Roseto degli Abruzzi nu este mare șmecherie din punct de vedere al pitorescului așezării. Sigur, este marea care își joacă foarte bine rolul, însă localitatea în sine nu are mai nimic special, ba aș îndrăzni să spun că este chiar urîțică. Nu se compară spre exemplu cu Cinque Terre de pe coasta de vest a Italiei, la Marea Ligurică, descrise de altfel foarte frumos de Redsky (1, 2 și 3). Odată ce ai băgat în buzunar avantajul unei plaje de nisip, nici plaja nu mai are nimic deosebit fiind absolut banală. Avantajul acestei perioade este faptul că plaja este aproape pustie. Nu atît de pustie încît să ai sentimentul că este un loc părăsit, dar numai bine încît să nu-i ghicești în bătături talpă vecinului de băi de soare. O chestie foarte deșteaptă apropo de plajă este un dig făcut la cîteva sute de metri în larg, dig care face ca apa să se adîncească treptat, astfel că plozii au spațiu căcălău mult de hîrjoneală. Pe de altă parte, marii înnotători (mai citesc naibii miniștrii educației pe aici) trebuie să străbată distanțe impresionante pentru a dansa cu delfinii.
Însă vedeta absolută a acestei vacanțe este casa pe care am găsit-o. De aia îmi place mie să plec în concediu în regie proprie. Dorm lejer 8 oameni aici, în condiții ceva mai studențești chiar 10, iar pe terasa imensă ai umbră și soare în orice moment al zilei. Spre deosebire de o cameră de hotel de unde nu mai știi cum să fugi mai repede ca să te duci fie la plajă, fie cine știe pe unde, grădina (care cred că are vreo 1000 de metri pătrați) este unul din punctele de atracție pentru concediul ăsta. Ca să nu mai vorbim de mica livadă de măslini de aici care dă locului un aspect de Grădina Ghetsimani astfel că fac zilnic scenete în care eu am bineînțeles rolul încasatorului de arginți. Sau cînd mă plictisesc, mai fac pe cocoșul ăla care cîntă de 3 ori.
Mici bucurii cum ar fi aceea de a găti cu frunze de dafin culese direct din pom sau a mînca cireșe direct de la sursă, mai alină din durerile provocate de zgîrieturile unor pisici aproape sălbatice!
Și toată chestia pentru 450 €, ceea ce în două familii cred că este un preț foarte competitiv chiar pentru salariile Made in RO. Ce-i drept, drumul din România este destul de lung, dar din Timișoara sau Cluj cred că se poate face într-o zi de condus întins.
Ah … am uitat totuși să vă spun marele dezavantaj al acestei vacanțe: se termină mult prea curînd!











Thursday, May 31st, 2012, 8:21 am | 



May 31, 2012 at 8:26 am
dar știu că te plimbi…. viață, tăticu! concediu plăcut în continuare!
May 31, 2012 at 8:54 am
ce frumos e aici, cred ca aveti un concediu perfect! distractie placuta in continuare si multumesc de prezentare
May 31, 2012 at 9:09 am
Am locuit un an in Italia. Aveam in curte 14 brazi imensi si un maslin sub care imi placea sa ma relaxez, citind. Pozele astea imi trezesc amintirile ingropate.
May 31, 2012 at 2:23 pm
vienela: pe linga brazii cu sot!
May 31, 2012 at 10:25 am
lasă, lasă… numai mâine mai e zi de lucru… apoi pleci și eu. cu șapca și tricoul din dotare pentru care am trudit pe blogu-ți!
May 31, 2012 at 10:55 am
Ce bine ca se termina vacanta altora!
E un semn cat se poate de palpabil ca a mea e tot mai aproape.
May 31, 2012 at 12:24 pm
Cat de departe e plaja?
May 31, 2012 at 2:24 pm
mj: cam 20 de minute de mers pe jos, insa este o portiune fara trotuar asa ca mergem cu masina 5 minute. Parcare la discretie, fara plata, chiar linga plaja.
May 31, 2012 at 2:25 pm
Erau fara sot, ca eram la munca acolo, nu la distractie.
May 31, 2012 at 6:34 pm
Este frumos.
Si pisoiul face parte din peisaj ?
May 31, 2012 at 8:09 pm
Mi-ai facut o pofta cu ciresele alea…
June 1, 2012 at 7:24 am
Frumoasă descriere, frumoase fotografii, frumoasă pisică ! Aferim !
June 1, 2012 at 7:36 am
ok! venim1
June 2, 2012 at 10:37 pm
Frumos loc, dragilor. Vacanta placuta!
June 4, 2012 at 10:08 pm
Ce peisaj salbatic si imbietor….pentru o vara torida – care in Romania inca nu se arata
Trackbacks
June 1, 2012 at 8:02 am