… Și mi-l închipui pe stră-bunicul bunicii mele estice, după ce a terminat de mîncat bunătate de borș rusesc, stînd în ajun de Crăciun la gura sobei și cu stînga ducînd la gură o stacană cu digestiv o zeamă făcută din cartofi, incoloră și de 55 de grade, în timp ce cu dreapta scotocește în coșul cu pirașki căutînd unele umplute cu … cartofi, ca să se asorteze cu vodca! În coș mai sunt și unele umplute cu varză pentru că încă este post. Iar alături pe masă își așteaptă rîndul un alt coș plin cu pirașki cu magiun de prune.
Pirașki-ile astea sunt cam greu de scris corect în limba română pentru că al patrulea sunet este ceva între o și a, iar accentul este pe ultima silabă. Dar pentru acei dintre voi care știu cînta „Ochi Negri” în original am să vă spun simplu: пирожки! Varianta este pirajoc cu pluralul pirajoace. De fapt, nu-i nimic nou sub soare, ba chiar am auzit vorbe cum că pirajoacele astea ar fi niște … gogoși! Așa că m-am gîndit să complic un pic toată treaba cu două ingrediente speciale: alcool și matematică.
Sîmburele de adevăr în treaba cu gogoșile stă în faptul că pirajoacele sunt o treabă foarte versatilă. Pentru că numai așa stră-bunicul bunicii mele estice putea să se înfrupte din ele umplute deopotrivă cu varză, cartofi și … magiun de prune! Principiul e simplu: o cocă pe bază de drojdie care se întinde în foi nu prea subțiri, să tot aibă vreo 5mm grosime + o umplutură la alegere, toate apoi plonjate în ulei încins. Aluatul însuși suportă variații de la varianta de față, minimalistă, cu făină (3 căni), apă (o cană), drojdie și margarină (2 linguri) pe post de grăsime, pînă la o variantă bogată, aproape la fel de consistentă precum aluatul de cozonac.
Și ca să ne transpunem cu totul în atmosferă, observați în poza 2, în fundal, intenționat out of focus, o sticlă de vodcă. În tot acest timp fundalul sonor era asigurat de „Oci ciornie/Dark eyes/Очи чёрные” și altele asemenea. Desigur, stră-bunicul bunicii mele estice nu avea vodca Danzka și probabil că-și cînta singur cîte un kazaciok, dar cu siguranță că pirajoacele lui nu erau mult diferite de ale mele. Problema a intervenit că după ceva Danzka, am început să vreau să întind aluatul cu sticla din poza 3 care are un mic defect: e pătrată! 
În orice caz, odată stropit cu vodcă s-a frăgezit vizibil și din cîte știu vodca este de post, deci nici drept-credincioșii nu au avut de suferit. 
Odată întins, am tăiat aluatul cu paharul și cred că pozele 4, 5 și 6 vorbesc de la sine. Singura treabă pe care trebuie să o aveți în vedere este să lăsați ceva margini ca să sigilați bine pampușca înainte de a o arunca în ulei încins. Altfel se deschide și toată umplutura se împrăștie prin ulei și evident că astfel de poze nu am pus pe blog 
Alea babane din poza 6 sunt umplute cu varză.
Ah … și vorbeam ceva de matematică … Păi acei mai ingineri dintre voi observă că „problema pirajoacelor” este o problemă asimptotică 
Oricît ai tăia din ele, tot rămîne ceva aluat nefolosit care apoi este adunat, comasat, întins și iarăși tăiat cu paharul … și tot mai rămîne puțin nefolosit care este adunat, comasat …. etc … etc. Și mă întrebam oare cum naiba să folosesc eu tot aluatul??
P.S. Absolut surprinzătoare Patricia Kass în combinația respectivă alături de corul armatei și cîntînd în rusește cu rh franțuzesc.
Related Posts:
Tuesday, November 29th, 2011, 1:36 am | 
Cool-COOKING-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
November 29, 2011 at 8:09 am
Arata grozav! Imi inchipui cat de bune au fost (sunt inca??)
November 29, 2011 at 8:22 am
Hapi: unele mai uscate si mai putin reusite au mai ramas. Drept-credinciosii sunt foarte flaminzi in perioada asta si rad orice se poate minca.
November 29, 2011 at 8:29 am
Pai ori is pampuste ori is “pirajoace”? Pampustele da, se fac cu drojdie si se prajesc iar “pirajoacele” se fac din aluat fara drojdie si se fierb, inrudite asadar cu Maultaschen.
November 29, 2011 at 8:32 am
Ma rog, am intrebat pe google ce e cu pirajoace. Parerile sunt impartite. Aici ne-ar fi trebuit denumirea latineasca…
La nuoi la Botosani, extrema nord-vestica, se faceau pirosti dintr-un aluat destul de des, fara drojdie, care era umplut cudiverse chestii si apoi se fierbeau.
November 29, 2011 at 8:34 am
eh Corina … ce stii tu …
November 29, 2011 at 8:42 am
Conform amintirilor de prin nişte lecturi ale mele, plus verificarilor din dictionare, forma unanim acceptată este piroşcă – piroşte. Alternativa din limba română este colţunaşi, deşi, din câte ştiu, aceştia se fierb numai, nu se prăjesc…
November 29, 2011 at 8:49 am
important nu e cum se cheama ci cum “cad” la stomac. si dupa mine, alea cu magiun cad numai bine
November 29, 2011 at 8:54 am
Zina: exact, coltunasi numai ca la coltunasi coca nu este crescuta si nu se prajesc, ci se fierb, deci nu sunt exact coltunasi. Ca coltunasii, dar diferiti.
November 29, 2011 at 8:54 am
andreea: cad greu, mai ales ca nimeni nu se poate abtine sa nu manince macar vreo 5 at once!
November 29, 2011 at 9:29 am
Ce-ți mai plac pirajoacele, Rata! Și după aia zici că s-a defectat cântarul!
November 29, 2011 at 9:34 am
SLVC: m-am plins eu vreodata de asa ceva? Eu??
November 29, 2011 at 9:55 am
Uff, cat de nesanatos mancati. Auzi tu, prajit in ulei… Incredibil!
Dar ma intreb, daca consum si eu si fi-mea varianta inmuiata in vodca care sunt sansele sa doarmim toata noaptea? Eu sau ea, oricare dintre noi
Acum fiind vorba intre noi, ce pofta mi-ai facut (mama ei de sarcina si poftele incluse…) Parca si vad cum se duc direct si se aseaza prin parti anatomica mai rotunde…
November 29, 2011 at 11:02 am
şi eu tot cu gândul la piroşti am fost… ioooi,ce mai poftă mi-ai făcut.
November 29, 2011 at 12:52 pm
Alina: si totusi acu’ 20 de ani nimeni nu se gindea ca e nesanatos. Facea bunica si papanasi prajiti in ulei, si friptura de pui prajita in ceaun si toata lumea era bine merci …
November 29, 2011 at 12:53 pm
psi: lasa ca vine weekend-ul. Ai timp sa-ti iei ingrediente si simbata sa le faci!
November 29, 2011 at 1:59 pm
mai, nu stiu daca tot de-astea facea bunica (cand eram eu mic) dar stiu ca eu decupam coca aia cu un pahar mai larg la gura si in mijloc puneam gem de prune
November 29, 2011 at 2:05 pm
Bogzilla: si dupa aia ce faceai? iti mai amintesti? Pina la a le minca, evident …
November 29, 2011 at 2:19 pm
Rata: de restul se ocupa bunica
. eu probabil alergam ratele prin curte 
November 29, 2011 at 2:25 pm
Bogzilla: și strigai: Rățiii! Prindi rățili!
November 29, 2011 at 2:50 pm
@Ratatouille Diferenta e ca bunica nu avea internet unde toti obsedatii pot sa isi dea cu parerea
. Eu cred ca in curand pana si mancatul in general o sa devina nociv pentru organism. Asa ca mai bine mori fericit cu o parjoala in burta decat rumegand la verzituri.
November 29, 2011 at 3:00 pm
Alina: internet nu avea, dar in fiecare batatura era cite un Moromete care sa-si dea cu parerea. Interconectivitatea era inerent mai mica (ce frumos am spus-o!)
November 29, 2011 at 6:32 pm
rata, surprize: la mine uichendu începe de joi!
da sâmbătă îs la coafor, aşa că nu piroşi! în spiritul prieteniei ce ne leagă de atâta amar de vreme, intenţionez să las să-mi fie şi mie polonicu maaare! 
ia să vedem dacă îmi iese….
November 29, 2011 at 8:32 pm
Apropo de aluat. Cand eram petit si-mi petreceam verile la tara, faceam o “coca” din apa si faina si o prajeam pe plita. Imi parea la fel de buna ca prescura, pe vremea aia
(Stii ce e prescura, nu?)
November 29, 2011 at 8:36 pm
psi: weekend de joi?? trai pe vatrai!! ai avea timp chiar si de guest-posturi
November 29, 2011 at 8:37 pm
Hapi: aia din care se face anafura, nu?
Trackbacks
November 29, 2011 at 8:46 pm
December 1, 2011 at 12:57 am
December 5, 2011 at 9:07 am