… Acestea sunt întrebările de pe buzele tuturor bărbaților atunci cînd văd chipul angelic al lui Heidi (Abbie Cornish), protagonista din Somersault (2004).
Heidi locuiește împreună cu mama ei într-o casă modestă din Canberra și și este dornică să exploreze 
, însă o face pe un teritoriu interzis – iubitul musculos și tatuat al propriei mame. Aceasta îi prinde și vulcanul erupe, astfel că singura soluție de moment pentru Heidi este să-și ia bani de cheltuială și haine de primeneală și să plece de acasă. Aici începe aventura adolescentei de 16 ani care conștientizează numai parțial propria forță de seducție pe care însă nu știe cum să o controleze pentru a o exploata în folos propriu.
Deși firul acțiunii este unul ușurel, filmul are o atmosferă intensă. Plecată de acasă Heidi este pe cont propriu. Fragilă și vulnerabilă, trezește în orice bărbat ce-i intră în raza de acțiune instincte contradictorii de posesiune și protecție. În ciuda șarmului și frumuseții ei, Heidi are un mod agresiv de a încerca să-și facă prieteni și de a influența lumea din jur. Numai în aparență o tînără femeie încrezătoare în propriile-i forțe, în spatele ușilor închise îi descoperim latura copilăroasă imaginînd discuții romantice și urmărindu-și mimica în oglindă. Se simte atrasă de Joe (Sam Worthington), dar nici unul dintre ei nu este în stare să exprime în cuvinte ceea ce simte, astfel că nu reușesc să comunice decît prin gesturi impulsive într-o scenă memorabilă (vezi clipul de mai jos).
Somersault este un film generos și autentic a cărui construcție pare pe alocuri schematică, sărind de la o mică întîmplare la alta, în timp ce personajele se perindă prin viața lui Heidi cu o ușurință uimitoare. De fapt, exact așa cum se întîmplă în viața oricărui adolescent care încă învață să descifreze semnalele confuze din lumea adulților …
Related Posts:
Friday, January 13th, 2012, 12:05 am | 
Cool-de-a valma-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
January 13, 2012 at 7:51 am
Deh, te înțeleg. Tată de fete…
January 13, 2012 at 8:19 am
Un film OK, cu un Sam Worthington la inceput de drum (ceea ce-l face, poate, mai autentic?).
January 13, 2012 at 9:06 am
ah, nu mai vorbi de viata de adolescenta si cautari… ca-mi iau campii
suna interesant filmul tre sa fac rost! multumesc de idee!
January 13, 2012 at 10:03 am
Un film de o sensibilitate teribila… Dupa mine e mai mult decat un film despre primele inceputuri … arata si debusolarea adolescentilor ai caror parinti nu mai sunt impreuna si felul cum ei incearca sa isi gaseasca loc in noile relatii ale parintelui cu care a ramas.
January 13, 2012 at 10:56 am
Ok, de vazut…
January 13, 2012 at 11:19 am
mulţam de recomandare, punem la catasif… nu ştiu şi când vom viziona.
salutăm rara avis!
January 13, 2012 at 2:59 pm
O recomandare utilă, mulțumesc ! Nu știm niciodată destule despre ce este în capul adolescenților…
January 13, 2012 at 3:19 pm
Sinceritatea, nu poti sa o iei inapoi
Cand in iubire, nu sunt sinceri, amandoi…
January 13, 2012 at 3:47 pm
psi: sa traiesti mienato! Sa ai un an cu mult laptic!
January 13, 2012 at 4:04 pm
Poate ca e si frigida si vulnerabila…..la varsta asta e de inteles. De la fragilitate i se trage
Imi place prezentarea.
January 13, 2012 at 8:39 pm
Pare interesant filmul desi nu este tocmai original.
January 13, 2012 at 11:12 pm
Bogdan: ce mai stii pe aceeasi tema? fii generos, spune la toata lumea!
January 14, 2012 at 10:43 pm
Observ cum treptat – treptat incepem sa ne obisnuim cu gandul ca familia (tata – mama – copii) e de domeniul trecutului. Incepe sa devina doar o formalitate. Si apoi ne intrebam de ce copiii nostri devin egoisti si vulnerabili in fata celor care cunosc puterea afectiunii.