Cred că plecatul „în afară” sau „dincolo” s-a dezvoltat ca un fetiș încă din anii copilăriei. Aveam mai puțin de 5 ani și îmi aduc aminte cu claritate cum la grădiniță copiii împărțeau o gumă de mestecat … o ciugă străină! Da, da … deja mestecată de posesor pe drumul de acasă către grădiniță!
(foto)
Mai apoi la școală am avut cîțiva colegi, vreo 3-4, care aveau „carioci” străine, pixuri cu mine de zero-cinci sau niște penare mai frumos colorate și ele provenite „din afară”. Apropo de penare, la un moment dat am devenit și eu competitive pentru că un unchi plecase într-o excursie studențească în Polonia și îmi adusese un penar cu „El Mundial ‘86” – Campionatul de Fotbal din Mexic din 1986. Cu cîtă satisfacție am fost și eu printre cei admirați la școală pentru că aveam ceva din sfînta străinătate! Care campionat mondial de fotbal era urmărit, evident, la „bulgari”. Tot „la bulgari” Studio X de sîmbătă seara ținea mulți iubitori de de filme din sudul țării treji pînă la ore tîrzii, în timp ce noi, copiii, ne uitam la tot soiul de desene animate din care îmi aduc aminte unele cu … ștrumfi. (????) Așa se face că pînă și amărîta Bulgarie ajunsese să reprezinte un miraj! În drum spre mare cu părinții vedeam sîrma ghimpată de la Ostrov și mi se părea ceva magic faptul că la mai puțin de 5 metri de mine începea Bulgaria. Se termina România! Nu știam exact ce înseamnă, dar misterul potența toată treaba. De la rudele din vestul țării primeam renumita Vegeta de la sîrbi sau auzeam de cine știe ce alte „minunății” din Ungaria. Dar de ce să mă duc atît de departe?? Televiziunile moldovenească și ucrainiană erau și ele o sursă de divertisment în peisajul cenușiu al acelor ani.
(foto)
Mai auzeam cînd și cînd fie despre Nadia, fie despre Margareta Pîslaru, fie despre Belodedici sau Nicu Covaci că „au fugit”. Oamenii dezbăteau la coadă la carne și asta accentua ideea că Nadia era undeva … dincolo, în timp ce noi eram aici … la coadă la carne!
Related Posts:
Tuesday, August 30th, 2011, 4:15 am | 
Cool- TOO SERIOUS-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
August 30, 2011 at 5:27 am
Sigur ca mirajul emigrarii e puternic, dar acum e mult mai putin dramatic decat inainte de ’89. Cine “fugea” atunci era socotit ca si dus pe alta lume, nu mai sperai sa-l vezi vreodata.
August 30, 2011 at 8:49 am
Cumparam de la oser Vegeta si sapun Amo (ai uitat de el?!), dupa care veneam acasa extrem de mandra de captura mea. Si Wiener, o cafea in pachet auriu, singura care se bisnitarea acolo. Un sapun unguresc era cam 40 de lei la oserul din Cluj, iar un sapun Lux costa pana la 100, imi amintesc perfect. Ei, dar cine mai era ca posesorii de Amo sau Lux, intr-o vreme cand nici Cheia de rufe nu se prea gasea. Era cumplit…eram o tara fara paine si fara sapun. Si cu guma aia atat de tare, ca iti sareau plombele!
August 30, 2011 at 9:10 am
Mirela: o-ho! cine era tare si avea plombe!!
August 30, 2011 at 9:25 am
Mi-ai amintit de guma Turbo, de cafeaua Alvorada, de sapunul Duru, de tigarile Kent si BT si de…habar n-am cu se scrie, desenele animate cu lupul si iepurele pe care le vedeam la rusi : Nu zaiet , nu pagadi.
August 30, 2011 at 10:40 am
ha, ha, cica “cine era tare si avea plombe”
Se puneau si atunci, obligatoriu….si fara anestezie, se scoteau nervii cu totul :lesin:
)
Wiener- ce cafeaaa……..dar am baut si cicoare la bunica…….Era ca o piatra, loveam in ea cu furculita sa se “desfaca” praful cela
August 30, 2011 at 10:47 am
cum ştii şi cum am mai spus, avantajul faptului că am copilărit printre saşi era, în fiecare vară, întoarcerea lor: gumă, săpunuri pe care astăzi nu le-aş cumpăra, wiener kaffe, haribo, pixuri… ce vremuri. şi ce bucurie mare din fleacuri mici…
August 30, 2011 at 10:49 am
psi: asta e o intrebare pur si simplu filosofica: oare e bine sa avem bucurii mari din fleacuri mici? poate am fi mai fericiti??
August 30, 2011 at 11:05 am
Rata, ia da exemplu de o bucurie din fleacuri mari?! Sa zbori pe luna?!
Sa nu uitam cati ani aveai cand se intampla ceea ce povestesti. Cred ca e detaliul cel mai important al intregii istorisiri.
Pai crezi ca fiu-miu nu o sa povesteasca cu acelasi naduf despre Haribou-ul care il primeste numai vinerea dupa-amiaza si pe care eventual il tine pana luni ca sa aiba si el la schimb la scoala, ca alti vin cu Knoppers?! Cu ochii copilariei/adolescentei altfel se vede/percepe lumea. Cineva spunea ca daca erai indragostit, si comunismul era frumos.
Eu zic ca, in teatrul (tragedia) razboiului rece/cortinei de fier noi, omuletii de rand, am fost statistii fraieri carora le-a curs, scuzati, balele, dupa occident.
Si faptul ca mai peste tot ne izbeam de “fructul oprit”, sporea “mirajul” existentei si setea de a “pleca”.
E o arta dom’le sa convingi 23 de milioane de oameni ca nu vor altceva decat sa plece. Respect!
August 30, 2011 at 12:18 pm
Corina: sa ti se publice un articol respins de 5 ori!
August 30, 2011 at 12:39 pm
guma Turbo a aparut cand eu eram deja mare. In schimb, am prins guma aia lunga de facea baloane maaaari: Baltazar pe numele ei
August 30, 2011 at 12:41 pm
P.S. la coada la carne stăteam cu drag. era un prilej pentru noi, copiii, de hăhăială. Ce ştiam noi pe vremea aia…
August 30, 2011 at 1:12 pm
giana: aveai si scaunel din ala mic?
August 30, 2011 at 1:18 pm
Ce e după graniță pare să fie un fel de Fata Morgana pentru români. Poate nu pentru că ne dorim să luăm celelalte țări cu asalt ci pentru a explora.
August 30, 2011 at 1:36 pm
Vai… gumele turbo
. Ce mai făceam schimb de surprize 
. Mai era unele cu fotbalisti, Minti parcă…
August 30, 2011 at 1:56 pm
Noi îi aveam mai aproape pe sârbi, cu umbrelele lor rabatabile, gumele de mestecat, ștrampii, Vegeta, țigările Vikend, obiecte de lenjerie și casetele audio. Și Cipiripi, un fel de bomboane pentru copii…
Televiziunile lor erau la standarde occidentale încă de atunci, așa că ne-am adăpat din greu de-acolo. Și cu muzica stăteau mult mai bine ca noi… Ce mai, cam cu toate era așa…
August 30, 2011 at 3:05 pm
rata, da… bucuriile mari vin din lucruri marunte… negresit.
August 30, 2011 at 4:50 pm
Corina: daca adaugi tot blocul ex/comunist plus vecinii din sudul Mediteranei iti da cu mult mai multe zerouri. Unde sunt oamenii astia? O parte/ insemnata!/ sunt cei care pe bani putini au construit sosele, au ingrijit batrani, au facut stiinta in … VEST
in loc sa o faca la ei acasa.
August 30, 2011 at 8:27 pm
Am avut si eu guma turbo, ce mai mestecam la aia
August 30, 2011 at 10:17 pm
vai, guma turbo, cu masinute, le colectionam, chiar daca aveam codite
September 3, 2011 at 11:11 am
eu eram foarte mic… insa guma turbo o stiu fiindca aduna actibilduri … cu masini erau!
September 4, 2011 at 9:01 pm
La noi guma turbo vindeau niste doamne cu fuste rosii si lungi in fata scolii. 5 lei. adunam banutii si cam o data pe saptamana imi luam. Si colectionam si eu masinutele.
Unchiul meu lucra ca navigator si mi-a adus la un moment dat un penar super smecher si un stilou asemenea. Nu vrei sa stii cum mi-a crescut IQul social.
September 5, 2011 at 11:56 am
Ce bine ca a venit libertatea! Trebuia sa se intample asa ceva, eram tinuti in tara ca la puscarie, la televizor nu vedeai decat stiri cu ,,Raposatu”, desene rusesti si muzica romanesaca (nu am nimic cu artistii vremii), era o raritate cand auzeai muzica straina si asta pentru doar cateva ore pe zi. Tin minte ca o vecina din bloc fusese in Polonia, ce mai de bunatati am primit de la ea, dulciri de toate felurile de nu imi venea sa cred ochilor, ca poate exista asa ceva.
Trackbacks
August 30, 2011 at 8:31 am
August 30, 2011 at 8:37 am
August 31, 2011 at 6:52 am