Cred că ceea ce apare pe orice blog este o îmbinare între ce vrea autorul și ce vor cititorii. Într-o primă fază cititorii vin pentru că autorul scrie despre anume chestii care cît de cît plac sau măcar scrie într-un anume fel care, cît de cît place. Mai apoi este un feedback pe care fiecare autor îl „citește” în numărul de vizite, și de comentarii, și alte numere pe care Google Analytics le pune nemilos la dispoziție la sfîrșit de zi. Și în felul ăsta autorul știe dacă mai are rost să scrie sau nu pe anume teme, își acordează pana sau măcar încearcă. Așadar chestia cu „scriu ce vreau” este numai parțial adevărată.
Așadar autorul trebuie să fie (și este!) sensibil la ce spune cititorul. Și cum în ultima vreme unii cititori, nu dau nume că sunt băiat finuț, s-au tot luat de Miercurile noastre, ale tuturor, m-am gîndit să spun și eu, așa frumos ca la pionieri, ce înseamnă pentru mine „Miercurea fără cuvinte”.
Fără doar și poate că este o gură de aer la mijlocul săptămînii. Atunci cînd vrei să păstrezi ritmul scrisului pe blog și știi că într-una din zile poți rezolva „problema” cu o fotografie, asta se numește o clipă de relaxare. Și apoi nu eu am inventat vorba cu o fotografie care face cît 1000 de cuvinte! Unde mai pui că sunt într-o companie selectă … toată lumea a auzit de „No comment”-ul de la euronewzs. Bineînțeles însă că granița între simplu și facil este una foarte fină. Evident că oricînd putem plonja pe google și alege o poză la întîmplare pe care să ne-o închipuim interesantă. Și uneori chiar și pozele luate de pe net au valoarea lor, transmit ceva. Evident că oricînd putem lua aparatul de fotografiat și poza furnica, vorba cuiva la un moment dat (în contextul blog și blogging): „Furnica, uite furnica!” Sau poți pune poze din arhiva proprie pe care chiar să le fi surprins cu gîndul la „Miercurea fără cuvinte”. Depinde de fiecare cum alege să trateze ziua de miercuri și în general o face așa cum tratează orice altă zi. Și de cealaltă parte este alegerea fiecăruia să revină acolo unde i-a plăcut ce a văzut. Cum spunea, autorul cu siguranță va prinde mesajul. 
Pe de altă parte este foarte adevărat că „Miercurea fără cuvinte” este și o încrengătură de link-uri. Se poate spune chiar, fără a fi prea departe de adevăr, că este o alergătură după link-uri. Pe undeva e normal pentru că blogul și bloggingul este și o poveste despre conexiuni și încrengături. Atîta vreme cît astea intră la socoteală, mi se pare firesc să le luăm în calcul. Mărturisesc că nu sunt prea priceput la chestia asta, dar mă bazez pe notele mele de 10 
Dar nici cocoțarea în Zelist preponderent pe baza linkurilor nu-mi spune nimic, așa că am ales să dedic numai ziua de miercuri unei astfel de practici.
Și nu în ultimul rînd este un cadru unanim acceptat în care te faci cunoscut și în același timp ajungi să-i cunoști și pe alții.
Cam asta este ars poetica mea referitoare la zilele de miercuri.
Happy Thursday!
Most Recent Comments