(Pentru cei ce au deschis mai tîrziu televizoarele, săptămîna asta se întîmplă pe coolnewz.info un serial prilejuit de faptul că se împlinesc 11 ani de cînd am părăsit patria-mumă, Roumanie! Precedentele scrieri – aici și aici!)
Am scris cîteva vorbe ieri despre Ungaria? Asta a fost de altfel prima țară unde am ieșit „în afară” în 1998! Privind în urmă acum îmi dau seama că Budapesta a fost locul perfect pentru a face acest prim pas fără a suferi un șoc prea mare.
Ungaria era o destinație interesantă. Pentru cine nu-și aduce aminte, în 1998 tensiunile cu minoritatea maghiară erau încă semnificative cel puțin la nivel „oficial”, amintirea a ceea ce se întîmplase în martie 1990 fiind încă proaspătă în mințile tuturor. Cu toate astea aș putea spune că toată lumea era de acord că „ungurii o duc mai bine”. Prin urmare mirajul străinătății la 9 ani de la Revoluție era încă viu și dispunea de mult combustibil.
(foto)
Ziua plecării, ziua în care am învins fetișul străinătății a fost o zi perfectă pentru o vizită în Ungaria: 1 decembrie 1998. Îmi amintesc trenul cu nume sugestiv, ceva gen Rapidul Dacia, vocea nazalizată a crainicei din Gara de Nord care anunța stațiile cu rezonanțe ungurești pentru ca totul să culmineze cu Budapesta și apoi Viena, punctul terminus al trenului. Dar pentru Viena trebuia să mai aștept cîțiva ani! Mai apoi la Curtici dar și la Lököshaza, parcă venind din altă epocă îi aud pe grănicerii români și unguri deopotrivă bătînd cu pumnul în ușa vagonului de dormit pentru ca apoi să ne ceară socoteală răstit încotro ne ducem, ce facem, de ce, cu cine și de cîte ori. Într-un final zorii zilei lăsau să se vadă din tren o Ungarie care pînă la Budapesta semăna oarecum cu Bărăganul nostru, lesne de înțeles fiind deja pentru toți că ochii noștri erau flămînzi după ce e diferit „la ei” față de „la noi”
Pe de o parte fostă capitală imperială cu construcții impunătoare, Dunărea care împarte orașul în două și în același timp oferă deschidere, spațiu, un oraș pe care pe alocuri (!) nu mă sfiesc acum să-l compar cu Parisul, pe de altă parte un oraș în care regăseam multe imagini cunoscute, totul semăna într-o oarecare masură cu ceea ce știam de acasă: tramvaiele și autobuzele cu burduf, băncile din parcuri, aglomerația pestriță de prin pasajele subterane sau din gara Keleti, mulțimea de chioșcuri care vindeau te miri ce, pînă și fețele oamenilor parcă-mi spuneau că pe unii i-am zărit și prin București!
M-am întors acasă după vreo săptămînă de bătut Budapesta în lung și-n lat, încărcat de imagini și impresii, dar fără nici cel mai mic gînd de ducă. Rămăsesem totuși cu senzația că Budapesta nu este totuși „Vest” și în nici un caz nu mă convinsese că merită efortul. Sau poate nu-mi ajunsese cuțitul la os!
Mi-ar place să știu unde și cînd a fost prima ta escapadă în afara României și de nu-i prea mult, cu ce impresii ai rămas mai ales din punctual ăsta de vedere: „la ei vs. la noi”? O poți lua și ca o leapșă pe blogul tău! 
Related Posts:
Wednesday, August 31st, 2011, 5:03 am | 
Cool- TOO SERIOUS-Newz, Cool-TRAVEL-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
August 31, 2011 at 5:46 am
Ungaria a fost pentru mine prima escapada. Daca imi aduc bine aminte, cred ca am fost la ceva cumparaturi la vecinii nostri, iar ulterior am facut ceva concedii pe la ei. Pentru mine Ungaria e deja Europa de Vest, pe cand Romania a ramas in Balcani.
August 31, 2011 at 7:22 am
E greu sa fac o comparatie, deoarece Budapesta e un oras foarte frumos, cu o arhitectura deosebita si straveche. Si pentru noi a fost prima destinatie postdecembrista. Vara trecuta am dus-o si pe Enya prima data cu noi, a impresionat-o Citadela, iar anul acesta am fost de doua ori. De fiecare data, Enya a vrut cu metroul albastru, cel care trece adanc, pe sub Dunare! Curatenia, podurile de peste Dunare, muzeele, Zoo, parcurile, croazierele si plimbarile cu vaporasul pe Dunare, comportamentul oamenilor, spatiile amenajate special pentru bicilisti pe trotuare, dar si felul in care am fost primiti la hotel si restaurant, il ridica mult deasupra a ceea ce vezi aici. In rest, au si ei de trecut niste praguri. Interesant firul povestii tale!
August 31, 2011 at 7:51 am
Nu-mi plac lepșele, dar voi răspunde la întrebare.
Prima mea ieșire din țară a fost în Bulgaria, pe vremea liceului. O excursie doar de o zi, pe litoralul lor. Cu obișnuita haltă la Balcic, din care n-am reținut mare lucru, din cauza căldurii și oboselii. Aș vrea să revin acolo, cu ochii și înțelegerea adultului.
Ei bine, și pe atunci, ca și acum, Bulgaria mi s-a părut cu un pas înaintea noastră; nu știu cum… mai occidentală. Îmi amintesc că am cumpărat blugi de acolo, în condițiile în care la noi se găseau doar cei de contrabandă. Și, bineînțeles, obligatoriile flaconașe de esență de parfum de trandafiri. Mâncarea era bună și multă, nu ca în România; servirea, fără cusur.
Asta este! Nu peste tot comunismul a fost sordid, ca la noi…
August 31, 2011 at 8:29 am
uite aici
http://scorpio72.wordpress.com/2010/06/20/inceputul-unei-noi-vieti/
si aici
http://scorpio72.wordpress.com/2010/06/21/interogatoriul/
si ca o cireasa de pe tort…o veste:
pe 5 septembrie,la 20.20 ora rom..incepe continuarea la Narcisa salbatica.
August 31, 2011 at 8:40 am
SLVC: merci. Varianta cu leapsa a fost ca o optiune pentru cine prefera asta. Nici mie nu-mi plac. Eu nu am fost in BG “inainte”. Dar din ce vad acum si facind o extrapolare evident destul de gresita, realizez in ce situatie cenusie eram daca ajunsesem sa rivnim si la amarita asta de Bulgarie …
August 31, 2011 at 8:42 am
Scorpio: merci de linkuri! Stiam ca esti cu temele deja facute de mult timp!
Auzisem ceva de Narcisa, ba chiar parca era o continuare sub un alt nume … Iubiri pacatoase sau asa ceva. Ma rog, ideea este ca am scos TV RO complet. Adica as putea sa le resuscitez dar nu vreau. Asa ca daca poti recomanda vreo telenovela nemteasca ti-as fi recunoscator
August 31, 2011 at 8:57 am
era una,poate o mai fi si acum cu un comisar de politie blond si cu o tipa blonda tunsa scurt…ceva politist si cu multe episoade,nu se termina niciodata,sa dea dracu daca imi aduc aminte cum se numea si pe ce canal era..
August 31, 2011 at 9:38 am
Budapesta – prima dragoste. A fost precum prima data cand faci dragoste : placere-flacara inauntru, timid, tremurand, dorind sa nu se mai termine, mirosuri noi, sentimente noi, aproape disperat de bine, toate sapand adanc in suflet si in amintire. Budapesta a ramas precum prima iubire a tineretii – este mereu in suflet, este mereu, vreau nu vreau, un termen de comparatie. Ma face sa simt o caldura ori de cate ori imi aduc aminte de ea. Ea, “dezbracata”, ea nebanuita, ea promitatoare, ea “facandu-mi cu ochiul”, ea alintata, ea imbatatoare, ea racoritoare pe arsita si calduroasa pe frig. Ea, cea care mi-a daruit ceea ce nimeni altcineva, pana atunci, nu o facuse.
August 31, 2011 at 9:47 am
Voiam sa scriu si eu ceva, dar m-a zapacit Glass and Iron asta….
August 31, 2011 at 10:07 am
Corina: vino-ti in fire si da-ti obolul!
August 31, 2011 at 10:08 am
Glass: cred ca partea asta ar merge tradusa (in mai multe limbi!!) si pusa intr-o brosura de popularizare a Budapestei. Constat insa ca si tie tot Budapesta ti-a dat pentru prima oara ce mi-a dat si mie … hmmmm!!
August 31, 2011 at 1:25 pm
eu incep sa fiu complexat ca nu am iesit din tara nici pana la bulgari, si iata, am ajuns la 28 de ani
August 31, 2011 at 1:42 pm
Tibi: ei … nu e cazul de complexe ca doar pina la bulgari ai putea oricind sa te duci! Probabil ca nu te-a tras ata sa faci asta pina acum.
August 31, 2011 at 4:33 pm
M-am intors acum o saptamana si ceva din Budapesta. Frumos, frumos oras!
Cat despre prima “escapada” – la Chisinau, clasa a VII-a. Oare se pune (as foreign)?
August 31, 2011 at 7:04 pm
Mi-am revenit oarecum..
dar tre sa zic ca nici macar eu, suflet sensibil (romanul/taranul e nascut poet, nu?) nu am vazut atata poezie in Prima data cat vede Glass and Iron… Cati anisori sa avem G&I? 18, 19? 
Acum sa revenim la subiect.
Pe 16 octombrie 1999 mi-am luat si eu traistuta in bat. Aveam sa imi iau “zborul” ceva mai clasic. CU AUTOBUZUL din Bucuresti spre Hanovra. 38 de ore cred ca a durat calatoria, timp indestulat sa “remarci” ce ti se intampla.
(hiperbola e figura de stil, nu minciuna, da?!)Am ajuns la final destination la 1 noaptea. M-am dus la informatii sa intreb unde gasesc un hotel ieftin. Baietii, saritori, m-au intrebat cu ce treaba prin Braunschweig. Eu zic: la Universitate, ca omul…Ei zic..pai nu va asteapta nimeni? Nu aveti vreun numar de telefon? Eu zic: sigur, cum sa nu. Si cum aveam numai o mapa de prezentare a universitatii, i-o inmanez 
Ale cui date de contact stau de obicei intr-o astfel de mapa? Ale rectorului, in cazul de fata ale cancelarului universitatii. Cei de la informatii de la gara se pun pe sunat si ma asigura ca in jumatate de ora vine cineva sa ma ia. Daca nu aveam cam vreo trei zile nedormite in spinare (am uitat sa spun ca inainte de a pleca cu busul am ajuns cu un tren nenorocit de la Suceava la Bucuresti unde am dormit o noapte pe-o banca intr-o sala de asteptare iar tata a stat in picioare langa mine de m-a pazit; asa tata ati fi vut sa aveti 
) as fi fost si eu mirata ca studenta Geta va fi luata de la gara, desi ea nu avusese grija sa instiinteze pe nimeni ca apare.
Mai un pic si-ar fi iesit ceva de-o Cenusareasa 
Insa acum deja mi se va termina romantismul si voi spune ca am remarcat apropierea de vest din cauza toaletelor de la statiile de benzina care deveneau din ce in ce mai curate…
Desi a fost o calatorie atat de lunga, a trecut ca-n zbor..toti cei din automuz devenisem o community..ne stiam povestile unul altora..
Imi amintesc de asiguratorii care clocaiau in fata firmei de turism Double T si vindeau cu succes niste hartiute pe post de polita de asigurare. Bineinteles ca m-am “asigurat” si eu..ramanand prea timpuriu fara nici un ban in buzunar
So, la un moment dat am ajuns la Hannover. Cu chiu cu vai am reusit sa prind unul din ultimele trenuri de la Hannover la Braunschweig, orasul la a carei universitate aveam sa devin ilustra studenta
Buun..in jumate de ora vine un barbat, la vreo 60 de ani, care ma intreaba de stiu engleza ori germana (eu, mirata, boahh, aici si portarii stiu limbi straine..) Ne intelegem prin cateva cuvinte si semne..mergem la masina lui. Aici starea perplex. Un Mercedes “super meserias” (imi zic, portarii in Germania nu numai ca stiu limbi straine dar isi si “permit” dom’le….ohohooo). Ajungem la casa de oaspeti a universitatii unde reusesc si eu sa inteleg ca barbatul cu pricina era cancelarul universitatii si pentru ca intamplator a raspuns la telefonul celor de la gara, asteptand de fapt un telefon de la fiica lui care era in spital, nu a putut sa se culce la loc stiind ca un student va ramane sa doarme pe drumuri din cauza lui…Va dati seama ca in acea seara mi-am dat seama ca am ajuns in vest?!
Faina poveste, sau!?
August 31, 2011 at 8:57 pm
Corina: pentru povesti ca astea trebuie sa sa iti faci blog. Sau daca este prea complicat- ptr ca intretinerea unui blog e time-consuming rau de tot!- guest star pe un blog. Cum ar fi aici
August 31, 2011 at 9:02 pm
Corina: Frumos, frumos te-a primit “vestul”. Si totusi… stim amandoua ca povesti ca … din povesti
ca cea spusa de tine nu se intampla chiar zi de zi in “vest”. Dar cu siguranta mult mai des decat in “estul” parasit , si din acest “motiv” de multi dintre noi. Iar “motivul” poate avea o multime de definitii, de la omenie la respect si liniste. Cati secretari ai unei universitati romanesti ar fi venit sa ia o studenta ratacita de la gara?
August 31, 2011 at 10:03 pm
Pai cred ca niciunul. Eu primisem o scrisoare sa zic cand ajung sa ma poata astepta cineva. Si, greseala mea, nu am anuntat pentru ca nu credeam ca vorbesc serios ci doar asa…
September 1, 2011 at 11:30 pm
Hmm, Budapesta 1998…how about Londra 1994?
Era perioada in care se faceau acele schimburi intre scolile de la noi si cele de la ei. N-am avut niciun merit deosebit, dar s-a intamplat sa fiu in cea mai buna clasa din scoala si sa am note bune la engleza, asa ca alegerea s-a facut destul de rapid, vor pleca cei cu notele cele mai bune, adica aproximativ o treime din clasa!
A fost nesigur pana in ultimul moment pentru ca, intr-o dimineata, cam cu 10 zile inainte de plecare (6 aprilie 1994, ora 10:00, aeroportul Otopeni) m-am trezit cu niste falci imense si dureroase, cu o figura desfigurata, cu o saliva vascoasa, ei bine, da, facusem oreion!!!
Am plecat in cele din urma, dupa o cura tapana de antiinflamatoare (contraindicate, aveam sa aflu mai tarziu), cu gluga trasa bine pe cap, cu parul rasfirat pe fata, doar doar nu mi s-or vedea falcile si nu m-or trimite inapoi sau, mai rau, baga in carantina!
Tranzitia a fost brusca, Bucuresti Otopeni – London Heathrow, apoi buricul targului, fiind cazati la un camin studentesc pe langa Westminster Abbey. Turul Londrei in 3 zile la 14 ani poate ca n-a fost cel mai palpitant lucru din viata, dar a fost cu siguranta obositor, si marturisesc ca 16 ani mai tarziu, cand am revenit pentru cateva zile, nu mai recunosteam nimic. Nici nu aveam cum, pentru ca la 14 ani nu-l cunosteam inca pe Eric Clapton si nici nu beam ale.
Pe scurt, Londra la 14 ani a insemnat o alergatura in mijlocul unei hoarde de copii, manati de cele 2 profe de engleza si de cativa ghizi ad-hoc englezi cu un puternic accent de Tara Galilor, dornici sa bifam cat mai multe din locurile de pe cartile postale.
M-am intors apoi acasa si am dat treapta I…
September 1, 2011 at 11:48 pm
Wow… ce coincidenta… Azi am sarbatorit 20 de ani de la prima iesire din tara
http://www.imperatortravel.ro/2011/09/dupa-20-de-ani.html
Si relativ la leapsa, am raspuns la ea acum cateva luni bune
Prima iesire am avut-o in Olanda… dar despre intamplarile hazlii de atunci, poti citi in serialul “Inceputurile maratonului meu” 
http://www.imperatortravel.ro/categoria/jurnal-de-calatorie/inceputurile-maratonului-meu-1991-1992
September 1, 2011 at 11:54 pm
Imperator: da, ți-am văzut articolul și urma să-l pun sîmbătă la Gazetă!
September 2, 2011 at 12:00 am
gemeni: pai ai batut drumul pina acolo numai pentru 3 zile??
September 2, 2011 at 7:30 am
Ratatouille, multumesc
asteptam 
Trackbacks
August 31, 2011 at 7:23 am
August 31, 2011 at 1:55 pm
September 1, 2011 at 5:03 am
September 1, 2011 at 1:40 pm
September 1, 2011 at 11:58 pm
September 2, 2011 at 4:08 am
September 2, 2011 at 10:48 am
September 5, 2011 at 12:42 am