Dragelor și dragilor, înainte de a mă afunda cu totul în meandrele concretului dintre ani, înainte de a-mi descoperi toaleta de Anul Nou care este (inca) o surpriză chiar și pentru mine, vroiam să vă spun că echipa coolnewz.info vă urează un an 2012 și mai bun decît cel care trece, să ne auzim și să ne citim cu bine, să aflăm chestii interesante unii de la alții, să ne amuzăm împreună, să ne îndeplinim restanțele dragi rămase de anul ăsta , să …, să …, să … Sunt sigur că lista e lungă și în decembrie 2012 să ne putem lăuda că am completat-o cu tot ce ne-am propus!
Acuși trebuie să plec pentru că a venit Pantilimon cu buhaiul la ușă și cu nelipsitul lui păhărel de muștar ca să ne cinstim cu un rachiu și el nu are înțelegere dacă întîrzii că ce știe el ce-nseamnă să ai blog!!
Dacă aveți chef într-una din serile reci de iarnă acestei vacanțe să vă cuibăriți pe canapea și să vă uitați la un thriller, atunci The Next Three Days (2010) al lui Paul Haggis poate fi o variantă. Haggis de altfel a scris și scenariul pentru Million Dollar Baby, iar cu Crash a debutat ca regizor și scenarist, așa că dacă v-au plăcut aceste filme de Oscar și cu Oscar, atunci se poate spune că The Next Three Days are bune referințe.
Un tată de familie absolut obișnuit, după cum sugerează și numele – John (Russell Crowe), cu o meserie absolut obișnuită – profesor la o școală de cartier, duce o viață absolut obișnuită alături de soția sa – Lara (Elizabeth Banks) și fiul lor, Luke. Viața lor este perturbată ireversibil de arestarea Larei, suspectă că și-a ucis șefa în urma unei altercații verbale. În ciuda eforturilor de a-și dovedi nevinovăția, Lara este în cele din urmă condamnată la o perioadă îndelungată de închisoare, iar ultima speranță – apelul este respins!
Este momentul în care banalul profesor de cartier se transformă radical, transformare alimentată de dragostea și loialitatea față de Lara, împletite cu convingerea că este nevinovată. Un fost pușcăriaș care reușise să evadeze de 7 ori din închisoare este sursa de inspirație al lui John: every prison has a key! Face poze, desenează hărți, cumpără arme și pașapoarte false, totul pentru a sparge de unul singur codul închisorii Allegheny County.
Ce se poate spune despre Lara? Structura filmului, care revine cînd și cînd cu memento-uri ale scenei crimei, lasă o umbră de îndoială în ceea ce privește (ne)vinovăția ei. Scenariul însă nu ne dă nici o clipă suficiente informații în legătură cu personajul astfel încît această ambiguitate să capete o semnificație. Judecătorul a spus că e vinovată, soțul ei spune că nu, însă Haggis ca regizor și scenarist nu ne oferă detaliile personalității ei care ar face această dispută interesantă.
Cu privitorul ancorat de o singură parte a acțiunii, aceasta crește în intensitate și după o urmărire „ca-n filme” cei doi reușesc să scape în Venezuela, la Caracas!
Dacă nevoia de suspans și de acțiune sunt oarecum satisfăcute cu The Next Three Days, un pic de cîrcoteală nu strică. În primul rînd Haggis pare că nu exploatează suficient anumite detalii cu potențial. Toyota Prius prefăcută în mașină de gangster sau nasturele care poate fi cheia crimei și care apare abia în cadrul final al filmului parcă ar merita mai mult. Fără toate astea, o bună bucată de film ai senzația că urmărești un tutorial din categoria „Cum să spargi o bancă”, respectiv „Cum să evadezi din închisoare”. Pe de altă parte nu trebuie uitat că The Next Three Days este o reeditare a unui film franțuzesc, Pour elle (2008). Cine a văzut originalul realizează că prestația (deși excelentă!) lui Russell Crowe nu este suficientă pentru a egala nivelul de determinare și disperare sugerat de Vincent Lindon și Diane Kruger în Pour elle. Dar probabil că asta este soarta oricărui remake!
Am si eu mandria mea de cometa blogosferica, atat cat sa va spun Craciun cu puzderie de colindatori, sarmale si cozonaci reusiti – ca la carnati, sorry, dar n-aveti nici o sansa in fata Maestrului carnatar! - veselie si relaxare! Sa le aveti pe toate pline ochi si din belsug!
Apoi, am misiune de la Maestrul mai sus numit sa va pun la curent cu Craciunul din Coolnewzland. Pe foarte scurt, a fost un Craciun cu “O, Brad frumos!” impodobit la 6 maini – ca o pereche era ocupata cu toba, carnati si cozonaci …
Un Craciun cu barbosul, “de- la- Pol-venitul”, “mereu- garbovitul”, “doar-in ros-invesmantatul”, unicul, acelasi si mereu altul Moooos Craciuuuun!
Pentru 2011 ne-a fost trimis un Mos din Departamentul SF. Nu i-am vazut insigna cu Engage, dar sta marturie felul cum a disparut, surprins de camerele noastre de luat vederi!
Fara nici o legatura cu SF-ul, ci cat se poate de real si rapid, au disparut si feliile de cozonac, o opera de arta care neintinata arata asa:
Sper ca nu o sa va suparati prea tare daca asa, cu gura plina, o sa va cant si eu un colind in semn de multumire pentru felicitarile primite de la voi!
Blogul ăsta dacă nu produce, măcar îmi pune ceva pile, ici … colo. De pildă prin intermediul blogului, mai precis prin intermediul unei comentatoare fidele (cel puțin pînă în clipa în care a primit un premiucoolnewz.info), am căpătat cheile de acces la o … la ooooo … afumătoare! Amănunt vital pentru un maestru cîrnățar!
Ies și eu odată-n Paști Crăciun din casă și mă aventurez cu mașina ceva mai departe, și atunci vine potopul! Am fost cu ceva trebi pînă la Stuttgart la aeroport, și diferența între momentul în care am intrat în aeroport, și momentul în care am ieșit doar o oră mai tîrziu a fost de circa 7 cm de zapadă! Am mers puțin după care m-am oprit într-o parcare că nu se mai putea conduce fără a face balet și nu de alta dar era cam înghesuială! Am avut surpriza să constat că parcarea s-a umplut ochi în fix 10 minute după mine. Pînă la urmă nu e o idee tocmai rea să iasă un pic mașinile de pe șosea și să lase să treacă o basculantă cu nisip și sare după care să ne așternem iar la drum. Nu ne grăbim niciunde chiar atît de tare!
Poveste adevărată: acu vreo 15 ani, pe geamul slinos al unei gherete prăpădite în interiorul căreia se vedea o țepușă din aia de kebab, era un afiș ce anunța un loc de muncă mai deosebit: Angajez maestru kebabist! Am ezitat o secundă, dar am trecut mai departe. Și bine am făcut căci iată-mă ajuns maestru cîrnățar!
Regulile cîrnaților sunt destul de permisive și tocmai de aici frumusețea lor. Amestecuri de carne în diferite proporții, jocuri de condimente, diametre de maț … combinațiile sunt nelimitate. Anul ăsta am optat pentru un amestec de groh : mu : beheee în proporție de 2:1:1. Condimente: mult usturoi, se știeeee, ceva piper sfărîmat de mîna mea fix înainte de a-l arunca la malaxor, cimbru și un pic de semințe de coriandru și probabil că am scăpat cam multă sare. Mațe … nu m-am jucat: 25 de metri pe măsuratelea! După ce am tocat toată carnea, cît mai mare ca să nu devină o pastă fără personalitate, am amestecat condimentele și am pus și niște zeamă în care a fiert scăfîrlia lui Ghiță atît cît să devină un amestec maleabil.
Urmează partea cea mai plăcută, atît de elocvent ilustrată mai jos și rezultatul care stă la vînt și ger în timp ce eu stau în casă tremurînd să nu care cumva să ajungă pisica vecinului la mine pe balcon. Nu de alta, dar dacă se întîmplă ceva cîrnaților mei … nu am mamă, nu am tată … și veți vedea aici pe blog în premieră o pisică mîncînd jăratec! Și nu cred că se va transforma în tigru!
Most Recent Comments