Fix acum un an scriam două articole cu concluziile de pînă atunci referitoare la școala din Germania. Între timp am mai căpătat ceva experiență căreia i-a sosit momentul să vadă lumina unei miercuri fără cuvinte postări.
Nu mai știu cum arată acum manualele după care învață copiii în România. Îmi aduc însă aminte de cărțile mele de matematică, fie cele de la școală, fie culegerile de exerciții și probleme cu nume de legendă. Apropo, vă vine să credeți că există niște oameni care nu au altă preocupare decît să CULEAGĂ probleme de matematică?? Gen venerabilul Gheba sau „amicul” cîtorva generații – Petrică! Dar toate culegerile astea au reprezentat întotdeauna forța brută a matematicii. Tipăritură negru pe alb, un alb deseori cenușiu de hîrtie reciclată, bietul elev aflat în arenă față în față cu respectiva carte avea toate șansele să-și piardă și bruma de atracție pentru un obiect de studiu care oricum era evitat de cei mai mulți.
Spre deosebire de cărțile de care mi-am frecat coatele, pe care mi-am vărsat lacrimile și în cele din urmă am făcut cornete din paginile lor, cărțile nemțești de matematică îmi par făcute cu mult mai mult cap. Aș contrazice părerea cvasi-unanimă cum că informația este mult mai puțină decît „pe vremea noastră”. Ba dimpotrivă! Fără să mai țin minte exact cînd anume am învățat una-alta, aș spune că sunt multe chestii care se învață mai devreme decît o făceam noi. Și cred că secretul este că informațiile noi vin mult mai natural. Spre exemplu eu cred că am învățat mai tîrziu decît clasa a V-a să calculez cu virgulă. Totuși cum să nu vină totul firesc atunci cînd la lecția cu pricina introduci operații cu euro și cu euro-cenți, cu kilograme și cu grame, cu metri, centimetri și milimetri? Ce poate fi mai imediat decît să faci și cîteva măsurători cu o ruletă sau cu un vas gradat pentru a învăța și ceva practic, dar și pentru a da posibilitatea copilului să se mai ridice de la masa de scris însă … surpriză, tot în scopul de a-și face lecțiile. Cel puțin nu mai stă țintuit în fața unei cărți ale cărei coperți amenință să-l înghită pe măsură ce timpul (de joacă) se scurge ireversibil.
Sau priviți numai la poza 4 cum învață copiii de clasa a V-a despre numerele prime! Avînd ca material didactic o bucată de ciocolată! Ce este mai la mintea unui copil să priceapă decît pătrățelele de ciocolată din marca preferată?!
Sau numerele negative. Ce figuri tîmpe mai făceam cînd ni se explica axa numerelor întregi!! Mdeah … vă închipuiți cum toți copiii se îmbulzeau să afle cum stă treaba cu axa asta. A numerelor întregi! Însă legătura se poate face imediat, mai ales pe frigul de zilele trecute, cu temperaturile de afară. Sau copiii învață ce înseamnă să ai o datorie sau să cheltuiești din contul din bancă mai mult decît banii de care dispui la un moment dat.
Cu toate astea rămîn la părerea că textele alea cu „manualele care trezesc dorința copiilor de a învăța matematică” sunt niște chestii ireale, mult prea frumoase pentru a fi adevărate. Dar cel puțin matematica ajunge să fie privită ca o treabă folositoare, cu utilitate imediată, și mai puțin ca treaba aceea scary la care numai tocilarul din prima bancă se pricepe cît de cît.
(foto)
Ca să îmi completez un pic imaginea, cine a văzut la față în ultimii ani vreun manual de școală generală/gimnaziu, nu neapărat de matematică, ar putea să spună cum se desfășoară ostilitațile acum, la vreo 25 de ani (WOW!!) de momentele la care fac eu referire?
Related Posts:
Wednesday, February 22nd, 2012, 12:20 am | 
Cool-Vaterland-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
February 22, 2012 at 8:23 am
Cand eram in etapa Olivotto si Petrica, imi spuneam ca nimic nu poate fi mai rau… Ghinion! Cativa ani mai tarziu, in clasele a 11-a si a 12-a, ajunsesem sa termin cate un caiet studentesc de 100 de pagini cu probleme de algebra, trigonometrie si alte minuni…
February 22, 2012 at 8:56 am
Intuneric: intrebarea esentiala este la cit timp terminai un caiet din ala? A 11-a si a 12-a … regii neincoronati erau Nastasescu si Nita
February 22, 2012 at 9:11 am
Si ce s-a ales din tine, Intuneric? La atatea performante, sunt si eu curioasa daca s-a meritat
February 22, 2012 at 9:36 am
Manualele de clasa a doua si a treia mi se par greoaie. Caligrafie nu se mai face (ce pacat!)
Consider ca programa scolara pentru gimnaziu este inutil incarcata si prost administrata. Ca un antibiotic in exces la o banala infectie de masea
Lipseste structurarea . Copiiii nu au timp sa aprofundeze elementele de baza care ii vor ajuta toata viata la calcule si strategii de gandire
February 22, 2012 at 9:46 am
Hapi: eu multa vreme nu am stiut ce-i aia CALIGRAFIE. Si care este scopul acelei ore!! Credeam ca trebuie sa scriem pur si simplu. Si odata am scris atit de urit, incit tin minte si acum cum asm primit un 4 si invatatoarea era asa de suparata incit a gaurit si foaia de hirtie cind a scris nota cu rosu acolo. Era undeva in partea de jos, pe pagina din dreapta
February 22, 2012 at 10:00 am
Gheba mi se părea cât de cât mai omenos, dar de Petrică nici să nu aud iar Olivotto era un coșmar! Noroc că am decretat încă dintr-a noua că voi da la medicină, așa că profesoara de matematică (ce ne era și dirigintă) s-a mulțumit să nu aibă de la mine alte pretenții decât lecția și problemele din manualul de școală.
February 22, 2012 at 10:08 am
SLVC: sa inteleg ca de Gazeta Matematica nici nu te-ai atins?!
February 22, 2012 at 10:24 am
”Aș contrazice părerea cvasi-unanimă cum că informația este mult mai puțină decît „pe vremea noastră”.
Fac parte din tabăra adversă celor care afirmă că informația nu mai e atât de amplă și știu ce spun, că am fată într-a VII-a și e printre cei foarte buni la învățătură. De ce să mint că manualul e soluția, că nu ne costă? Are profă de mate în particular și gata! Și va avea și la engleză anul viitor. Toți elevii cu medii peste 9,00 și cu șanse să facă un liceu mai acătări, au meditatori în particular. Îi place matematica de când o înțelege bine și are nota 10 fără efort. Dar nu datorită manualului, ci orelor în particular și eforturilor personale. Răsplătite cu…ciocolată! Pe care o înlocuiește tot mai des cu lămâi, că i-a intrat în cap faza cu slăbitul, mda…dar asta-i altă poveste, că vrem siluetă de model! Odată îți spun ce și cum e cu gramatica și recenzia de carte în ziua de azi, la școala de azi. Au și un blog al clasei, se numește Bursuteca si copiii au deja două recenzii la activ, realizate împreună cu profesoara de română, în cadrul Cercului de lectură. Dacă ai timp, te invit să citești. Pe mine mă bagă sub radical copiii ăștia!
February 22, 2012 at 10:41 am
Ca și în copilărie, omul sfințește locul și azi. Unde e un dascăl bun, face și manualul accesibil, chiar dacă mai are hibe. Unde nu e, … poate fi manualul oricât de bun… Nu o spun doar ca profesoară, dar am făcut multe inspecții de specialitate și sunt sigură de asta.
February 22, 2012 at 10:47 am
Mirela: nu am idee cit de raspindita este treaba cu profesorii particulari aici. Dar cred ca atitia citi sunt, mai degraba studentii sunt cei care se infrupta din cascavalul asta. In schimb sunt ceva scoli particulare in paralel. Adica asa cum iti dai copilul la … ping-pong de 2 ori pe saptamina, asa se duce si la matematica.
February 22, 2012 at 10:48 am
Zina: pe de alta parte nu te poti baza pe profesor. Copilul cind iese din scoala, iese singur, nu cu profesorul dupa el. Nu poate invoca scuza unui profesor slab in cazul unui eventual esec! Din cauza asta cred ca manualul ar trebui sa fie tot ce se poate mai bun!
February 22, 2012 at 11:03 am
eu am fost din a 5-a pana intr-a 12-a la toate olimpiadele de mate. culegerile le-am parcurs de placere, gazeta matematica de nevoie. poate si pentru ca imi placea, nu mi s-a parut ca nu as intelege sau ca ar fi prea sec. pentru mine axa aia a numerelor era ceva logic si clar.
insa nu m-am putut acomoda cu manuelele de fizica. deloc. poate ca tine si de felul omului de a intelege. poate ca atatea explicatii cu ciocolata si facturi m-ar fi plictisit.
February 22, 2012 at 11:06 am
Ratatouille, merge și la tenis, nu-i vorbă, dar acolo de voie bună!
Învățatul în particular nu e un moft, toți (deci toți) colegii ei au profesori în particular. Nu mai poți face opinie separată. Nu încă și nu la noi. Există unii care sar ca arși când se deschide subiectul, că ei nu și nu, dar e vorba exact despre cei care au la toate materiile de examen astfel de ajutoare. E opțiunea noastră, e și o necesitate (la mate), o dorință de-a aprofunda materia, nu-i un moft. Profesoara de la clasă se străduiește, dar cu 30 de elevi și o tonă de materie…nu știu zău…Profesorii știu că programa e foarte încărcată și că ”manualele care trezesc dorința copiilor de a învăța matematică” sunt niște chestii ireale (bine ai spus!). Dorința o trezește un prof bun sau o necesitate, de exemplu un examen la care candidații obțin note foarte mari.
February 22, 2012 at 11:09 am
Mirela: absolut! cred ca nu este un moft si cred ca mai depinde si de pretentiile pe care le ai. Despre pretentii intentionez sa scriu o alta treaba cit de curind!
February 22, 2012 at 11:10 am
andreea: matematica < fizica
February 22, 2012 at 11:30 am
@rat, da da si marmota invelea culegerea in staniol
February 22, 2012 at 11:50 am
andreea: eu o inveleam in Scinteia. Tineretului!
February 22, 2012 at 1:37 pm
Ei vezi ?
Dacă făceai cornete de la început, la ora asta erai poate un primar ” care este ” sau un ex. ministru de interne.
Aşa în schimb, ţi-ai tocit coatele pe băncile şcolii, şi acuma eşti un amărât de imigrant.
February 26, 2012 at 9:42 am
Rat, eu imi amintesc foarte bine acele ore. Si dragul meu invatator care imi tinea mana cand faceam bastonase si asa trecea, carunt si ingandurat ca in povesti,pe la fiecare copil si il corecta. Orele de caligrafie erau preferatele mele.
))
Grele dar aduceau rezultate.
Oarecum ne ajutau si sa nu mancam litere, acordam atentie tuturor cuvintelor
Batranetea, bat-o vina, uite ce amintiri imi aduce
Trackbacks
February 22, 2012 at 9:46 am
February 23, 2012 at 4:06 am
February 23, 2012 at 10:20 am
February 24, 2012 at 4:08 am
February 28, 2012 at 4:03 am