coolnewz about hot thingz

Fix acum un an scriam două articole cu concluziile de pînă atunci referitoare la școala din Germania. Între timp am mai căpătat ceva experiență căreia i-a sosit momentul să vadă lumina unei miercuri fără cuvinte postări.

Nu mai știu cum arată acum manualele după care învață copiii în România. Îmi aduc însă aminte de cărțile mele de matematică, fie cele de la școală, fie culegerile de exerciții și probleme cu nume de legendă. Apropo, vă vine să credeți că există niște oameni care nu au altă preocupare decît să CULEAGĂ probleme de matematică?? Gen venerabilul Gheba sau „amicul” cîtorva generații – Petrică! Dar toate culegerile astea au reprezentat întotdeauna forța brută a matematicii. Tipăritură negru pe alb, un alb deseori cenușiu de hîrtie reciclată, bietul elev aflat în arenă față în față cu respectiva carte avea toate șansele să-și piardă și bruma de atracție pentru un obiect de studiu care oricum era evitat de cei mai mulți.

Spre deosebire de cărțile de care mi-am frecat coatele, pe care mi-am vărsat lacrimile și în cele din urmă am făcut cornete din paginile lor, cărțile nemțești de matematică îmi par făcute cu mult mai mult cap. Aș contrazice părerea cvasi-unanimă cum că informația este mult mai puțină decît „pe vremea noastră”. Ba dimpotrivă! Fără să mai țin minte exact cînd anume am învățat una-alta, aș spune că sunt multe chestii care se învață mai devreme decît o făceam noi. Și cred că secretul este că informațiile noi vin mult mai natural. Spre exemplu eu cred că am învățat mai tîrziu decît clasa a V-a să calculez cu virgulă. Totuși cum să nu vină totul firesc atunci cînd la lecția cu pricina introduci operații cu euro și cu euro-cenți, cu kilograme și cu grame, cu metri, centimetri și milimetri? Ce poate fi mai imediat decît să faci și cîteva măsurători cu o ruletă sau cu un vas gradat pentru a învăța și ceva practic, dar și pentru a da posibilitatea copilului să se mai ridice de la masa de scris însă … surpriză, tot în scopul de a-și face lecțiile. Cel puțin nu mai stă țintuit în fața unei cărți ale cărei coperți amenință să-l înghită pe măsură ce timpul (de joacă) se scurge ireversibil.

Sau priviți numai la poza 4 cum învață copiii de clasa a V-a despre numerele prime! Avînd ca material didactic o bucată de ciocolată! Ce este mai la mintea unui copil să priceapă decît pătrățelele de ciocolată din marca preferată?!

Sau numerele negative. Ce figuri tîmpe mai făceam cînd ni se explica axa numerelor întregi!! Mdeah … vă închipuiți cum toți copiii se îmbulzeau să afle cum stă treaba cu axa asta. A numerelor întregi! Însă legătura se poate face imediat, mai ales pe frigul de zilele trecute, cu temperaturile de afară. Sau copiii învață ce înseamnă să ai o datorie sau să cheltuiești din contul din bancă mai mult decît banii de care dispui la un moment dat.

Cu toate astea rămîn la părerea că textele alea cu „manualele care trezesc dorința copiilor de a învăța matematică” sunt niște chestii ireale, mult prea frumoase pentru a fi adevărate. Dar cel puțin matematica ajunge să fie privită ca o treabă folositoare, cu utilitate imediată, și mai puțin ca treaba aceea scary la care numai tocilarul din prima bancă se pricepe cît de cît.

(foto)

Ca să îmi completez un pic imaginea, cine a văzut la față în ultimii ani vreun manual de școală generală/gimnaziu, nu neapărat de matematică, ar putea să spună cum se desfășoară ostilitațile acum, la vreo 25 de ani (WOW!!) de momentele la care fac eu referire?