coolnewz about hot thingz

Cîteva impresii despre Elveția, așa cum am regăsit-o în cele mult prea scurte două zile de vizită. În primul rînd terifiant, indecent de scumpă. Ca idee, m-am plimbat prin buricul Genevei căutînd o cîrciumă, altceva decît McDonald’s sau kebab. Nu pretind că am trecut în revistă suficient de multe locuri încît să pot face o statistică, însă singura chestie de care te puteai atinge cît de cît fără să-ți stea în gît era eventual o pizza, pe undeva pe la 20 de franci, adică 16 €. Altfel, o friptură de vacă cu cartofi prăjiți și o salată obosită alături – nu mai puțin de 45 de franci!! 37 €! Geeez! Și asta în niște restaurante absolut banale, adică nimic special să zici că dai un ban pentru cine știe ce decor, atmosferă etc … Nu mai povestesc ce scoruri am înțeles că sunt la chirii prin Geneva, plagă ce s-a extins și în Franța din jur. Pentru că, se știe, jumate din Geneva este în Franța.

În altă ordine de idei, o plimbare printr-un oraș elvețian îmi sugerează o plimbare printr-un sat în care mai toate deciziile sunt luate de comunitate. Elveția are acest renumit sistem de votations care, în linii mari și fără pretenții, constă în consultarea poporului cu privire la (aproape?) toate deciziile/legile. Așa că citind afișele străzii capeți rapid o imagine de ansamblu destul de completă cu privire la problemele de care societatea elvețiană este preocupată. Așadar, dacă sunteți curioși ce-i preocupă pe suiși, iată mai jos un rezumat succint:

Escapada asta mi-a adus în atenție un aspect pe care îl constat din ce în ce mai des pe la noi. Așadar este deja de poveste treaba cu Elveția care este independentă, și are moneda ei, și băncile, și Elveția care nu este în Uniunea Europeană, și nici în NATO etc. Ei bine, îmi aduc aminte de sondajele de opinie ale anilor ’90 în care, pe lîngă încrederea în Biserică și Armată, o altă constantă era că o majoritate puternică vroia România în UE și în NATO. În ultima vreme însă aud tot mai multe voci (nu mai dau link-uri pentru că v-am spus că sunt prietenos ) care, atunci cînd vine vorba de capitolul „obligații” din parteneriatele României, își dau seama subit că ne-ar sta bine să fim așa … ca Elveția! NE-A-TÎR-NAȚI! Că suntem împilați de UE, de FMI, că ne-am vîndut la bucată etc. Mă rog, nu mai spun cine este îndeobște vinovat de toate pentru că nu fac politică . Știu! E la mintea oricărui cocoș, fie el și mai prostuț așa, că ar fi frumos să avem o firmă cu profit, să zicem o bancă, și să încasăm noi, răzășii, profitul, pentru noi înșine! Dar atunci cînd eram răzăși independenți și neatîrnați și banca aia se numea Bancorex … se știe ce s-a ales din ea. Sau cînd CEC-ul era de stat, în mod independent am ales să garantăm FNI-ul lui Vîntu cu el.

Cred că părerea mea răzbate destul de ușor din rîndurile de mai sus. Acum nu știu ce ziceți voi: atîrnați sau … ne-atîrnați?