Am tot auzit critici că nu mi-am pus fața pe blog niciodată. Eu cred că a venit momentul:
Pe serioaselea acu: National Museum of Natural History este un loc unde orice turist în Washington D.C. trebuie să se oprească, mai ales dacă merge cu copii! Partea cu evoluția mi s-a părut foarte interesantă și cam ăsta aș fi eu acu’ vreo 200 000 de ani!
O sa incep cu un A.S.(ante-scriptum 
)
Cool-gashka, va pregatiti de botez? Aud ca in locul coolnewzei falfaie in jurul blogului o cool-zburatoare. Specie rara 
Bun, acuma sa nu va mai tin pe jar si sa trec la dezvaluiri: despre viata mea cool si rara in acelasi timp 
, ca am sentimentul ca e tensiune mare in blogosfera pe tema asta: 
O sa intru scurt si abrupt in subiect: dragii “rarei-avis”, saptamana asta am avut doua revelatii:
1. ii detest pe italieni
2. nici intelectualii nu mai sunt ce-au fost odata
In ce priveste prima revelatie, imi dadea ea, revelatia asta, de multa vreme tarcoale dar a fost decisiva o sfanta zi de miercuri in care scriam de zor la o relatare.
Faceam, asadar, eforturi sa ma concentrez in timp ce niste jurnalisti italieni trancaneau incontinuu pe tonalitati inalte si aveam sentimentul ala de “mama ce ti-as lipi gura aia cu leucoplast”!
De 4 ani de cand stau in aceeasi redactie cu jurnalisti reprezentand vreo 20 de natii singurii care au reusit sa ma scoata din sarite sunt italienii.
(Si, btw, zau daca inteleg care-i faza cu mandria de a ne trage din daci si romani? Cunoscandu-i pe descendentii romanilor, sa moara calu´ lu´ pisica daca ma incearca vreun sentiment, altul in afara de cel captat intre ghilimele mai sus).
O vreme am stat langa o jurnalista din Suedia care plescaia zgomotos atunci cand manca. Era suparator, ce sa zic, dar o facea doar in pauzele de masa. Fiind cateva minute pe zi, ma rog, era suportabil.
Italienii, insa, n-au probleme cu timpul! Astia vorbesc non-stop! Totul prezinta interes: ce a zis Barosso, ce n-a zis Barroso, cum e cafeaua, pe ce hartie se tiparesc comunicatele de presa, de ce ploua si cand vine iarna anul asta! Daca nu vorbesc intre ei, vorbesc la telefon, daca nu vorbesc la telefon se striga, se cearta si rad taaaaare sa stie toata lumea ca in redactie e voie buna!
Da, o sa imi spuneti sa ma mut, sa imi gasesc un loc mai departe de ei! Pai ce credeti ca nu m-am mutat? Dar ei sunt ca aerul. De PARLAAAARE nu scapi!
P.S. Revelatia nr 2, la urmatoarea aparitiei a “rarei avis” . Pana atunci sa ii urmarim in continuare amicului Rat “baletul” printre hamburgerii sarmalele americane. Care sarmale? Stay cool! Putintica rabdare …
(foto)
UPDATE joc: se pare că meciul dintre Corina și restul lumii este profund inegal! Noroc cu regulile care au prevăzut că nu se poate cîștiga decît o singură dată!
După ce am petrecut vreo cîteva ore într-un Starbucks trăgînd de o cafea uriașă și avînd grijă de coolnewz.info, mi s-a făcut o foame de lup. Un loc unde se poate mînca bun și ieftin, mai ales la ora prînzului, este Chinatown. Cînd spui Chinatown în general mă aștept la un cartier plin de, evident, „chinezării”. În Washington D.C. aspectul ăsta este numai parțial adevărat, Chinatown întinzîndu-se destul de central, de-a lungul 7th Street NW, și fiind mărginită de magazine de firmă (deci NU de firnă) cu placuțe bilingve (pozele 2 și 3) și de restaurante destul de upscale. Străzile laterale (care au nume de litere: H street, I street etc) au însă o mulțime de restaurante cu profil chinezesc și asiatic în general, restaurante unde poți lua o masă de prînz mai mult decît decentă plătind pînă în 10$ (poza 4), inclusiv o bere dacă stomacul cere.
La sfîrșit, odată cu nota de plată, primești și o mică prăjiturică (e mult spus … e de fapt un soi de cochilie de scoică făcută dintr-un aluat dulce) cu un răvaș înăuntru. Priviți ce scria pe răvașul meu!! (poza 6)
Chinatown este aproape de ceea ce se numește The National Mall (poza 1), despre care sper să vă povestesc mai mult zilele următoare. Pentru că nu se poate savura frumosul cu mațele ghiorăind (nu-i așa??), cu burta plină am plecat către National Gallery of Art și … nu pot să pun link la postul viitor!! 
De cîte ori zbor către Washington îmi sare în ochi un amănunt care, dacă aș fi superstițios, m-ar determina probabil să aleg o altă destinație. Cel mai mare aeroport al capitalei americane (pentru că sunt trei în total) se cheamă International Airport Dulles, pe scurt – IAD. „Am un zbor către IAD!” … trebuie să recunoașteți că nu sună prea bine! 
Vreau să povestesc azi cîteva impresii despre unul dintre aspectele stilului de viață American la care europenii fac ochii mari: transportul în comun. Este de altfel un loc comun a spune că în America transportul public lipsește cu desăvîrșire și deși probabil este adevărat în multe cazuri, există și cîteva excepții notabile care se numesc Boston, New York, Denver și Washington DC, din cele pe care le-am „verificat” personal. Cu toate astea clișeele cu transportul public deficitar persistă și aici sunt un exemplu viu: am locuit vreme de 2 ani în Washington și nu știu dacă am pus de 5 ori piciorul în metrou. Știam de existența lui, dar preferam la orice oră mașina în ciuda traficului de multe ori greoi.
Acum a fost prima dată cînd a trebuit să recurg la transportul public ca să ajung de la aeroport în oraș. Cînd stăteam aici fie lăsam mașina în aeroport (în parcarea uriașă din poza 2), fie venea cineva să mă ia de la aeroport … transportul public era mereu exclus. De ce? Dintr-o păguboasă inerție care este întreținută și de felul în care îți sunt prezentate opțiunile de transport la sosirea în aeroport. Înainte de orice sunt etalate toate companiile de închirieri de mașini (poza 3) care te iau din poarta aeroportului ți de transportă gratis pînă la garajele lor unde încep să te scuture de dollars. Apoi dai cu ochii de taxiuri, fie cele în care te urci singur și ești dus direct la destinație, fie microbuze de vreo 10 persoane care se plimbă de colo-colo lăsîndu-l pe fiecare în suburbia lui.
Bătrîn și uitat de lume așteaptă într-un colț al aeroportului … autobuzul! (poza 4) Este de departe cea mai ieftină și mai de încredere opțiune de a ajunge în inima orașului, dar în același timp varianta cea mai puțin folosită. Costă numai 6 $ și merge conform unui orar respectat la minut care te face să uiți de punctualitatea germană . Iar odată ajuns pe autostradă surpriza cea mai mare a fost să constat cum bătrînul autobuz merge mai repede decît mai răsăritul limousine-taxi, pentru simplul motiv că autobuzul are banda lui în permanență liberă!
45 de minute, atît durează călătoria cu autobuzul de la aeroportul Dulles pînă la o stație de metrou în buricul tîrgului (poza 5), mai repede decît orice private car. Stațiile de metrou din DC arată un pic ciudat, mai degrabă a uriașe buncăre întunecate (poza 6), dar întreg sistemul este unul dintre cele mai highly acclaimed metro systems nationwide!
De unde reiese că subiectul tăierilor de personal nu este de actualitate numai în România!
La spovedanie MUST SEE!!; Altfel; Greva foamei; Septembrie la Cluj; Escu9; Dor de vara; Stinci si ape; hmmm … Amintiri; Dezinhibitie; Din trecut; Ready to go!;
UPDATE joc: Corina (fără link că nu are) conduce cu 2-0. Un pic de ambiție … hai că se poate!
Condiția nr. 1 la jocul propus este ca eu să scriu ceva pe blog, nu? Apropo, se aplică regulile și dacă scrie rara avis! (Îmi dă mîna să fac glume pe seama CEO fiindcă sunt departe! ) Dar așa cum ați bănuit … țeapă internet dincolo de nor cu Lufthansa, ba chiar am nimerit un avion destul de vechi. Am ajuns să zic merci că avea toate motoarele deși tare îl bănuiesc de niște tacheți de Dacie pe undeva pe acolo …
Am făcut ceva poze încă de la re-întîlnirea aeriană cu Nation’s Capital, care capitală nu m-a întîmpinat ca pe un mare blogger ce sunt, cu WiFi la orice colț de stradă, motiv pentru care iată, coolnewz.info a avut un pic de suferit. Acu am găsit un Starbucks unde mai sunt încă vreo 5 oameni cu laptopuri, nu știu dacă au și ei blog sau nu, în orice caz se pare că nu putem intra toți odată online și că ne dă internet cu rîndul că se întrerupe cînd mi-e lumea mai dragă, adică fix atunci cînd se mai încarcă ceva poze. Din astea de pus pe blog, nu vă gîndiți la tîmpenii!!
Azi a fost partea de business a călătoriei, dar de mîine sper să povestim ceva mai mult. Așa că stați pe fază la joc
Aceasta este deci provocarea lui Glass&Iron:
Știu că arată de parcă ar fi cîntarul stricat 
, dar nu e! 88.8 kg fix!
Și tot asta este prima postare (dacă asta se poate numi postare …) participantă la jocul propus ieri!
Înainte de plecare trebuie să șterg praful de pe birou, să pun toate hîrțoagele la loc, într-un cuvînt să las lucrurile într-o oarecare ordine! Punct cu punct situația stă cam în felul următor:
PLECAREA
Mîine dimineață dacă mă trezesc sar în trenul spre Frankfurt de unde mă voi urca deasupra norilor pentru a face, în sfîrșit, live-blogging de dincolo de nor. Așa că luni după-amiază de pe la ora 15, ora României, înroșiți coolnewz.info cu vizitele voastre (nu ca de obicei nu l-ați înroși! ) astfel încît să nu vorbesc singur
JOCUL
Aveți desigur motiv să înroșiți cum spuneam coolnewz.info pentru că vă propun un joc. Nu vreau să-i zic concurs, nu vreau să le zic premii, vreau să mă gîndesc la tărășenia asta ca la un joc din plăcere, a cărui unică regulă super-simplă sună cam așa: comentatoarei sau comentatorului care postează primul comentariu pentru 5 postări consecutive voi avea plăcerea să-i trimit o mică amintire din excursia mea americană. Jocul începe luni 26 Septembrie la miezul nopții și se termină duminică, 9 Octombrie la miezul nopții. Nimeni nu poate cîștiga de două ori!
Cred că va fi interesant mai ales prin prisma faptului că orele de postare vor fi decalate. Sper să reușesc să postez cît mai multe articole pentru a avea cît mai mulți potențiali cîștigători!
PROVOCAREA
Glass&Iron mi-a adresat o provocare și anume să mă cîntăresc înainte și după călătorie pentru că el vrea să „citească” unele amănunte în această diferență! O voi face spre binele meu și deliciul publicului!
…………………………………….
Așadar de mîine detalii precum cele de mai jos, culese cu …. he-heeee … 5 ani în urmă!!
Cred că veți fi de acord cu mine că ăsta este cel mai cool welcome care i-a fost adresat vreodată unui Papă.
În afară de acest banner, Politehnica din Freiburg i-a oferit spațiu de manifestare pentru slujba de mîine dimineață care evident că a fost pregătit corespunzător:
Garduri împrumutate de peste tot: aici - de la un țarc pentru animale
În contra-punct cu povestirea despre țepele nemțești, țepe ai căror autori nu sunt interesați de ce lasă în urma lor, azi dimineață am întîlnit un cu totul alt fel de om. De fapt este impropriu spus „am întîlnit” avînd în vedere că într-o primă fază era să mă spulbere cu mașina. Eu biciclind de zor în drum spre serviciu, deci un raport de forțe nu tocmai onest! Era un moșuleț la volan, ceva mai tînăr decît cel de care vă povesteam aici, cu o mașina roșu aprins, aș spune „aspirator de femei” dacă nu ar fi vîrsta protagonistului. Dacă nu aș fi frînat zdravăn (și aici nu exagerez absolut deloc!), în clipa asta coolnewz.info ar fi fost exclusiv pe mîna lu CEO, supranumită în blogosferă și rara avis (aici exagerez un pic, desigur ). Omul pur și simplu nu mă vazuse! Nu suportă blogul ceea ce i-am adresat respectivului, dar ca să vă faceți o idee i-am spus și de ceașca mă-sii, și de răniți, și de tot ce vă trece vouă prin cap plus încă ceva pe deasupra!
(foto)
Bon, am mers mai departe … eu uit repede … pentru ca la vreo 200 m distanță să-mi sară un individ în fața bicicletei … Hallo, hallo, langsam bitte, Guten Morgen, Hallo, Hallo!! Opresc și … da, era potențialul killer care își cerea scuze și își punea cenușă în cap! Ce-i drept m-am înmuiat … mă rog, putea să dea și el vreo 500 € cît costă viața unui editorialist bun de bloguri, dar ce știe un neamț de 70 de ani ce-i aia un blog?! Faza e ca mă cam grăbeam și el tot nu mai termina să se scuze …
I-am dat o carte de vizită cu coolnewz.info și am plecat!
…………………………………………………….
P.S. deci da, omului ăsta i-a păsat să nu lase o dîră mucedă în urma lui!
Most Recent Comments