Archive for October, 2011

October 31st, 2011

La cules

by Ratatouille

Safta auzi ușa blocului trîntindu-se cu zgomot, apoi pe cineva urcînd grăbit treptele două cîte două. Cîinele care dormea de obicei pe preșul lor schelălăi scurt și Pantilimon, mormăind printre dinți un „ceașca mă-tii de javră”, dădu buzna în casă. Safta ieși din bucătărie o secundă prea tîrziu, suficient însă pentru a vedea niște urme de pantofi plini noroi indicînd clar drumul către dormitor. Femeie se întoarse cam descumpanita la locul ei, în bucătărie. Înlemni! Paharul de muștar zăcea uitat în vitrina bufetului. Pantilimon nu-l ignora niciodată și întotdeauna și-l umplea pe jumate cu rachiu iar faptul că în acea seară paharul rămăsese la locul lui, în vitrina bufetului vopsit acu’ 2 ani cu bleu chiar de Pantilimon, era de natură să o îngrijoreze.

În timpul ăsta din camera cealaltă se auzeau bocănituri, zgomot de boarfe răsturnate și căutări febrile. În astfel de situații era mai bine să nu-i apară în cale prea des. Pantilimon apăru în cadrul ușii bucătăriei cu niște imense cizme de cauciuc în care-și îndesase pantalonii lui de doc maro, iar deasupra cu o geacă de camuflaj luată „de la ruși” și încheiată la gît cu un ac de siguranță. Înșfăcă un cuțit scurt cu lama lată și în timp ce Safta își ducea înspăimîntată colțul baticului la gură, el mai apucă două plase mari de rafie de la O-șan, se întoarse pe călcîie și ieși din casă călcînd pe bietul cîine ce credea că și-a recuperat teritoriul. Safta se prăbuși pe taburet, cînd ușa de la intrare se deschise din nou și revăzu mutra lui Pantilimon cu ochii licărind și transfigurată de ceea ce va să vie . Omul șuieră: „Ciupercile, femeie! Au apărut ciupercile!”

Tags:
October 30th, 2011

There shall be wings *

by Ratatouille

Alături de Amazon, Microsoft și Starbucks, Boeing este un simbol pentru Seattle. Și cum Boeing se confundă nu numai cu începuturile aviației, ci poate chiar cu însăși aviația, un muzeu pe tema asta apare firesc în peisajul orașului. De fapt mi-a luat ceva vreme pînă să-mi dau seama că sunt două muzee oarecum similare: Museum of Flight și Future of Flight. Al doilea este de fapt chiar la Everett, parte a uzinei Boeing, iar vizitatorul trebuie să suporte toate rigorile unei vizite în incinta unei firme: traseu prestabilit, ore fixe și, cel mai rău, interdicția de a face fotografii. Așa că am rezistat tentației de a vedea cum se asamblează noul 787 pentru simplul motiv că întrebarea „Dar pe blog ce pun?” a rămas fără răspuns! ;)

Așa că astăzi am să vă port prin Museum of Flight. În 1964 o mînă de pasionați au pus bazele muzeului realizînd faptul că sunt o mulțime de aeronave și alte obiecte relevante pentru evoluția aviației care pur și simplu se pierd. Astfel obiectivul inițial al muzeului a fost acela de a colecționa și documenta. Ulterior i s-a adăugat și dimensiunea educativă atît de prezentă cam în orice muzeu modern.

M-am plimbat printre avioane care au scris istorie, care au cîștigat al doilea Război, am urcat în avionul care a servit drept Air Force 1 sau în ultimul Concorde care a traversat Atlanticul. Muzeul nu se limitează numai la avioane, ci are o secțiune generoasă dedicată zborurilor în spațiul cosmic. Așa că fără să vă tai bilete, vă invit la muzeu. Pentru cei dintre voi mai minitehnicus interesați de detalii, am pus și fotografii cu explicații care vin direct după „exponatul” la care se referă.

 

* Leonardo da Vinci

October 28th, 2011

Sculuri pentru Safta

by Ratatouille

Pantilimon vine acasă, dă de dușcă paharul lui de la muștar plin pe jumate cu rachie, și cînd să deschidă frigiderul să ia ceva de haleală, vede un bilet prins cu magnet pe ușă. Era de la Safta lui:

Pantiii,

Io am plecat la mama. Știi că iarna stau la ea.

Tu mergi și ia-mi 3 scule sculuri de lîna. Da’ vreau una moale de data asta ca să nu-ți mai împletesc chiloți din lînă netoarsă ca toamna trecută. Că mai știi cum te-ai iritat …

Fii atent: mergi pe Lipscani și după a doua gheretă pe dreapta este o ușă care abia se ține în balamale. Intri, e un gang întunecat, mergi fix dooșapte de pași, da’ vezi … mergi pe lîngă perete că altfel te simte senzoru la lumină și se scoală pitbulu’ paznicului și te mănîncă. Sunt si niste tigve pe jos de la niște unii care au fost mîncați, să nu le dai cu șutu că faci gălăgie. După dooșapte de pași pe stînga-i altă usșă. Bleu. Dar nu se vede culoarea că e întunecat gangul. Intri pe ușa bleu și vezi două mașini de cusut din alea cu pedală. La una e o baba cu 3 dinți, la cealaltă o baba cu 5 dinți. Trebuie să numeri cu atenție. (Yuck! :-& Yuck! :-& )

ei, baba cu 3 dinti are mohair din lîna de iac. 100%! Deci nu “yuck!” (dupa ce ai numarat dintii babelor) Eu vreau 3 scule sculuri de iac, negre daca se poate.

eu, Safta

(foto)

October 27th, 2011

Segregare

by Ratatouille

Ieri am avut primul curs. O nimica toată de vreo 100 și ceva de studenți. Dar sunt și numerele mari bune la ceva: poți face statistici și observa fenomene interesante. Am intrat in amfiteatru și văd o imagine cam în felul următor:

rîndul 1 – bruneți cu pielea ciocolatie. Adică Paki și indieni.

rîndul 2 – fete și băieți cu ochi oblici. China, Thailanda, Vietnam. Poate South Korea.

rîndul 3 – vreo 6 blonde. Nu știu de unde, dar cel mai probabil blonde.de :))

rîndul 4 – bruneți cu pielea ciocolatie. Egipt, Tunisia … primavara arabă sau ceva.

rîndul 5 – ceva nemți.

(foto 1, foto 2)

Să mai zică cineva că segregarea nu e-n firea omului, de oriunde ar fi. Totuși la pauză un marocan gelat și bărbierit cu model a impurificat rîndul celor 6 blonde ;)

 

October 26th, 2011

Care este!

by Ratatouille

Am o problemă care este! Am primit ceva critici de la o admiratoare (a blogului, să fie clar!), care este, despre o greșeală (poate) care este! Așadar am ajuns la arbitrajul cititorilor:

Eu îmi închipui

Eu îmi închipuiesc

Care-i corectă, varianta 1, varianta 2, ambele două? :-P Și cu ceva justificări dacă se poate! Merci!

Tags:
October 26th, 2011

Miercurea fără cuvinte – Sărut frățesc

by Ratatouille

Iubiti-va pe tunuri; Merge si-asa; Fumuri; Aproape … real; Levitation; Arteziene; Agghhh!!; Pini;

October 25th, 2011

Eroi de pomană

by Ratatouille

Pentru că tot îmi spunea SLVC că am lăsat articolul precedent în coadă de pește, iaca mai adaug ceva. Ce-i drept la articolul anterior am avut în subconștient senzația că este de sine stătător prin pozele făcute în muzeu.

(foto)

Să revin. La Seattle fiind, într-una din dimineți în timp ce mă pregăteam să mă duc în treaba mea, dau pe CNN și ascult în treacăt știrile. Am devenit atent pentrub că era ceva în legătură cu alegerile prezidențiale de anul viitor din Statele Unite. Iar dacă unul dintre candidați este clar, Barack Obama, în tabăra republicanilor se dau lupte crîncene pentru desemnarea unui contracandidat. Este de fapt o campanie electorală în sine pe care o urmărește o întreagă Americă, nu numai partea republicană a ei. Unul dintre aspiranți este Mitt Romney, după părerea mea de observator neavizat, singurul care „are față” de președinte. Evident, o caracterizare foarte superficială care se bazează pe … alură și pe faptul că a fost guvernator al statului Massachusets, unul dintre statele cu cel mai mare IQ din America.

Mitt Romney vorbea în fața soldaților de la o bază militară despre care am aflat că este unul dintre punctele de plecare către Afganistan, Iraq etc. Deci oameni care au fost sau vor fi în linia I. Am fost absolut uluit și în același timp dezamăgit de discursul din altă epocă pe care l-am auzit. Despre cum America este și trebuie să rămînă „GREAT”, dar asta nu oricum, ci fiind gata să trăsnească unde și cînd e nevoie, evident „nevoia” fiind cîntărită prin cîntarul american. Cred că nici prin ’70, în plin război rece nu auzeam astfel de discurs. O altă notă anacronică ce a încrîncenat carnea pe mine a fost la menționarea „eroilor” care vor menține supremația Americii. Evident, dacă respectivul candidat va fi ales. OK, pot să înțeleg că îi cinstești și îi numești eroi pe cei care deja sunt oale și ulcele, trimiși prin deșerturi de alți președinți, dar să anunți cu mîndrie că vrei să pompezi bani în misiuni militare peste tot prin lume și să continui să furnizezi țării eroi care să se întoarcă acasă în sicrie mărețe înfășurate solemn cu „the great flag” al și mai „great US of A” mi se pare de pe altă lume. Sau în orice caz, din alte timpuri. Un eroism mai folositor (și nu numai pentru America!) ar fi poate să stimulezi niște idei deștepte care să micșoreze numărul boschetarilor de pe străzi care număr cel puțin s-a dublat în ultimii doi ani.

Altfel, ne întoarcem la eroii din imaginea de mai sus …

October 25th, 2011

De la George Washington la Băsescu și înapoi

by Ratatouille

Nu-mi închipuiesc că ați fi uitat deja că nu demult am fost la Washington D.C. Și cum printr-un concurs de împrejurări am fost nevoit să stau mai mult decît am avut treabă, iată-mă cu cîteva zile în care mi-am permis luxul să bîntui prin minunatele muzee despre care am mai discutat. Unul dintre ele – National Museum of American History, o adevărată enciclopedie care este în același timp muzeu de istorie, de tehnică sau de sociologie.

O secțiune aparte este dedicată „Președintelui S.U.A.” instituție de care toți americanii sunt mîndri și pe care o percep într-adevăr ca parte din identitatea lor. Și spun asta nu numai ca urmare a vizitei la muzeu, ci din percepția de pe „teren”. Odată la 4 ani sunt alegeri, poate destul de pasionale, în orice caz urmărite cu sufletul la gură across the Nation și chiar worldwide, dar odată ce noul președinte a depus jurămîntul, toată lumea se referă la el cu „Mr. President” sau „our/my President”. Inclusiv ea:

Asta mi-a adus aminte de disputele mele pe teme politice, adolescent fiind, cu seniorii din familie care erau partizani ai Președintelui ;) Iliescu. Și una dintre teoriile, foarte corecte de altfel, era că odată ce a fost ales, oricine ar fi el, trebuie să-l respectăm etc etc. Numai că optica s-a schimbat brusc odată cu venirea la Cotroceni a Președintelui ;;) Constantinescu. Și bineînțeles că „argumente” au fost destule.

Revenind la muzeul despre care vă povestesc, el conține de toate. La intrare o statuie monument a lui Washington (poza 01) pe care o găsesc cam kitsch IMHO (in my humble opinion) :-D , dar în același timp un kitsch specific american. Conștientizarea momentului important al primului transfer de putere de la Washington la John Adams (poza 02). Cîteva imagini surprind momente unice de istorie cum ar fi ziarele apărute imediat după lansarea bombelor atomice (poza 08) sau diferite mișcări sociale (poza 09).

October 24th, 2011

Vivat Corina ursulina!

by Ratatouille

Una dintre cîștigătoare și-a primit premiul. Mai devreme că-i mai aproape.

Dacă-mi iese în sfîrșit în cale un oficiu poștal, în curînd probabil vom primi și o mîță îmbrăcată în tricou.

October 22nd, 2011

0.X ‰

by Ratatouille

Pur și simplu știu dinainte că în unele seri va fi aproape imposibil să pun pe hîrtie una din numeroasele idei care mă frămîntă. Mă „frămîntă” în sens ++, bineînețeles. Asta este una dintre ele cînd numeroase sticle de vin rrrroșu își așteaptă sfîrșitul. Cred că tocmai am realizat procedeul literar numit aliterație. Promit să nu se mai întîmple.

Idee de business în RO: cumpărați și distribuiți astfel de aparate: