Archive for August 31st, 2011

August 31st, 2011

Miercurea fără cuvinte: Copenhaga – chipuri

by Ratatouille

(nu uitați episodul de astăzi al serialului)

La pas; Shoe or beer?; Cărți; Floricică; Reclama; Porcușor; Bibliotecarul; Cadou; Ana Maria Stancu; Festival Turda; Dă-mi gurița; Rosenthal; :) ; Remember; La masă nu se vorbește!; Last Summerday;

August 31st, 2011

Budapesta – primul pas

by Ratatouille

(Pentru cei ce au deschis mai tîrziu televizoarele, săptămîna asta se întîmplă pe coolnewz.info un serial prilejuit de faptul că se împlinesc 11 ani de cînd am părăsit patria-mumă, Roumanie! Precedentele scrieri – aici și aici!)

Am scris cîteva vorbe ieri despre Ungaria? Asta a fost de altfel prima țară unde am ieșit „în afară” în 1998! Privind în urmă acum îmi dau seama că Budapesta a fost locul perfect pentru a face acest prim pas fără a suferi un șoc prea mare.

Ungaria era o destinație interesantă. Pentru cine nu-și aduce aminte, în 1998 tensiunile cu minoritatea maghiară erau încă semnificative cel puțin la nivel „oficial”, amintirea a ceea ce se întîmplase în martie 1990 fiind încă proaspătă în mințile tuturor. Cu toate astea aș putea spune că toată lumea era de acord că „ungurii o duc mai bine”. Prin urmare mirajul străinătății la 9 ani de la Revoluție era încă viu și dispunea de mult combustibil.

(foto)

Ziua plecării, ziua în care am învins fetișul străinătății a fost o zi perfectă pentru o vizită în Ungaria: 1 decembrie 1998. Îmi amintesc trenul cu nume sugestiv, ceva gen Rapidul Dacia, vocea nazalizată a crainicei din Gara de Nord care anunța stațiile cu rezonanțe ungurești pentru ca totul să culmineze cu Budapesta și apoi Viena, punctul terminus al trenului. Dar pentru Viena trebuia să mai aștept cîțiva ani! Mai apoi la Curtici dar și la Lököshaza, parcă venind din altă epocă îi aud pe grănicerii români și unguri deopotrivă bătînd cu pumnul în ușa vagonului de dormit pentru ca apoi să ne ceară socoteală răstit încotro ne ducem, ce facem, de ce, cu cine și de cîte ori. Într-un final zorii zilei lăsau să se vadă din tren o Ungarie care pînă la Budapesta semăna oarecum cu Bărăganul nostru, lesne de înțeles fiind deja pentru toți că ochii noștri erau flămînzi după ce e diferit „la ei” față de „la noi”

Pe de o parte fostă capitală imperială cu construcții impunătoare, Dunărea care împarte orașul în două și în același timp oferă deschidere, spațiu, un oraș pe care pe alocuri (!) nu mă sfiesc acum să-l compar cu Parisul, pe de altă parte un oraș în care regăseam multe imagini cunoscute, totul semăna într-o oarecare masură cu ceea ce știam de acasă: tramvaiele și autobuzele cu burduf, băncile din parcuri, aglomerația pestriță de prin pasajele subterane sau din gara Keleti, mulțimea de chioșcuri care vindeau te miri ce, pînă și fețele oamenilor parcă-mi spuneau că pe unii i-am zărit și prin București!

M-am întors acasă după vreo săptămînă de bătut Budapesta în lung și-n lat, încărcat de imagini și impresii, dar fără nici cel mai mic gînd de ducă. Rămăsesem totuși cu senzația că Budapesta nu este totuși „Vest” și în nici un caz nu mă convinsese că merită efortul. Sau poate nu-mi ajunsese cuțitul la os!

Mi-ar place să știu unde și cînd a fost prima ta escapadă în afara României și de nu-i prea mult, cu ce impresii ai rămas mai ales din punctual ăsta de vedere: „la ei vs. la noi”? O poți lua și ca o leapșă pe blogul tău! ;)