Poveste adevărată: acu vreo 15 ani, pe geamul slinos al unei gherete prăpădite în interiorul căreia se vedea o țepușă din aia de kebab, era un afiș ce anunța un loc de muncă mai deosebit: Angajez maestru kebabist!
Am ezitat o secundă, dar am trecut mai departe. Și bine am făcut căci iată-mă ajuns maestru cîrnățar!
Regulile cîrnaților sunt destul de permisive și tocmai de aici frumusețea lor. Amestecuri de carne în diferite proporții, jocuri de condimente, diametre de maț … combinațiile sunt nelimitate. Anul ăsta am optat pentru un amestec de groh : mu : beheee în proporție de 2:1:1. Condimente: mult usturoi, se știeeee, ceva piper sfărîmat de mîna mea fix înainte de a-l arunca la malaxor, cimbru și un pic de semințe de coriandru și probabil că am scăpat cam multă sare. Mațe … nu m-am jucat: 25 de metri pe măsuratelea! După ce am tocat toată carnea, cît mai mare ca să nu devină o pastă fără personalitate, am amestecat condimentele și am pus și niște zeamă în care a fiert scăfîrlia lui Ghiță atît cît să devină un amestec maleabil.
Urmează partea cea mai plăcută, atît de elocvent ilustrată mai jos
și rezultatul care stă la vînt și ger în timp ce eu stau în casă tremurînd să nu care cumva să ajungă pisica vecinului la mine pe balcon. Nu de alta, dar dacă se întîmplă ceva cîrnaților mei … nu am mamă, nu am tată … și veți vedea aici pe blog în premieră o pisică mîncînd jăratec! Și nu cred că se va transforma în tigru!








Monday, December 19th, 2011, 11:56 pm | 



December 20, 2011 at 1:52 am
mmm… ce buni sunt carnatii aia…
trebuie sa ma gandesc serios sa dau o fuga pe la bunica
December 20, 2011 at 7:22 am
Pacat ca nu esti “ap tu deit” cu ce se mai indeasa in carnati … acum vreo doua zile am vazut un reportaj cu astia de povestesti, care-si sacrifica grohaitorii pe atarul lui Fomilă. Adica nu ai aflat, pe langa “groh : mu : beheee”, de “glo-glo” sau cum dracu’ face struţu’, ca s-a apucat un tip de prin Maramures sa puna si carne de strut … deci : groh : mu : beheee : glo-glo in proportii de … asa, din ochi si la limba.
… suntem, noi românii, de o inventivitate iesita din comun !
Ma gandeam cum e sa te descurci cu un strut – sa-l alergi si sa-i tai gatul
P.S. Pe-acolo, pe la voi, nu se practica vanatoarea cu pisici ?

December 20, 2011 at 7:40 am
Un adevărat maestru cârnățar ar fi tocat carnea cu satârul.
December 20, 2011 at 10:27 am
enibahar nu pusăi, frate? pfuaaai! da ce-ai cu pisica, frateee! credeam că suntem pretini şi dai şi mie un cârnate!
December 20, 2011 at 12:18 pm
Rata, esti bloggerul absolut! Te pricepi la toate! Daca reusesti sa si afumi carnatii aia, m-ai spart
December 20, 2011 at 2:46 pm
psi: nu ma omor dupa asta! Cind am facut chestia ASTA, m-am trezit cu mitza vecinului in casa. Nu-ti explic ce m-am speriat!! Si eu, si mitza!
December 20, 2011 at 2:47 pm
SLVC: lasa ca o parte au tocat-o aia la abator asa ca a iesit destul de “groba”
December 20, 2011 at 2:48 pm
G&I: strutz, cerb, mistretz … mi se pare pacat sa pui la cirnati. Mai bine ii maninci ca atare sa le savurezi gustul. Asta bineinteles, daca nu ai in fiecare zi pe masa asa ceva!
December 23, 2011 at 9:33 pm
Niste carnati foarte profi, sa spun asa! Mester carmaciul (am mai spus-o si o spun!)
January 2, 2012 at 12:53 pm
Dau tigaie… Noua…
Trackbacks
December 20, 2011 at 10:12 am
December 22, 2011 at 12:29 pm