Mexico, coriandrul schimbă total gustul de fond al unei salate și deși nu prea este tradițional la noi, nu are un gust pe care să nu-l … înțelegem!

În final arată cam așa:

Iar ca băutură, o bere ușoară clară mexicană, cel mai probabil Corona că altceva slabe șanse să găsim în Bătrîna Europă!

OK, acu eu mă grăbesc că mă așteaptă micii lăsați baltă de toți cei care s-au năpustit la ceviche!! =))

May 21st, 2011

Gazeta de perete – săptămîna #20

by Ratatouille

Titlul gazetei îmi spune că ne apropiem ușor-ușor de mijlocul anului, s-a scurs și a 20-a săptamînă din an care ne-a adus multe articole frumoase din care am selectat numai cîteva:

  • Mai întîi a fost „O zi în București”. Apoi „O zi în Constanța”. Ambele m-au făcut să aștept cu nerăbdare următoarea mărgică din șirag care nu a întîrziat mult să apară. Așadar uitați-vă la „O zi în Piatra Neamț”. Înțelegem că urmează Sibiul și poate ne mai face Silviana ceva dezvăluiri dacă o rugăm frumos! :)
  • E mare buzz acum cu acest cloud computing. Un progres, o posibilă schimbare a modului în care ne vom privi hard-disk-urile, dacă va mai fi nevoie de ele sau ne vom încredința cu totul lui … Google! Tudor – Stau pe net surprinde problema.
  • Începînd cu vechea Băneasă și terminînd cu mai-noul Titan sau de la Floreascxa pînă la Sălăjan tupeu de borfaș, un articol interesant despre etimologia cartierelor bucureștene. (via Dana Pătrănoiu) În contextul ăsta vă invit la un intermezzo de muzică fină :-D … ehee, dar cine-și mai amintește de Atomic – TV k lumea:

  • Ana lu’ Manole surprinde frămîntările, dubiile, dilemele pe care le avem de fiecare dată cînd trebuie să cumpărăm … un cadou! M-am regăsit, i-am regăsit și pe alții ;) și din fericire Ana ne și explică pe final cam cum trebuie sa fie … Cadoul!
May 20th, 2011

Hate-links

by Ratatouille

Fotbalul se joacă pe goluri și alegerile se măsoară în voturi! Cine se răzvrătește împotriva acestor realități se amenință pe sine să fie un etern perdant.

În urma unui raționament similar, că ne place sau nu, că suntem sau nu de acord cu scriitura și ideile lor, cine vrea să învețe ceva în ale bloggingului trebuie să ciulească urechea la „bătrîni”. Că vorbim de stil, de consecvență, de elocvență sau de conținut cred că Reader-ul fiecăruia dintre noi trebuie să conțină personaje de la A(rhi) la Z(oso), personaje care trebuie „scanate” zilnic.

Un aspect pe care l-am urmărit constant și care mă pasionează mai ales prin implicațiile pe care le are este legat de link-uri. Și aici nu vorbesc numai de implicații, ci și de corectitudine. Așadar cînd ne folosim de un material apărut în altă parte, facem o trimitere la respectiva sursă, corect? Corect!

Ce se întîmplă însă în situația în care te folosești de un material însă în scopuri critice? Pe scurt firul este următorul: pato lansează o ipoteză, iar zoso o desființează. Mă rog, nu mă interesează subiectul în sine, nici cît de în mințile ei e ipoteza inițială, nici motivele pentru care a găsit zoso de cuviință să o bage în seamă. Mai jos aveți o captură din articolul original:

precum și răspunsul:

 

Ce facem într-o atare situație: cu link sau fără link la materialul pe care îl beștelim??

Și acum ca să nu fiu acuzat de non-combat :) părerea mea este că o referire la materialul original se impune. Pentru a da posibilitatea celor care citesc să se ducă direct acolo, să citească singuri cum stă treaba. Sigur, asta se va întîmpla cel mai probabil cu un transfer, poate nemeritat de trafic. Dar ăsta nu-i un motiv valabil și în nici un caz cînd diferența de calibru dintre bloguri este una … semnificativă. Și oricum, cel mai probabil va fi un peak de trafic care se va stinge ca un foc de paie.

Mă învîrt într-un domeniu în care principala unitate de măsură sunt materialele publicate în tot soiul de reviste … fiecare după cum îl ține cureaua, unele reviste mai de soi, altele … doar un alt mod de a folosi hîrtia. Totuși regulile în ceea ce privește citările sunt stricte, mai ales că numărul de citări este o altă măsură importantă a impactului pe care îl ai tu ca individ care activează în comunitate. Pe scurt: ești citat = exiști! Ei bine, citările sunt obligatorii chiar și atunci cînd vrei să desființezi pe cineva. Simplu: dacă tu, oricît de mare Einstein ai fi, ai găsit de cuviință să te apleci asupra „prostiilor” altuia, înseamnă că „inepțiile” alea au potențialul de a influența, de a avea un impact major asupra comunității, suficient de mare încît să te determine pe tine să-i aloci ceva timp, fie și pentru a șterge cu el pe jos.

Deci … cu mască (hate)-link sau fără ?

May 19th, 2011

Poveste de pranz pentru oameni mari

by coolnewz

Cautam si eu o poza cu sotia lui DSK si Google mi-a stricat planurile. In loc de poze cu Anne Sinclair, am gasit zeci de poze care puse intr-o insiruire logica ar putea scrie in imagini o varianta funny a taraseniei de la NY.

Ochii la mine!

In Franta Sarko se pregateste de alegeri. Are un contra-candidat serios, asa ca are si un plan pentru eliminarea acestuia.  ”Stiu! Ma voi deghiza si il voi seduce!  Apoi il voi acuza de viol! La cat de afemeiat e, va ceda imediat! Carla? Este ca nu imi sta deloc rau blond?”

“Si totusi … mai buna ar fi o femeie-femeie. Carla? Unde esti? … Mais non, cu tine nu merge ca esti gravida. La ce hotel sta? Ia sa cautam noi o camerista printre agentii nostri 007!”

“Sarko, zice Carla, “nu cred ca o sa reuseasca planul. Vorbim totusi de o familie fericita, cherie!”

“Carla, tu du-te si da declaratii in presa! Fa publice pozele de la ultima ecografie. Vreau sa simt ca imi cresteeee … popularitatea!”

 

Surse foto aici, aici, aici , aici si aici

P.S. Cine are chef, poate sa continue povestea ;) !

May 18th, 2011

Grecia si porcul AKA “predatorul sexual”

by coolnewz

“Predator sexual”. Asa ar fi caracterizat in documentele acuzarii DSK, dupa cum il alinta francezii, Dominique Strauss-Kahn, pe numele din buletin.

Profilul scandalului: DSK, (inca) seful FMI, contra-candidatul lui Nicolas Sarcozy (din partea socialistilor) la urmatoarele alegeri, barbat de 62 de ani cu nevasta acasa si 4 copii, supranumit (va prindeti voi de ce) “marele seducator”, se napusteste seducator :-O  si gol asupra unei cameriste de 32 de ani pe care o forteaza, potrivit declaratiilor acesteia, sa faca sex. Normal si oral X_X .

Femeia reuseste sa scape si il reclama la politie. Restul ati vazut pe toate canalele de stiri: un DSK incatusat, prezentat in aceasta postura in fata presei si, fara sa ii pese cuiva de prezumtia de nevinovatie, dus in arest. Imediat! Procurorii spun ca nu vor sa il judece in libertate ba ca sa nu se sinucida, ba ca sa nu isi foloseasca relatiile si sa fuga in vreo tarisoara calda cu legi mai blande.

Nu cred ca a fost cineva care sa nu fie socat de imaginile cu DSK incatusat. Totusi, nu vorbim de Bercea Mondialul, ci  de seful Fondului Monetar International! Or, nu exista institutie finanicara cu o mai mare notorietate la nivel planetar ca FMI.

Bun, am putea exclama “Wow!, asta da justitie! Ce conteaza ca e seful FMI? A facut-o de oaie, l-au si executat!” Si, avand in vedere faptul ca, pana la urma, in momentul de fata este vorba de cuvantul cameristei contra cuvantului DSK (care initial a negat totul pentru ca apoi sa admita ca ar fi fost ceva sex acolo, dar “sex consensual”) pare ca e justitie ca la carte, unde rigorile legii se aplica la fel pentru toti, indiferent de functie, relatii si bani.

De la inaltimea unei functii ca cea de sef al celei mai mari institutii financiare de pe planeta, comportamentul intim al lui DSK e gretos. Unii il pun pe seama diferentelor culturale. Oricat mi-ar fi greu sa pricep de ce,  in Franta da bine ca un barbat sa fie fustangiu. Dar intre flirt si viol e o diferenta! Apoi, cand jobul tau se desfasoara in alta cultura, intr-o tara atat de puritana cum e SUA, nu te mai comporti ca in Franta.

In toata presa europeana se fac valuri de speculatii pe seama motivelor de scoatere din schema a lui DSK. Nimeni nu poate sa creada ca e vorba pur si simplu de un … porc care a violat o camerista. (Scuzati limbajul de cotet, dar prea se potrivea cu desenul de sus).  Toate drumurile duc catre Grecia.

Ce legatura au Santorini si Acropole cu SDK? Pai unii spun ca felul in care manageria relatia FMI cu UE si cu Grecia nu prea era pe gustul americanilor. Europenii spun ca tocmai ce a fost detronat un personaj-cheie al operaţiunilor de tip “interventie-rapida” pentru depasirea crizelor care afectează statele suverane si ameninta economia mondiala.

Aflat in inchisoare, DSK e laudat acum pentru ca ar fi fost primul care a acceptat cererea Greciei de ajutor financiar, după numeroase negocieri cu Germania. Ca marele lui merit ar fi fost  ca a stiut a intelege mai bine problema Greciei (si a tarilor din Sud în general), fata de tarile din “vechea Europa”.

Teoria care imi da mie de gandit este insa urmatoarea: vorbim de schimbarile de putere la nivel global. China, India, Mexic, Africa de Sud, puteri emergente nu mai sunt dispuse sa lase Europa si SUA sa dicteze politica FMI. Nu m-a mirat asadar sa vad ca pe lista de posibili inlocuitori ai lui DSK pe langa 2 nemti si o frantuzoiaca sunt si 2 mexicani, un indian si un sud-african.

Concluzia mea e ca lumea a devenit prea mica … iar porcii prea multi.

(sursa foto)

 

May 17th, 2011

Miercurea fără cuvinte – baba la Harvard

by Ratatouille

Interfon; Gratar; Pasii; Femei; umbra; amestec necolorat; albina; Calut; Dor de duca; Baobab :) ; gargarita; Toronto; Lalea; Pestisorul fermecat; In vitrina; Emigrant MUST SEE!; Din natura; Mozaic?; Sarutul; Verona; Paianjen; Micotica; Thailanda; French manicure; Amor de piatra; Parc; Buchet; gara mica; Foto cabinet; Budapesta; Culori; Soimii patriei; La tara; Lacrima; Teatru national; Roma; Ciine sofer; Versailles; Silueta; Apa; Palat; Stergare;

May 17th, 2011

Mediocrity is normal

by coolnewz

… Asa, ca o codita la discutiile de zilele astea despre cat ne acceptam noi ca natie, cu defectele si calitatile nostre. Am impresia ca mediocritatea este uniform raspandita pe toata suprafata globului. In rest, noi sa fim sanatosi sa ne mancam micii, sarmalele si cozonacul, sa ne dansam horele si invartitele, sa ne cantam doinele si sa ne bem carafele cu vin!

May 17th, 2011

Cu penele altuia te poți împodobi …

by Ratatouille

… dar nu poți zbura!

În directă legătură cu discuția de ieri (pentru care mulțumesc iar tuturor celor ce au participat la ea), o să pun aici cîteva rînduri cărora din întîmplare le-a venit rîndul la citit de curînd, evident după Narcisa Sălbatică ;) :

Se referă la „păcatele contra autoafirmării:

  1. Lipsa stimei de sine. Experiența stimei față de alții începe cu stima de sine. Dacă ne autodisprețuim pentru că suntem, de exemplu, români, romi, femei, ortodocși, muncitori etc., vom sfîrși prin frustrare, resentimente, amărăciune, vină. Vom crește cel mult ca niște ”arbori bonsai”, justificîndu-ne mereu incapacitatea sau lipsa de curaj prin tot soiul de fatalități care sunt adesea simple scuze pentru pasivitate.
  2. Asimilarea. Cînd nu ne convine grupul de apartenență (cel a cărui parte suntem – sublinierea mea), cînd nu avem curajul să ne asumăm diferența, încercăm să migrăm în grupul de referință (cel a cărui parte ne-ar conveni să fim), să-l imităm, să-i intrăm în grații. Uităm adesea spusele lui BlagaȘ „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”. Astfel se hrănesc complexele după care femeile aspiră să imite nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapta [...]
  3. [...]
  4. [...]
  5. Autosacrificiul: Sacrificiul de sine pare mereu să aibă ceva „eroic” din punct de vedere moral. Ne face asemenea sfinților. În eticile colectiviste suntem învățați că este bine să ne sacrificăm pentru grupul căruia îi aparținem, pentru țară, pentru un ideal [...] În raport cu acesta autointeresul și faptul de a ne bucura de viață par forme de egoism și sunt considerate păcate. [...]”

În loc de link: Fragmentul îi aparține dnei Mihaela Miroiu, una dintre profesoarele ale cărei ore le așteptam că pe pîinea caldă și căreia un liceu întreg îi sorbea cuvintele la orele de filosofie sau de istoria artei. Fragmentul a fost publicat în revista Deci, nr. 5/2003 într-un articol intitulat „Autonomia și păcatele împotriva ei” și cules în volumul „Dincolo de îngeri și draci” apărut la Polirom în 2007.

May 16th, 2011

Răgălie

by Ratatouille

Biciclind astăzi spre casă mi-am adus aminte cum mai ieșeam cu vărul meu la pescuit și tare ne mai ofticam cînd prindeam cîte o răgălie. Pentru cine nu știe, de pe dexonline.ro

RĂGĂLÍE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.

============================================================================

Bun, acum fără absolut nici o legătură cu asta, aș vrea să spun că data viitoare voi face un bine unui astfel de comentator ca cel de mai jos, nu de alta dar se face de rîsul lumii cu astfel de comentarii elaborate.

Tuturor celorlalți care ați participat la discuția de azi, indiferent de punctul de vedere – Mulțumesc!