Observ că și de data asta „Comentariul săptămînii” a apărut pe blog încă de la începutul acesteia. Acum se decernează la categoria „Comentariul AMAR al săptămînii” pe care vă invit să-l citiți mai jos:
Ar fi interesant să ne întrebăm fiecare dintre noi de ce citim și comentăm? 
În orice caz, acesta a fost ultimul comentariu din această săptămînă al Corinei așa că o așteptăm cu nerăbdare să revină! 
Nu-i așaaaaaaaa?
(Da! Da! DA! Da!- răsună glasuri de copii)
Boh! Noroc cu Georgiana că a stins lumina aseară că eu o uitasem aprinsă. Mă rog, cum să nu o uit cînd am întîlnit ieri la șopingul săptămînal așa ceva:
Și cum nu numai că îmi place să susțin cam orice vin dinspre „casă”, dar mai sunt și mînat de curiozitate să văd ce anume stă pe același raft cu zeci de Bordeaux-uri, am cumpărat-o! Mă rog, trecem peste faptul că scrie cu caractere chirilice, dar țara de proveniență este Moldova. În România am băut multe vinuri atît albe cît și roșii care mi-au plăcut mult și care sunt ambalate cu gust, atît ambalajul cît și conținutul de o calitate perfect comparabilă cu ce mai găsesc pe aici venind din zone ultra-cunoscute și cu tradiție. Totuși de cîte ori am încercat fie vinuri, fie vreun spumos venit din patria mumă, mi-a cam crăpat obrazul de rușine. De vreo două ori mi s-a întîmplat ca șampania pur și simplu să nu aibă suficient acid. Iar vinurile, fără excepție, foarte-foarte, indecent de dulci. Mda … nici ăsta nu a făcut excepție deși prețul nu este dintre cele mai mici. Găsesc vinuri roșii italiene, franțuzești sau spaniole muuuuult mai bunem dar mult mai bune! pînă la 3 euro.
Și atunci mă întreb așa retoric de ce oare se exportă așa ceva cînd se știe că lumea pe aici bea vinurile cu vreo două trepte mai seci decît în România?
=====================
BONUSul promis
În altă ordine de idei m-a pufnit aseară rîsul tare de tot cînd am văzut deznodămîntul descoperirii macabre … picior de om etc etc din valiza chinezului. Toate ziarele on-line scriau mare pe prima pagina despre asta pe la începutul după-amiezii. Pînă la urmă s-a dovedit a fi o labă! De urs … dar tot o labă e!
Cool-stunning Romania-Newz, Cool-Vaterland-Newz | 
25 Comments »
Să începem de la o întîmplare din realitatea cotidiană de la birou. Stăteam azi împreună cu un grup de colegi pe coridor și discutam ceva rocket science desigur. Doi nemți, un iranian, un chinez și, cu voia Dvs., ultimul pe listă, ciobanul român. Grăbit comme toujours apare băiatul cu pachetele care vin prin poștă, de la DHL sau UPS ceva. Se oprește în mijlocul nostru și se adresează chinezului nostru întrebîndu-l dacă îl știe pe destinatarul de pe nu știu ce pachet: ne uităm deasupra degetului care indica numele respectivului, într-adevăr ceva cu rezonanțe asiatice, în treacăt fie spus, un japonez care-și are biroul două uși mai la vale, pe același coridor. OK, poate nimic special pînă aici. Spun „poate” pentru că bag mîna în foc că în the f%&king US of A cu siguranță nu ar fi făcut poștașul o identificare evidentă după poziția ochilor pe față.
Să continuăm cu o întîmplare recentă din patria-mumă adoptivă, Deutschland, Deutschland … nu mai spun urmarea … 
Recent a fost o situație în care un tînar student de culoare se pare de naționalitate germană, fiindu-i cerute actele de identitate în tren, a refuzat să le prezinte acuzînd faptul că legitimarea se face în primul rînd pe baza culorii pielii. Zice omul, și tind să-l cred, că i s-a întîmplat de foarte multe ori să fie legitimat, mult peste medie. Refuzînd să se legitimeze s-a declanșat probabil ceva scandal, s-a ajuns în sala de judecată unde … ghiciți care a fost decizia curții?? Huh? V-ați dat deja cu părerea? Da, curtea a decis că poliția avea tot dreptul să-l legitimeze pe respectivul. Bineînțeles de aici o întreagă discuție că a fost umilit, discriminat, că legitimarea s-a făcut pe baza culorii pielii etc … activiștii drepturilor omului au căpătat și ei apă la moară …
Este ăsta rasism? Este omul respectiv discriminat? Mărturisesc că-mi este greu să dau un răspuns clar! Am stat atîția ani la cozi la ambasade pentru vize și da, m-am simțit discriminat! Am călătorit cu trenul pe vremea cînd se cereau pașapoarte și dovezi palpabile (vorba ceea: mărci, dolari) și iarăși m-am simțit discriminat. Grănicerul austriac sau ungur cînd vedea pașaport românesc sigur dorea să dau share la toată lumea din tren cu privire la chiloții mei din valiză și, pentru a cîta oară, m-am simțit discriminat.
Pe de altă parte știu că prin aceste granițe care sunt atît de … poroase, zilele astea trec o groază de indivizi care nu ar trebui să treacă, deci parcă un pic de discriminare nu ar strica. Dar nu este oare asta vocea celui care a trecut, măcar parțial, de partea cealaltă a baricadei?
Probabil că fiecare dintre noi a auzit de Zakynthos la un moment dat și cel mai probabil în contextul apelor cristaline, plajelor superbe sau ultra-mediatizatelor țestoase alături de care lumea spune că poți înota. Iată însă că am dat mai zilele trecute peste niște aspecte mai puțin cunoscute despre Zakynthos. Să luăm ca exemplu vila de mai jos. Superbă, așa-i? Piscină, lumini, finisaje … Cam ce suprafață credeți că are? 500 mp? 1000? Hmmm, mai uitați-vă încă o dată. Pentru că primarul intrat în funcție la începutul lui 2011 a descoperit că întreaga comunitate plătește impozite pentru vreo 2,8 milioane de metri pătrați de construcții, în timp ce suprafața totală construită este de vreo 6,2 milioane. Un hotel cu peste 6200 mp, era înregistrat cu 60 mp, în timp ce o vilă de 800 mp abia dacă era declarată ca o boată garsonieră de 20 mp, în timp ce proprietarii altor peste 4000 de clădiri le-au înregistrat cu fix 0 (ZERO) mp și i-ar face să pălească de invidie și pe țiganii de la Scînteia care-și trag electricitate direct de la stîlp, fără contor și alte daravele.
Alte anomalii (penale) în Zakynthos? Din aproape 35000 de locuitori, circa 700 sunt înregistrați ca fiind orbi, cu toate indemnizațiile sau reducerile de impozite aferente. Iar dacă cifrele astea nu vă spun nimic, statisticile dezvăluie că asta înseamnă de 10 ori mai mult decît media pe întreaga Uniune Europeană din care face parte și insula cu pricina.
Bine … toate cele de mai sus nu înseamnă că nu aș vrea să înot cu țestoasele de acolo cît mai curînd!
Se pare ca este deja o traditie sa incep saptamina beteag. De data asta insa cu siguranta nu a fost aceeasi cauza precum saptamina trecuta, pentru ca eram deja pregatit sa fac pe Fram Ursul Polar si sa ravasesc congelatorul in cautarea caserolei cu ciorba de burta!
Si stind eu asa cu piramidoane si biseptoale cugetam la felul in care nemtii astia, de altfel foarte zgirciti cind vine vorba de bani, si renumiti prin eficienta lor, desemneaza din cind in cind cite un omulet care sa le fie presedinte. Care nu numai ca este onorat cum se cuvine cit timp este in functia asta, dar mai apoi (firesc nu?!) primeste si un purcoi de bani pina da coltul. Intimplarea face ca ultimii doi presedinti ai Germaniei sa fie nevoiti sa-si dea demisia in urma unor scandaluri, in cazul ultimului pronuntindu-se insistent cuvintul coruptie. Poate mai abitir decit “foloasele necuvenite” pe care le-ar fi incasat, de hac i-a venit modul in care a gestionat dezvaluirile din presa cu privire la aceste acuzatii.
Dar sa revenim: doi, unul dupa altul, au fost nevoiti sa demisioneze. Pac-pac! Bineinteles, precum in povestea cu cei 3 … ce vreti voi … a venit un al treilea – Joachim Gauck pe numele lui (ca tot se plingea lumea ca in afara de Angela Merkel nu se mai stie numele vreunui politician german). Si se stie, cum ajunge unul presedinte, cum se gasesc o seama de altii care sa-l muste de ici-colo (vezi la noi ).
De ce anume il musca pe Gauck? Nici mai mult nici mai putin, il musca de acolo de unde il doare cel mai tare: fostul pastor este casatorit cu o femeie, dar din 2000 traieste cu alta care, ati ghicit, este in mod oficial First Lady!
(foto)
Acum desigur ca rolul presedintelui Germaniei este unul mai mult de reprezentare insa ceea ce se asteapta de la un presedinte este ca din cind in cind sa iasa in fata si sa traseze anumite directii, sa ofere anumite repere pentru orientarea celor multi. Totusi exista voci care considera ca situatia noului presedinte Gauck este cel putin ciudata pentru o personalitate care ar trebui sa fie o autoritate morala si ca acesta ar trebui sa-si reglementeze situatia cit de curind. Desigur, exista si cei care il apara pe noul presedinte mergind pe rationamentul ca viata privata a acestuia il priveste exclusiv. Toate luarile de pozitie fiind pe fondul tacerii lui Gauck insusi care pina acum nu a comentat situatia in nici un fel.
Poate ca Germania este prea departe de noi ca sa ne pese ce se intimpla in dormitorul presedintelui, dar hai sa incercam sa translatam situatia in Romania unde de ani de zile este vinat vreun fir de par blond pe reverul presedintelui, ca sa nu mai vorbim de sampania pe care ar fi sorbit-o fostul presedinte Constantinescu din cupele Ronei Hartner, asta in timp ce Iliescu a fost intotdeauna un sot model, la fel ca si predecesorul sau.
Asadar, trebuie presedintele sa fie un model (si) din punctul asta de vedere? Sau, de ce nu, presedinta?
Ia să vedem dacă de asta putem să ne ținem că se pare că-i cam greu cu consecvența asta – vezi inițiativa cu Gazeta de Perete. Așadar am să încerc să ridic pe un mic scăunel piedestal comentariul care mi s-a părut cel mai într-un fel din săptămîna care a trecut. Acest fel poate fi cel mai haios, cel mai util, cel mai stupid (deși așa ceva nu avem ), cel mai isteț, cel mai distractiv, cel mai profitabil … după criterii absolut alan-dala, decise de mine sau, de ce nu, de voi!
Spre exemplu comentariul care mi-a rămas în minte după această săptămînă a fost învățăturile lui Neagoe Basarab kekee către cititorii (uneori) turmentați de coolnlewz.info. Adăpați-vă de la această mostră de experiență, eficiență, previziune:
Acu nu știu voi, dar eu abia aștept să încerc remediul ăsta numai că am o singură problemă: nu prea îmi mai vine să pun buza pe alcool curînd!
Nu vă voi arăta poze cu ghiocei sau cu frezii, și nici nu vreau să demonstrez că știu lunile anului. Acesta este precis numele unui film despre care vreau să vorbesc pe scurt astăzi. Spun pe scurt pentru că este vorba despre un film foarte … zen și aș distruge cu siguranță această atmosferă dacă m-aș apuca să-l disec prea mult. Este un film în care nu cred că se rostesc mai mult de cinci cuvinte, o fabulă de inspirație budistă ai cărei protagoniști sunt doi călugări, unul bătrîn și unul tînăr și care se petrece la o mică mînăstire cu o locație specială: plutește în mijlocul unui lac la rîndul lui ascuns între munți. Și dacă ar fi numai pentru peisaje și filmul merită văzut și revăzut. Acțiunea se petrece pe parcursul a cîțiva ani și este împărțită, așa cum sugerează și titlul, în 5 părți, fiecare cu povestea ei. Pe de altă parte, cele 5 povești împreună reprezintă educația și maturizarea tînărului, respectiv rolul de mentor al bătrînului.
Am promis că nu lungesc prea mult vorba așa că am ales un „episod” care mi-a plăcut mult, precum și trailerul pentru o imagine de ansamblu:
Iată că la mai puțin de o săptămînă de la cîștigarea tabletei cu pricina (pe care, apropo, o aștept mai ceva decît mama îl aștepta pe George), un nou premiu aterizează în curtea coolnewz.info. Premiul vine de colea, de la o aruncătură de băț, de la anditzu ale cărei daily musings le citesc … cum altfel?! … daily!
Poate sunteți curioși de ce merit eu acest premiu?? Păi este simplu: pentru că am știut unde se găsește locul acesta:
(foto)
Răspunsul cîștigător? Acest loc se găsește undeva la 3000 m deasupra nivelului mării!
Păi nu-i așa? Dacă vreți o localizare ceva mai precisă împreună cu niște poze mișto, anditzu delivers. Apropo, uitîndu-mă mai bine la pozele astea, cred că am fost și eu la un moment dat acolo. În orice caz, la Garmisch am fost și de acolo m-am urcat pe ditamai chestia!
inteleg ca la ora asta francezii inca il roaga frumos pe teroristul cel fioros sa se predea. I-au pus o farfurioara cu laptic in fata birlogului si asteapta sa iasa ca sa faca PAC-PAC!
Bai, numai mie mi se pare ca trupele astea “de elita” poarta un nume foarte comic?
deci cum??
RAID?? haaaaa-ha-ha-ha-ha!
Nu știu dacă v-am povestit, dar Pantilimon m-a vizitat aici, în Germania. Împreună cu Safta, evident. Și cum să iei mai bine pulsul unei țări străine decît printr-o vizită la supermarșe?! Pe Pantilimon l-am pierdut pe undeva pe la standul de robineți pentru că, se știe, ce este cel mai rentabil și mai rentabil să transporți înapoi în patria-mumă, Roumanie, decît o sacoșă de rafie plină de robineți?! Mai apoi l-am pierdut pe la raionul cu cele 1001 de beri. Dar asta este de înțeles că și mie mi-a căzut falca prima dată cînd am intrat acolo și (și asta se știe!), dacă am pățit-o chiar și eu, atunci e normal! Cînd într-un final l-am recuperat pe Pantilimon de la robineți și l-am dezlipit de sticlele de bere … ia-o pe Safta de unde nu-i. Am căutat-o pe la standul „Totul 1 EURO” … am căutat-o la mașini de spălat (o surprinsesem de altfel spunîndu-i săracului Pantilimon: ce mare lucru … punem mașina de spălat la autocar și o luăm acasă!) … Safta nu era nicăieri. Cînd ne pierduserăm speranța și vroiam s-o lăsăm baltă, auzim un strigăt ascuțit cam ca al indienilor comanche: Pantiiiiiiii! Pantiii! Ne-a sărit inima din loc, mai ales mie care nu-mi dădeam seama de unde vine vocea. Totuși Pantilimon are un simț suplimentar, simțul nevestei, așa că a parcurs labirintul rafturilor pe drumul cel mai scurt către consoarta guralivă: Ce-i, femeie? întreabă ajuns la ea într-un suflet. Pantiii (dînd agitată din mănă și țopăind pe loc), uite-aici! Pantilimon se uită nedumerit în prelungirea indexului Saftei încercînd să deslușească motivele excitației bruște: Ce s-a-ntîmplat, Săftico … ce-i acolo? Nevasta, contrariată, pufnește nemulțumită: Pantiii, nu vezi că-s vedetă?! Uite! Scrie SAFT peste toooooot!
Safta ajunsese la raionul de sucuri …
Most Recent Comments