Primesc cîteva emailuri de la drept-credincioși ce-și doresc să postească aspru săptămîna ce vine, dar totuși s-au săturat de fasole și cartofi, în timp ce șnițelele și hamburgerii de soia au căzut demult în dizgrație. Cu gîndul la ei, la drept-credincioși așadar, am luat ieri drumul pădurii de unde m-am întors cu fel de fel de chestii bio. O poală de urzici (urzicile sunt bio, dar și … poala) și o sacoșă de leurdă. Pe lîngă rețeta bine-cunoscută mai puteți încerca, după ce le-ați fiert cu sare, să le puneți un strop de oțet, un pic de hrean ras și eventual cîteva picături de ulei. Nu, joi însă nu mîncați urzici! 
Am făcut cunoștință cu leurda acu 2-3 ani și asta numai pentru că pădurea din jurul casei este plină la început de primăvară de așa ceva. Frunzele aduc cu cele de lăcrămioare, au un puternic miros de usturoi, sunt groase și sunt foarte consistente la mestecat asigurînd o furajare corespunzătoare. Le-am amestecat cu oțet balsamic, ulei de semințe de dovleac, ceva sare, roșii și neapărat un vîrf de linguriță de aici. Lăsați-vă imaginația să zburde!
Despre untișor povestește cineva ceva??
Most Recent Comments