coolnewz about hot thingz

Personaje convingătoare, un dialog viu și realist, precum și o inconfortabilă călătorie în psihologia umană, Carnage în regia lui Roman Polanski este un film în care nu se întîmplă mare lucru, în sensul clasic al unui film de acțiune: protagoniștii discută aprins, beau whisky, mănîncă (și vomită!! ) tartă de fructe rămasă din ziua precedentă. Cîteva evenimente ceva mai dramatice se întîmplă de fapt înainte de începutul filmului: o altercație la joacă între doi băieți dintre care unul iese mai șifonat sau un hamster care a fost extras din viața confortabilă a unui apartament de bloc și abandonat pe străzile din Brooklyn. După ce ca spectator ai petrecut ceva timp în respectivul apartament, ai de fapt senzația că bietul hamster a fost de fapt eliberat și nu … abandonat. În contrast, cele patru personaje umane ale filmului sunt parcă incapabile să scape din spațiul îngust. Este vorba de părinții celor doi școlari care se întîlnesc pentru a clarifica ceea ce s-a întîmplat între copiii lor.

Întîlnirea dintre familia Longstreet: Penelope (Jodie Foster) și Michael (John Reilly) al căror copil a fost agresat, respectiv familia Cowan: Nancy (Kate Winslet) și Alan (Christoph Waltz), părinții „agresorului”, debutează foarte civilizat pentru a se transforma treptat într-un război verbal în care personajele sunt puse pe rînd față în față. Camera lui Polanski este versatilă și ascunși în spatele ei vedem cum aceeași scenă poate fi redată în atîtea moduri diferite în funcție de plasamentul în diferitele colțuri ale aceluiași apartament.

Am încercat o satisfacție aparte asistînd la această formă curioasă de sport sîngeros care are în centru niște profesioniști. În rolul Penelope Longstreet Jodie Foster este intensă, iar încleștările ei cu cinicul avocat Alan Cowan, personajul lui Christoph Waltz (pe care l-ați văzut în rolul colonelului nazist Hans Landa din Inglorious Bastards, rol pentru care a și luat un Oscar) sunt pline de vigoare și venin.

Împreună cu perechile lor mult mai palid conturate, Penelope Longstreet și Alan Cowan sunt reprezentanții unui tip social pe care-l întîlnim deopotrivă la New York și la București: o clasă de mijloc relativ cosmopolită caricaturizată în Alan cel cu costum și nedespărțit de telefonul mobil în care-și ține întreaga viață și la care vorbește la fiecare 5 minute, respectiv în Penelope – cea cu rețete speciale de tartă de fructe și mare iubitoare de artă africană.

Carnage este un studiu în condiții de claustrofobie. Este aproape imposibil să-ți închipui că acești oameni au fiecare o viață dincolo de pereții apartamentului. De altfel reacțiile oamenilor în astfel de spații restrînse constituie o „specialitate” a lui Polanski dacă ne aducem aminte de filme mai vechi (Rosemary’s Baby – 1968) sau mai noi (The Pianist – 2002) și singurul meu regret este că nu am văzut (încă) piesa de teatru după care a fost făcut filmul.

Iar dacă sunteți curioși să o ascultați pe Jodie Foster vorbind despre … Penelope:

Related Posts:

• Doamne … ce traducere!
• Copii mici (2)
• Copii mici (1)
• Primăvară, vară, toamnă, iarnă … și primăvară!
• O despărțire

Thursday, January 5th, 2012, 11:33 pm   |   Cool-de-a valma-Newz  |  RSS feed |  Respond  |  Trackback