Nici nu și-a însușit bine Mihai Gâdea lecțiile de gramatică ale noului prim-ministru, că „noul” a devenit „fost”. Nimic neobișnuit aici, instrumentul moțiunii de cenzură există pentru a fi folosit. Nici despre „trădări” nu mi se pare ca trebuie discutat prea mult. Atîta timp cît „trădarea” nu este interzisă prin lege, înseamnă că tuturor le convine! Unora acum, altora deunăzi sau în viitor! Așa că trădător nu este nici Frunzăverde care a lăsat PDL-ul pentru PNL, nici Antonescu care și-a dat seama brusc ce valoare zace în Frunzăverde, trădători sunt toți cei care în loc să schimbe legea astfel încît cel care realizează peste noapte că nu-și mai are locul acolo, să plece cu totul din Parlament pentru ca în colegiul de unde vine să fie organizate noi alegeri. Să vedem atunci cum ar înflori o nouă calitate între parlamentarii români – loialitatea – o calitate crescută frumos sub biciul de mătase al legii. Așa că dragi pedeliști, peneliști și pesediști, nu vă mai mințiți singuri că voi, poate, în secunda asta, nu sunteți trădători. La un moment dat sigur ați fost!
Succesul moțiunii de cenzură pare să fi încununat ieșirea USL din zodia tălîmbă în care s-a aflat cam de la înființare. A intrat în schimb într-o zonă pragmatică în care a marcat banu’ acolo unde a fost cazul pînă cînd matematica a devenit prietenoasă. Referitor la aspectul ăsta am auzit păreri de genul „scopul scuză mijloacele”. Hmmm … Scopul cui este oare mai nobil? Al meu azi? Sau al tău mîine? Chiar atît de greu să fie să realizăm că nu trebuie să mai lăsăm nimic la bunul plac al puternicilor zilei. Chiar atît de greu să fie de înțeles că oricît l-am detesta pe omul politic X asta nu înseamnă obligatoriu că acea opțiune este Opțiunea? Singura! Cea bună! Cea corectă! Dacă omul politic X este în funcție, înseamnă că el a ajuns acolo fiind votat. Să te superi în anul 2012 pe rezultatul unui vot mi se pare o dovadă de inadaptare, un comportament echivalent cu al copilului care răstoarnă tabla de joc atunci cînd pierde. Dacă omul politic X este pe val pentru a ajunge într-o funcție, nu-ți rămîne decît să aștepți alegerile. Fie că-l consideri un Mesia sau un potențial dezastru, răspunsul este același: alegerile!
Păcatul originar al potențialului guvern Ponta provine din faptul că este rezultatul acestei schimbări de majoritate fără să fi avut alegeri. Odată ce am acceptat asta, o eventuală (puțin probabilă) „trîntire” în Parlament a echipei propuse ar fi într-adevăr un început de dezastru și vedem asta fie și uitîndu-ne la cît de sfrijit a ajuns leul în numai cîteva zile. Nu cred că un guvern, oricare ar fi acela, își poate permite prea multe atunci cînd sunt numai cîteva luni pînă la alegerile generale. Nu este loc de planuri pe termen lung, ci mai degrabă de administrare pe termen scurt, de continuitate în ceea ce deja este pe rol, de păstrare a unui echilibru fără schimbări drastice de macaz. Privind astfel lucrurile, multe din promisiunile făcute înaintea săptămînii trecute vor fi trecute ușor-ușor în uitare. Din fericire, măcar parțial, România nu este condusă numai de la București. Un șfichi de la Bruxelles și o pleasnă de la FMI ne garantează că nu suntem numai la cheremul lui Mazăre, Fenechiu sau Pinalti.
Pe de o parte guvernul Ponta are cîteva pîrghii importante în mîini, poate cea mai importantă fiind aceea că poate lua anumite măsuri. Pe de altă parte însă, paradoxal, spațiul de manevră este relativ mic. Să luăm acest exemplu despre care s-a discutat foarte mult în ultimele zile: reîntregirea salariilor și pensiilor. Raționamentul mi se pare foarte simplu și pe înțelesul oricui. Dacă nu se face, înseamnă că a fost minciună. Unul dintre pilonii care au stat la baza criticilor la adresa fostului guvern este un pilon putred. Dacă se face, există două opțiuni: ori se face, dar fără fundament economic (= nu sunt bani) și atunci este populism cu consecințe rele mai tîrziu, ori se face și sunt bani, deci managementul asigurat de Boc+MRU a fost unul suficient de performant încît să permită USL majorarea salariilor. 
Sunt convins că Victor Ponta este cu cîteva clase peste mulți din jurul lui atît în ceea ce privește pregătirea, cît și în ceea ce privește buna credință. Pe de altă parte presiunile se pare că sunt uriașe. Nu-mi pot închipui în alt mod (decît prin presiuni) nominalizarea inițială absolut sinistră pentru portofoliul Educației! Funeriu a fost criticat intens pentru multe, dar a introdus „performanța” pe post de cuvînt de ordine pentru universitățile românești și a început un proces prin care zecile de universități să fie judecate după … performanță. Ce mesaj transmite desemnarea ca ministru al Educației a cuiva care vine dintr-o formă de învățămînt care în România este departe de a confirma? Nu voi spune acum că figura acelei madame îmi aduce aminte de Suzana Gădea sau de Elena Ceaușescu pentru că aș coborî la nivelul unor „raționamente” de genul „Chiorul” referitor la Traian Băsescu. Dar nu-mi pot închipui ironie mai mare decît ca fix șefa dascălilor din țara asta să fie agramată, sferodoctă, emanînd o puternică aromă de suficiență și provincialism. Și abia am așteptat să o aud cum grăiește cu gurița ei pentru că simțeam că își va da singură lovitura finală. Și și-a dat-o! Am apreciat însă decizia lui Ponta de a o retrage și modul foarte diplomat în care a făcut-o.
Îmi doresc să văd un Victor Ponta la putere cu totul altfel decît era în opoziție. Îmi doresc să poată gestiona acest conglomerat care este USL, la noi fiind deja o tradiție a alianțelor eșuate. Este posibil ca această guvernare să se întîmple mult prea devreme și băieții să se încaiere pe un miros de cașcaval, înainte să ajungă de fapt la el. Și dacă va trece de votul Parlamentului, cel puțin pentru mine Victor Ponta nu va mai fi un „co-pilot”, ci ceea ce ar trebui să fie pentru toți: prim-ministru al României. Care însă, desigur, nu va fi scutit de amenzi! 
Și acum, o ghicitoare:
Partea întîia – aliment,
Partea a doua – instrument,
Ambele de le uniți,
Un nou aliment găsiți!
Most Recent Comments