coolnewz about hot thingz

… sau Palatul Interzis cum i se mai spune, este poate prima destinație a oricărui turist în Beijing. Nu numai că este emblematic pentru semnificația în sine, dar aspect deloc de neglijat – este un obiectiv turistic excelent situat în centrul orașului și ușor de găsit. Mai mult decît atît, se află chiar în renumita Piață Tienanmen pe care de altfel o mărginește în partea ei nordică. Un uriaș portret al lui Mao privește forfota de oameni din piață însă este doar o „față”. Nu știu ce mai are în comun cu lumea pe care o privește de sus, dintr-un tablou. Cel puțin acolo, chiar în fața lui, colcăie de turiști americani, de tineri cu iPod-ul în urechi, de mașini nemțești.

Construcția Orașului Interzis a început în 1406 și a durat vreo 16 ani pînă în 1420, moment în care capitala Chinei imperiale a fost mutată la Beijing. Pînă la abdicarea ultimului împărat în 1912 și instaurarea republicii, aici a fost centrul politic al Chinei, fiind reședința a nu mai puțin de 24 de împărați, 14 aparținînd dinastiei Ming și 10 aparținînd dinastiei Qing – ultimele 2 dinastii conducătoare a Chinei imperiale.

Ca pentru orice construcție de asemenea dimensiuni a fost nevoie de o resursă umană uriașă estimările mergînd pînă la 1 milion de oameni. Blocuri uriașe de piatră și marmură erau aduse de relativ aproape, din cariere din apropierea Beijing-ului iar modalitatea de transport era una ingenioasă pe timp de iarnă: sute de oameni udau în permanență străzile orașului pentru ca piatra să poată fi deplasată către șantier. Avînd în vedere că galbenul este culoarea familiei imperiale, aceasta predomină în construcțiile din Orașul Interzis, majoritatea clădirilor avînd acoperișuri galbene. Zidurile roșii care delimitează întreaga construcție au o formă aparte îngustîndu-se de la circa 8.6 m lățime la bază pînă la 6.6 m la vîrf ceea ce zădărnicește orice tentativă de a-i escalada. Nu știu în ce măsură povestea asta este adevărată, însă am auzit că materialul din care au fost făcuți pereții conține nu numai obișnuitul mortar, ci și … albuș de ou și orez bogat în gluten!! Din care, că tot veni vorba, am mîncat și într-adevăr îi intuiesc potențialul de a deveni ceva super-tare odată uscat și eventual tratat termic.

Orașul este construit pe axa Nord-Sud, cumva în continuarea Pieței Tienanmen (de fapt probabil că Piața a fost construită după Oraș ). Vizitatorul trece printr-o succesiune de porți, fiecare cu semnificații aparte pe care însă nu le voi povesti aici pentru că oricum nu o voi face mai bine decît Wikipedia. După fiecare poartă urmează o piață largă, loc de desfășurare pentru diferite ceremonii. În mare, Orașul Interzis este alcătuit din două părți: curtea exterioară marcată de spații largi și care era folosită pentru manifestări oficiale, și curtea interioară unde se desfășura viața de zi cu zi a familiei regale, unde își aveau reședința Împăratul, Împărăteasa și evident, concubinele. Ale Împăratului, desigur!

Am încercat să fac o selecție din pozele făcute la Forbidden Palace și am inclus și cîteva fotografii cu explicații care vin întotdeauna fix DUPA obiectivul la care se referă. Aș mai avea două explicații: poza 15 este o sculptură în piatră realizată într-un singur bloc de piatră în timp ce ultima poză este în „orașul” propriu zis. Axa centrală de care povesteam, cea cu porți, piețe, palatele în forma tradițională de pagodă, este inconjurată de o parte și de cealaltă de un adevărat labirint de străduțe și case în care trăia personalul administrativ al curții imperiale.

Ca o părere personală, deși poate un pic ignorantă dar sunt sigur că majoritatea turiștilor o împărtășesc: odată ce ai văzut un astfel de palat imperial, restul sunt cam la fel. Probabil că pentru un specialist ar fi diferențe de ordin arhitectural, cu siguranță de ordin simbolic, însă pentru turistul de rînd ele arată într-o oarecare măsură la fel. Probabil că vor mai urma cîteva episoade despre alte vizite similare dar am observat repetarea, de exemplu, a decorațiunilor de piatră de pe malul apei din poza 5, ornamentele acoperișurilor ca cele din poza 10, sculpturile în blocuri de piatră precum în poza 15. Acesta ar putea fi un indiciu pentru turistul care nu are foarte mult timp la dispoziție că ar putea sacrifica o zi de vizită a celorlalte obiective similare din Beijing pentru o vizită la Marele Zid pe care eu nu am mai apucat să-l vad.

Ca detalii de ordin practic ar trebui să vă spun că intrarea costă vreo 4-5 EUR la care se mai adaugă un ghid audio opțional de încă vreo 6 EUR (+ garanția de vreo 10 EUR).