Împreuna cu aspectul blondănac și un pic mongoloid (așa cum bine ați putut constata acu’ ceva vreme), ADN-ul meu a venit și cu ceva informație de mîncăruri de sorginte slavă. Una dintre zemurile care ne vin de la răsărit și pe care bunica mea mai estică le face destul de des, este ceea ce ea numește borș rusesc. După o lungă absență din bucătărie, sîmbătă mi-am zis că „așa nu se mai poate” și mi-am suflecat mînecile pentru a găti ceva pentru drept-credincioși. Care drept-credincioși se luptă din greu cu fasolea și cartofii de cînd a început postul așa că vă dați seama cam cum stă treaba 
Denumirea de „borș” în cazul ăsta este un pic misleading avînd în vedere că borșul rusesc nu este acru, sau în orice caz nu este acrit cu tradiționala zeamă făcută din tărîță, ci eventual cu ceva oțet. În schimb aproape sinonimă cu denumirea de borș rusesc este sfecla roșie ca ingredient principal. Cum ziceam, am făcut un cazan de borș rusesc pentru drept-credincioși, deci cazanul nu a cunoscut fierbințeala cărnii 
și nici produsul final n-a fost dres cu smîntînă.
Ca ingrediente, the usual suspects, toate rădăcinile posibile (țelină, morcovi, pătrunjel și păstîrnac), ceva praz (not pictured), tuberculi (cartofi), varză roșie și, cum spuneam, vedeta – sfeclă roșie! Pentru ciorbele de post condimentele ocupă un loc aparte pentru a le îndepărta de ideea de simplă fiertură de legume. Așa că includ pînă și uleiul la categoria condimente folosind ulei de măsline (presat la rece etc etc dacă se poate și nu e prea scump) pentru aroma aparte și faptul că este un pic picant. Apoi dafin și cimbru pentru care am două abordări diferite: dafinul îl fierb împreună cu restul de legumelor, pe cînd cimbrul îl pun la sfîrșit pe post de infuzie. O altă abordare specifică ciorbelor din Festivalul Foamei de post constă în faptul că mai întîi călesc legumele în ulei și abia după adaug apa. Iar aici, pentru că mie îmi plac ciorbele acrite cu borș, în ciuda faptului că bunica nu ar fi aprobat niciodată așa ceva, am făcut borș rusesc acrit cu borș moldovenesc 
din tărîțe!
Doar o vorbă s-ăți mai spun: probabil că ați remarcat un război tacit (și cu atît mai periculos) între diferite „școli” culinare cu privire la cum se taie legumele? Se dau pe răzătoare? Se taie cubulețe? de 1cm? de 3cm? Sau se taie de-a dreptul leguma în 4 și se aruncă în cazan? Ei bine, ciorbele și borșurile mele au legume de 3 dimensiuni: date pe răzătoare, tăiate cubulețe și, la urmă, și cîteva bucăți mari, muncitorești, să simtă și Pantilimon cînd mănîncă ceva!
S-o sfecliți bine!
Related Posts:
Sunday, November 27th, 2011, 9:08 pm | 
Cool-COOKING-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
November 27, 2011 at 10:33 pm
ioooi, festivalul foamei!
ăsta da prilej s-o sfecleşti!
şi mă recunosc întru totul în abordarea ta: oricât s-au silit neamurile să mă înveţe că “aşa se face” io tot cum mă taie capul izbesc cu mirodeniile prin oale.
November 28, 2011 at 7:30 am
Deci ai revenit la sentimente mai umane față de noi: cele ale gurii.
)
Și te și pricepi, că doar ești bărbat.
(Abia acum ți-am observat poza. Fain bărbat ești, așa cum bănuiam! Cam spân pentru gustul meu, dar merge.
November 28, 2011 at 9:30 am
Buna reteta de bors rusesc ! Am s-o fac si eu si am sa-ti scriu impresiile familiei !
November 28, 2011 at 10:07 am
Borsul arata senzational, e tare aspectuos, mai ales ca ingredientul principal se afla in top 3 legume favorite. Tare as vrea sa stiu ce gust are, mi-ai stranit o pofta si o curiozitate teribila.
Trackbacks
November 29, 2011 at 1:37 am
December 5, 2011 at 8:46 am