Din nou din categoria civism. Și NU politică!
O concluzie s-a desprins clar din protestul, mai anemic sau nu al ultimelor zile: tot mai mulți dintre noi ne-am săturat de clasa politică, tot mai puțini ne vedem reprezentați de ăștia pe care îi vedem și îi știm. Protestul din Piața Universității, deși numeric nu-l găsesc reprezentativ (vezi manifestația a 100.000 de oameni la Budapesta!), nu a putut fi asumat de nici unul din actorii politici. Chiar și novici de genul Irinel au fost expulzați rapid, ca să nu mai vorbim de înghionteala de care a avut parte Orban. Pe bloguri (including but not limited to 1, 2, 3, 4, 5, 6), atîtea cîte citesc, cele mai partizane opinii au fost puternic anti-Băsescu și anti-PDL, dar nici una puternic pro-ceva! Un sondaj de opinie ieșit săptămîna trecută sublinia acest adevăr trist: purtătorii de stindard ai opoziției sunt doar un pic mai sus pe scara popularității decît mai-marii puterii. Mult prea puțin dacă este să luăm în calcul că această putere vine după vîrful de criză din 2009, criză care încă ne dă frisoane. Iar această impotență își are originea în primul rînd în lipsa de credibilitate.
Întrebarea care mă macină este: CE FACEM? Stăm cu mîinile în sîn și ne văităm că nu avem pe cine vota, ne plîngem de răul cel mai mic și ne amăgim că acesta este (întotdeauna) cel necesar? Facem mișto la nesfîrșit uimindu-ne cît de actual este Caragiale?
Am tot încercat să creionez o serie de variante posibile.
NU VOTEAZĂ NIMENI. DAR NIMENI!
Ce-ar fi dacă în duminica votului nu ar vota nimeni? O grevă electorală a noastră, a tuturor? Străzile pustii, cabinele de vot pustii, urnele goale! Se vehicula pe aici o idee similară (identică?), aceea a votului alb. Procent de participare imens, voturi anulate sau care nu dau nici un răspuns! Fără răul cel mai mic! Nu mai vrem rău deloc! Care ar fi consecința: următoarea rundă partidele sunt obligate să propună candidați noi în proporție de X % ! OK, vor veni tot de acolo, din aceleași partide, dar vor fi alte fețe! Iar noi avem dreptul să ne mai anulăm votul și a doua oară.
Sună asta a soluție? Este o variantă fezabilă odată ce ar fi legiferată? Sau este una prea fantezistă?
PARTIDE ȘI OAMENI NOI
Ce-ar fi dacă? Ce-ar fi dacă am avea dintr-o dată în oferta de partide unul absolut nou, cu figuri absolut noi, nemaiîntîlnite pe scena politică de la noi. Au mai fost astfel de cazuri însă forța lor a fost relativ mică și impresia generală a fost nu votez cu ei pentru că îmi irosesc votul. Și votul s-a dus tot către cei mari, către răul cel mai mic! Dar ce ar fi dacă la nivel de națiune s-ar crea un curent favorabil acestui partid, așa cum avem acum un curent favorabil unei idei, ideii că USL-PDL aceeași mizerie, să avem o mișcare majoritară, fie această majoritate chiar relativă, în favoarea unui nou partid? Astfel că în duminica votului să ai certitudinea că te duci la urne și fiecare al treilea om întîlnit pe stradă îți împărtășește opinia?
Ar fi frumos, nu? Dar ce ne facem că fix zilele trecute a fost primul congres al unui astfel de partid. Aparent ar întruni multe din cele de mai sus! Ba chiar sondajele de opinie îl dau ca fiind a treia forță politică a țării. Trist … Cum să mergi la drum cu alde Elodia și Magda Ciumac?
Sau Remus Cernea … OK, ăsta avea un discurs ceva mai curățel, dar totuși parcă îi lipseau cam multe.
UNDE BUBA CU CEI NOI?
Orice mișcare politică are pînă la urmă în față niște figuri, iar la noi tradiția spune că această figură trebuie să fie proeminentă. Încă nu se poate merge pe ideea unor conduceri colective sau rotative (vezi conducerea Confederației Helvete) care să mai disipeze din aura de Salvator a unui singur individ. Iar dacă am avea totuși așa ceva pun pariu că rezultatul ar fi cu totul altul: ceva de genul fiecare dă vina pe fiecare. 
Ideea este că acei oameni noi trebuie totuși să aibă o istorie în spate. Trebuie să fi făcut ceva la viața lor. Și de aici mergînd pe principiul că cine nu muncește nu greșește, cu siguranță cine se va apuca să scormonească în trecutul lor va găsi și ceva bube. Sau să admitem că găsim unii într-adevăr de succes și în plus și foarte curați. Nu vor fi oare ei mîncați de rechinii cu experiență? Nu vor fi oare ei înghițiți de sistem? Unul dintre motivele pentru care FSN a avut atît de mult succes la începutul anilor 90 a fost și acela că ei erau singurii care mai știau cît de cît cum merge treaba. Unul din motivele pentru care CDR și-a rupt gîtul cînd a ajuns al butoane a fost și acela că erau prea cruzi pentru un astfel de job. Pe lîngă asta, avem deja o serie de exemple de oameni despre care aveam numai impresii bune (profesionist, tehnocrat, să ne scoată din rahat), dar care odată intrați în politică au intrat de fapt în aceeași oală. Un exemplu este Stolojan care era pe cai mari în ceea ce privește încrederea, transferînd o parte din încrederea asta către PDL-PNL în 2004. Acum este doar … unul dintre ei! Alt exemplu este Geoană despre care toată lumea vorbea numai de bine cît a fost în planul 2 sau 5, ministru de externe sau ambasador, perceput și el ca un tehnocrat. Cînd s-a decis să capitalizeze încrederea asta, a început să concureze rapid pentru titlul de cel mai penibil om politic ever al României. Un exemplu recent aflat acum într-o fază intermediară este Raed Arafat pentru care exista o unanimitate. Prestigiul i-a fost știrbit instantaneu de disputa cu pricina și mai cu seamă de decizia mult prea grăbită și mult prea scuzată de a reveni pe poziție.
Deci cam asta e treaba cu oamenii noi.
O INIȚIATIVĂ VIABILĂ?
Și pentru cei pe care nu i-am pierdut pe parcursul celor aprox. 1000 de cuvinte de pînă acum (mai bine puneam doar o imagine 
), o ultimă problemă: mi-au căzut ochii (via) pe această inițiativă ÎMPREUNĂ 2012. M-am regăsit în textul respectiv și cred că mulți se regăsesc în ce scrie acolo. Cum facem să știm dacă putem avea încredere în inițiatori? Pentru că dacă citiți comentariile de pe FB veți vedea că majoritatea deja au găsit ceva de contestat!
Most Recent Comments