Tu ai scris vreodată pe blog sub influența alcoolului?
Dacă da, a fost pentru că așa s-a întîmplat sau ai luat la bord special ca să te pui pe scris?
Acu’ nah … știu că la unii întrebarea ar trebui să fie dacă au scris vreodată treji fiind! 
September 22nd, 2011
O întrebare …
September 22nd, 2011
Numere … numere …
Vorbim despre tot soiul de statistici care cu toate bubele lor, cu toate aspectele pe care nu le spun, au totuși meritul de a scoate în relief, printr-un număr sec, realitatea!
V-ați întrebat vreodată care este rata mortalității infantile în diferite regiuni ale globului? Nici eu! Am găsit-o însă astăzi în Nature și o reiau aici.
Astfel în 2010, zonele în curs de dezvoltare ale lumii au avut o mortalitate de 63 la mie, în timp ce Africa Sub-Sahariană – 121 la mie. Ținta este însă de 32 la mie în 2015 pentru țările în curs de dezvoltare și deși trendul este cel bun, scăderea nu este suficient de abruptă pentru ca aceasta să fie atinsă.
Citind chestiile astea am devenit curios să știu, mai precis, cam despre ce cifre vorbim în România?
Bonus: Siemens a anunțat că se retrage din construcția sau finanțarea centralelor nucleare. Decizia a fost luată în mare parte ca urmare a accidentului de la Fukushima, conform CEO Peter Löscher. Via Nature
September 22nd, 2011
Chirie cu năbădăi
(Articolul ăsta este poate mai puțin pentru cititorii fideli, și poate mai mult pentru informarea celor care la un moment dat aterizează aici fiind într-o situație similară!)
(foto)
E grea germana asta, dom’le! Grea de tot! Dar și mai grea devine atunci cînd, înainte de cuvintele care ar trebui să fie în vocabularul de bază, cele gen varză, viezure, barză și mînzzzzzz, ești nevoit prin sinergia faptelor 
să înveți cu totul alte noțiuni cu care nu-ți face plăcere să te întîlnești cam oriunde pe lumea asta te-ai afla.
Spre exemplu cu toții știm noțiunea de ȚEAPĂ! În engleză îi zice SCAM. Uite că îmi scapă cuvîntul franțuzesc, se pare că în Elveția soarta m-a cruțat. Dar asta numai pentru a se răzbuna cu vîrf și îndesat în Germania. Da, ȚEAPĂ + GERMANIA = LOVE ABZOCKE.
Am mai discutat acu’ vreun an despre ce țeapă am luat pe internet. Mă rog, încă nu m-am înfipt în ea pentru că am ignorat, zic eu cu eleganță, orice scrisorele am primit de la țepuitori. Dar se pare că faptul nu este consumat, cînd și cînd mă mai trag de mînecă gigeii ăștia cum că le-aș datora nu-ș-ce bani. Să vedem, vă țin la curent.
Acu’ altă dumă! (cum se spune dumă în germană?) Bucătăria este un soi de axis mundi (Die Weltachse, na!) în casa mea. Se știeeee! Și atunci cînd se strică ceva în bucătărie Ratatouille e nervos, blogul merge prost … ce să mai … e nașpa! Deci a trebuit să fac ceva reparații și evident că pentru asta m-am consultat cu nazistul ăsta bătrîn proprietarul. Și eu, român sadea, am crezut că am avut un gentleman agreement cum că el plătește materialele și eu mă ocup de montaj. Am cumpărat toate alea, le-am montat, am descoperit că mă pricep , chiar a ieșit totul nesperat de bine, l-am chemat să vadă rezultatul, i-am dat chitanțele și … așteptam jumătatea cealaltă de înțelegere! În locul ei a venit o scrisoare cum că din vreo 650 € primesc numai 350 € că cică ne-am fi înțeles la un plafon de 300 €. Deci ați prin ideea, primesc și 50 € bonus!
În toată afacerea asta evident că-mi pare rău de banii pierduți, dar nu este deloc de neglijat și aspectul că unul din motivele pentru care am șters-o englezește din patria mumă a fost ca să nu mai dau de astfel de țepari. Sigur că (iar) am fost fraier că nu am pus pe hîrtie înțelegerea avută … dar este mult mai confortabil să trăiești cu certitudinea impresia că poți avea încredere.
Concluzia: ești expat în Germania? Ai închiriat o locuință? Atunci încearcă de la bun început să-ți citești și să-ți înțelegi contractul, cel mai bine înscrie-te la o asociație de protecția chiriașilor (Mieterschutzbund) ÎNAINTE de a lua vreo decizie. Contractele, mai ales cele făcute de particularii care închiriază un număr mic de apartamente, sunt de foarte multe ori de-a dreptul oneroase așa că este absolut obligatoriu să fie citite de un ochi format, care nu numai că trebuie să știe citi în germană dincolo de varză, viezure etc, ci mai trebuie să fie familiar și cu limbajul specific avocățesc. Eu nu am știut toate astea decît un pic din legende așa că din punctul meu de vedere aș ăutea spune că am semnat un contract în alb la vremea respectivă, contract căruia îi trag ponoasele …
Dar voi să nu faceți ca mine că acu’ există coolnewz.info
September 21st, 2011
Miercurea fără cuvinte – Pentru cine-i moda?
September 20th, 2011
America, here I come!
Nu mi-am luat viza degeaba! Mai ales ca am si dat de baut pentru ea! 
Am stat vreme de 2 ani in America, mai precis in locul pe care cu mindrie yankeii il numesc “Capitala Natiunii” - The Nation’s Capital, Washington DC. Am avut astfel ocazia sa vad dincolo de hamburgeri si dincolo de proverbiala superficialitate americana. Care este “proverbiala” in fix aceeasi masura in care putem vorbi de aroganta europeana. Desi in cele din urma am ales sa traiesc in Europa, si pe cit se poate omeneste prevedea, nu intentionez sa ma intorc in America, totusi periodic mi se face dor de oameni, autostrazi, stil de viata, modiv pentru care incerc sa imi fac de lucru acolo macar o data pe an. Ei bine, anul asta se intimpla sa fie deja a doua oara (prima oara aici si aici) dar se compenseaza pentru ca anul trecut am zis “pas”.
De saptamina viitoare va voi spune povesti din ceea ce aproape ca as putea numi un “turneu” peste Ocean care va incepe la Washington DC, va continua in sud, mai precis in South Carolina si se va termina la Seattle, cel mai mare oras din statul Washington si, atentie!, NU capitala acestui stat care este la Olympia … cine o fi auzit de ea! 
Si poate cine stie, de data asta reusesc ceea ce mi-am propus de multa vreme si anume blogging de dincolo de nor. Dupa cum vedeti mai sus, Lufthansa a promis sa ma sustina!
September 18th, 2011
Gazeta de perete – saptamina # 37
A fost saptamina cind Basescu s-a dus la Obama, a fost saptamina in care laptop-ul de unde tisneste 
zilnic coolnewz.info a fost dus la reparat (motiv pentru care Gazeta va este livrata tirziu!), dar a fost si saptamina cu multe articole frumoase, de pe bloguri pe care le vizitez de mai demult sau de curind:
- Mergem catre litoral de cele mai multe ori innebuniti sa gasim drumul cel mai rapid, cel mai liber, sa plecam la ora potrivita pentru a ajunge cit mai repede la o terasa galagioasa, pe o plaja aglomerata si intr-o apa rareori limpede. Uitam ca in drum spre Mamaia sau vama Veche traversam Dobrogea plina de locuri unde merita sa ne oprim, sa ne tragem sufletul, sa ne gindim. Uitam insa avem noroc ca mai sunt printre noi unii care ne trag de mineca si ne (re)amintesc de existenta, de exemplu, a pesterii Sf. Andrei.
- Cu toate pacatele lui, Bucurestiul este totusi un oras frumos. De cite ori citesc despre premierele de la Nottara si National imi aduc aminte de studentie cind, dupa o zi de coate frecate prin amfiteatre si laboratoare ajungeam la teatru unde imi odihneam inca doua ore aceleasi coate scufundat in fotoliu incintindu-ma cu “Horatiu” sau cu Olga Tudorache. Mai apoi, revenind in Bucuresti, cautam frenetic fiecare crisma nou deschisa. Decoruri, mincare. Acum le gasesc pe toate si mai mult decit atit intr-un Blog de Bucuresti care-si fixeaza obiective din ce in ce mai ambitioase de la o luna la alta, obiective pe care sper sa le indeplineasca! Doua exemple din ultima saptamina: Restaurantul Les Bourgeois si povestea Casei Paucescu.
- Intr-una din diminetile saptaminii trecute am dat peste o … invitatie la ceai! Am onorat-o, mi-a placut, ma voi mai duce!
- Pentru cei raspinditi cine stie pe unde – un blog dedicat diasporei. Nu am avut inca timp sa-l citesc din scoarta-n scoarta, dar o voi face. Iar daca va apucati inaintea mea, lasati un semn cu chestii interesante.
- Pe Ψ poate ca ar trebui sa o punem intotdeauna la Gazeta de Perete, dar pe de alta parte sunt sigur ca s-ar plictisi acolo. Totusi saptamina asta ne-a delectat cu multe culori. Mai intii cimpurile de aur, apoi albastrul de vineri. Simbata a luat o pauza pentru ca s-a dus. ca intotdeauna, la piata, revenind insa cu un galben de duminica!
September 17th, 2011
Un mar viermanos
Mneeeahh! A venit si momentul acela pentru care niciodata nu suntem pregatiti: sa ducem laptop-ul la depanare. Ba bine totusi ca acum sunt ceva mai pregatit decit in urma cu … un an sa zicem. Si stiti cine m-a invatat sa fiu prevazator: tot un MAC! “MAC” as in computer, not as in “duck”!
Probabil ca a aprecia corect daca un brand este de incredere sau nu, este nevoie de un numar mare de testari. Pe de alta parte daca unei aceleiasi persoane i se intimpla de citeva ori la rind, se poate trage concluzia ca ceva este putred.
Cei ce ma cunosc stiu ca sunt in esenta un minimalist. Telefonul? Nu-l folosesc prea des! Sunt fie acasa, fie pe ogor, in ambele locuri fiind conectat la internet? Concluzia este ca nu am nevoie de un atit-de-prizat smart-phone. Deci cum m-am laudat de multe ori, acest Nokia ACHT JAHRE ALT este inca departe de a-si arata limitele. O masina? Trebuie sa-si faca treaba, sa consume putina benzina si bani! Daca din pantofi nu-ti ies “cartofii” atunci se cheama ca mai sunt inca buni. Si exemplele pot continua, dar nu as vrea sa exasperez audienta feminina a coolnewz.info care am asa eu o senzatie ca este majoritara!
Acestea fiind spuse, niciodata nu as fi fost dispus sa platesc 20% in plus pentru a lua un produs Apple, doar de dragul marului muscat! Totusi cu vreo 4 ani in urma mi s-a ivit ocazia sa fac trecerea respectiva pe banii grofului pe al carui ogor lucrez. Si cu o ura ne’mpacata mi-am soptit atunci in barba: Why not?? Asadar iata-ma acu 4 ani fericitul posesor utilizator al unui MacBook Pro nou nout. Instalez MacOS precum plodul care a primit o jucarie noua si lucitoare si ma apuc de … arat. Ca doar eram pe ogor, nu? Ei bine, dupa nici o luna crapa hard-disk-ul! Boooon … se intimpla … Mergi la service, schimba-l, mai salveaza ce se mai putea salva, hard-disk nou. Sa-i dam bataie! A mers cum a mers vreme de vreo 3 anisori. Din cind in cind mai crapa cind ti-era lumea mai draga dar hei … este totusi doar un laptop. Am avut intelegere si rabdare! Cam cind sa-i fac tortul de 3 ani a crapat complet si iremediabil. Nici acum nu stiu ce a avut, nu mai pornea nici la manivela! Bineinteles ca evenimentul asta m-a cam prins cu pantalonii in vine nepregatit pentru ca nu prea ma inghesuiam sa fac back-up la chestii pe principiul ca bomba nu pica de 2 ori in acelasi loc dupa ce o patisem cu hard-disk-ul aceluiasi laptop.
Fara sa fiu vreun Mac addict, incepuse sa-mi placa. Asa ca urmatorul laptop luat anul trecut a fost tot un MacBook Pro, de data asta cu ecran ceva mai mic, aspect pe care nu l-am regretat absolut deloc pentru ca bateria tinea mult mai mult. Stiu ca am zburat din Germania in America si am citit, am facut blogging de dincolo de nor, m-am uitat la filme si tot am mai ajuns in the fu&%ing US of A cu citiva electroni pe fundul bateriei. Nu va spun ca de vreo 4-5 saptamini laptopul asta s-a transformat intr-un zmeu: ventilatorul face un zgomot care te ia de cap, in loc de 7-8 ore bateria abia daca mai tine vreo 2 ore si se incinge de nu mai pot sa-l tin in … poala mea!! Totusi vazind ca de fapt este foarte probabil ca bomba sa cada de fapt chiar de mai multe ori in acelasi loc, am luat, tot pe banii grofului de la ogor, acel AppleCare protection plan pe 3 ani. Asa ca ieri mi-am internat laptop-ul in spital si i-am scris pe fisa de internare toate problemele. Sa vedem ce-o iesi!
Deci care-i treaba cu Apple? La reclama care i se face si la investitiile in design nu ar trebui oare sa fie si ceva mai de soi sub carcasa?
September 17th, 2011
La un moment dat ne retragem
(foto)
Cu citeva zile in urma conducind spre casa ma poticnesc in fata mea de o masina care mergea cu 30 … max. 40 km/h. Asta se intimpla pe o sosea cu 2 benzi pe sens, sensurile de mers despartite, unde limita de viteza este de 70 km/h si in care acel moment era chiar libera. Dupa vreo 2 km de mers “in fundul” respectivei masini, care era chiar un Audi relativ nou, si nu vreun Citroen de-al lui Louis de Funès, ma decid sa-l depasesc. In depasire ma uit atent si observ la volan un nene care avea macar vreo 75 de ani.
Intrebarea este oare ce-ti trebuie sa-ti dai seama ca nu mai poti face ceva asa cum faceai alta data? Si odata ce ai realizat asta sa si renunti a mai practica sportul respectiv?
Altfel se intimpla asta:
Pe bune, cita minte sa ai sa pui un om in virsta de 80 de ani sa piloteze un avion in virsta de 70 de ani (deci NU o bicicleta, trotineta sau car de lupta) la un miting aviatic deasupra a citeva mii de oameni??
September 15th, 2011
Răchie și amor
(foto)
Una din ultimele zile toride de august. Nea Pantilimon, soțul lu’ tanti Pantilimon de la scara 3, cea cu bișonul maltez, intră asudat în casă. Îi mîrîie printre dinți ceva nevestei, cel mai probabil un „Bună ziua, fă!” (dar nu se știe sigur …) și se oprește abia la bufetul din bucătărie. De la locul știut, cu gesturi precise, își toarnă într-un pahar vechi de muștar niște răchie. De vreo doo dește, așa … O dă pe gît dintr-o suflare și lovește cu zgomot paharul de masă. Paharul rezistă. A fost de muștar! După obișnuitul sunet gutural prin care-și drege gîtul, își ia la rost nevasta: „Safto, ai făcut și tu ceva de mîncare?” Safta Pantilimon îi pune în față o bucată de mămăligă, niște jumări, o ceapă și ceva brînză de burduf asupra cărora omu’ se aruncă înfometat. Safta, tot printre dinți: „Da’ tu nu te speli pe mîinile alea?” Nea Pantilimon nu are chef de discuții principiale cu femeia așa că se spală rapid și în silă lăsînd niște urme negre pe prosopul de bucătărie cu grijă spălat și apretat de tanti Pantilimon! După această nedorită întîrziere ajunge iar în fața bucatelor și începe prin a mușca zdravăn din ceapa cărnoasă pe care o stinge imediat cu un boț de mămăligă tăvălită prin brînza de burduf. În timpul ăsta Safta se plimbă de colo-colo prin bucătărie, mai spală o farfurie, mai face ordine. Ea permanent face ordine în bucătărie … Pe de altă parte Pantilimon a trecut cu bine peste primul impuls bulimic și acum poate să și privească un pic în jur. Safta nu mai e cea de altă dată, dar tot cărnoasă este precum ceapa din a cărei inimă tocmai mușcase. Răchia și masa îndestulată îi stîrniseră pofta. Cu o mișcare largă a dosului palmei Pantilimon împinge deoparte farfuria, tacîmurile și paharul de muștar. În timp ce o jumară mai rumenă se rostogolea pe jos, o apucă pe Safta de încheietura mîinii și o trage spre el. „Vai de mine, omule, da’ ce te-a apucat!” … mai îngaimă ea înainte ca șorțul și basmaua să-i cadă pe pardoseala bucătăriei. Știa ce l-a apucat și mai știa că în astfel de cazuri nu are rost să i se opună lui Pantilimon. Așa că își folosește ultimele resurse de diplomație pentru a-l orienta către dormitor. (Aici Pantilimon are un obicei ciudat plăcîndu-i să tragă cu ochiul la o carte în permanență deschisă pe noptieră, întotdeauna la aceeași pagină unde se povestește ceva de o anume Nadina și un anume Petre Petre). Safta și Pantilimon caută febril în sertarul noptierei. Scot în devălmășie o batistă folosită, un pachet început de țigări, ceva creioane chimice și o agendă veche … pînă cînd dau de probabil ultimul prezervativ.
se stinge lumina —– nu mai știu ce s-a întîmplat
După o vreme se aude Pantilimon scrîșnind: „Grijania mamii lui … că iar s-a rupt!” În timp ce Safta, stropșindu-se la el: „De cîte ori să-ți zic să iei un spray-on condom???”
Spray-On Condoms – watch more funny videos
September 13th, 2011
Miercurea fără cuvinte – Agneta Spångberg și rochiile de porțelan
Esential MUST SEE! 
; Abuzuri; Praga; Mirabelle; Sistemul respirator; Mitza-n sac; Rasaritul; Tergiversare; Drops; Cricket; Defileu; Mitza; Rasarit; Traditie; Interzis copiilor (MUST SEE!)
Most Recent Comments