Pentru că se apropie weekend-ul și trebuie să ne gîndim la alternative de ars gazul, sau de relaxare – cum preferați – m-am gîndit să vă povestesc despre două jocuri care dau rușine oricăror creații pe calculator. Probabil că nu sunt persoana potrivită să fac comparație cu jocurile pe calculator pentru că nu cred că am mai pus mîna pe așa ceva de prin liceu, pe vremea cînd aveam un calculator JET Electromagnetic în casă, fratele mai mic și mai sărac al lui HC-85, și jocuri pe casete din acelea audio care se încărcau cu un țiuit inconfundabil. Dar chiar și atunci, mi-aduc aminte că tata era jucătorul șef pentru că eu, nu-i așa?!, trebuia să mă duc la învățat pentru că aveam BAC și examen de admitere la facultate. Nu conta că asta urma să se întîmple peste 4-5 ani! (tata, gata, te-am dat pe blog, s-a făcut dreptate!! 
)
Dar să revin! Board games sau jocuri de societate au mai existat. Monopoly este probabil primul de care a auzit toată lumea, cu design-ul acela care-ți lua ochii, cu banii foșnitori care înainte de 89 te duceau inevitabil cu gîndul la $$$. Mai apoi a apărut și la noi o copie palidă, pe numele ei – Bunul Gospodar! Dar parcă ajunsesem să mă plicitisesc de acest Monopoly, parcă fiecare joc intra se încadra într-un model sau altul, așa că după ce căpătai ceva experiență nu mai era nimic nou.
Prin 2004 însă am descoperit Coloniștii din Catan! A fost un BOOM absolut! Îmi amintesc că primele zile jucam aproape zi-lumină! Strictul necesar de somn, păpică junk-food, olița alături ca să nu mai pierdem vremea cu deplasarea pînă la budă 
(glumesc, ok?? ) și în rest jucam de parcă nu ar mai fi existat ziua de mîine! Ideea e simplă, scopul jocului fiind să colonizezi, să construiești, să faci drumuri, case și orașe, dar interacțiunea continuă cu toți adversarii, berile băute împreună, poantele și interminabilele negocieri din cadrul jocului, fac ca nopțile serile petrecute în jurul tablei de joc să fie de neuitat.
Ah, da, într-adevăr de neuitat! Mai ales că am descoperit cu timpul că acest joc aproape că poate fi folosit pentru testarea prieteniilor! Știți probabil cum există la controlul materialelor așa-numita rezistență la rupere! În ceea ce mă privește au fost vreo cîteva cazuri în care .. ok … prietenia a rezistat însă unii și-au jurat în barbă că nu vor mai juca niciodată CATAN! Și se pare că așa a fost!
Și dacă nu mă credeți că acest CATAN poate să se transforme într-o manie, dînd și o oarecare dependență (asta în caz că trebuie să facă o concurență serioasă jocurilor pe calculator), vă invit să vedeți ceva imagini de la, nici mai mult nici mai puțin, Concursul Național de CATAN! Ce olimpiade la matematică, ce concursuri de limba română …
O variantă mai light este așa-numitul Carcassonne, nu m-am lămurit exact care-i legătura cu localitatea respectivă. Desfășurarea jocului este un pic diferită, nu mai avem zaruri ceea ce dă un pic iluzia că factorul noroc este mai puțin implicat … știți cum fac unii dintre cei ce pierd, ei întotdeauna sunt lipsiți de noroc. Chiar dacă pierd sistematic În orice caz, este mult mai potrivit pentru a fi jucat cu și între copii!
Related Posts:
Thursday, February 23rd, 2012, 10:20 am | 
Cool-de-a valma-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
February 23, 2012 at 10:40 am
mai, cum adica varianta light? noi suntem campioni satesti la carcassonne!! noi jucam cu extra-urile si e destul de dificil.
ce ne mai jucam des este trivial pursuit. monopoly jucam doar cand avem muuult timp de ars. imi place si das verrückte labyrinth. si desigur colectia de jocuri de familie (malefix, dame, checkers, etc.).
cel mai interesant joc mi s-a parut risiko, insa iti trebuie cel putin 4 jucatori. iar un joc extrem de bun pentru gandire este ubongo.
i just looove boardgames!
February 23, 2012 at 11:03 am
andreea: eu am un soi de conservatorism si … fidelitate! Asa ca nu stiu asa de multe
Nici catan si banuiesc ca nici Carcassonne nu sunt misto numai in 2. Catan cel putin, daca nu sunt 4 nici nu ma asez al masa! Pe de alta parte, multe extensii la Carcassonne imi par cam aiurea. Cel putin chestia cu catapulta e chiar penibila … 
February 23, 2012 at 11:54 am
noi jucam destul de bine in 2 carcassonne. nu stiu cum e in mai multi, ca nu am incercat. e chestie de …. conservatorism si fidelitate
nu avem chiar toate extensiile, insa dintre cele pe care le avem, folosim doar ce ni se pare util si interesant.
February 23, 2012 at 11:58 am
Măi, voi chiar aveți timp liber! O zic cu invidie prietenească.
Eu nu joc decât forțată de împrejurări (recte, de Ziurel!), dar credeți-mă că n-aș putea reproduce din memorie nici măcar un titlu.
February 23, 2012 at 12:03 pm
trebuie să caut, nu știu denumirea exactă, este un joc pe care îl jucăm și noi, în denumirea uzuală se numește “mafioții” și implică mult tehnicile de persuasiune. are însă două mari dezavantaje: e nevoie de gaşcă mare pentru el şi odată prins în joc, cam greu te mai dezlipeşti.
este un joc pe care trainerii îl folosesc adesea pentru socializare şi care poate naşte nişte reacţii teribile.
dar… vom studia şi coloniştii, musai, mai cu seamă că se încălzeşte vremea încet, încet şi vom dispărea de pe bloage tot mai mult.
February 23, 2012 at 12:14 pm
andreea:
February 23, 2012 at 12:14 pm
SLVC: nici in gluma sa nu spui asa ceva!
February 23, 2012 at 12:15 pm
psi: ei lasa, ca nu ai sa dispari de pe toate bloagele
February 23, 2012 at 2:39 pm
nu, pe la tine am să vin mereu.
ai dreptate.
February 23, 2012 at 4:43 pm
Tintar. Vreau tintar! Nevastaaaaaaaaaa, vreau tintar ACUM. Termina mai repede dusul si hai sa jucam tintar …
p.s. Am citit cat am putut de tare ce am scris mai sus
February 23, 2012 at 5:00 pm
Tudor:
daaa, un joc super tare trecut in uitare pe nedrept! Bunicu avea o tabla cu sah, table si tintar, 3 in 1.