Articolul despre plagiatul lui Ponta NU a fost un articol politic. Articolul care urmează ESTE un articol politic. Asta pentru ca cei „neimplicați” să nu-și piardă vremea mai departe. Sau să și-o piardă, dar să știe cu ce!
Am vrut să scriu despre alegeri, însă nici nu am avut timp, nici nu am vrut să o fac pînă nu se limpezesc un pic apele. Se pare însă că apele noastre sunt condamnate să fie tot timpul tulburi. Alte evenimente împing pe plan secund rezultatele alegerilor cu o viteză mult prea mare și nu aș vrea să pierd ocazia de a face un mic rezumat poate un pic diferit de clămpăneala de la televiziuni. Sper.
Ca în orice competiție sunt invingători și învinși! Azi voi vorbi mai mult despre învingători pentru că ei sunt în prim-plan. Prima chestie pe care cred că fiecare dintre noi ar trebui să o înțelegem este că nu contează ce credem noi ca indivizi! Poți să fii convins că rezultatul alegerilor este întruchiparea unui popor dobitoc, poți să fii revoltat(ă) pînă la cer … orice, însă acest rezultat trebuie respectat. Același popor, deștept sau dobitoc, l-a votat și pe Băsescu de cîteva ori. Unde mai pui că noțiunea de deșteptăciune sau de prostie este una relativă și întotdeauna în relație cu un standard!
(foto)
Fraude? Nici în asta nu mai cred! Poate mai găsești cîte un primar zelos care să facă ceva mînării la el în comună, însă la cîteva milioane de voturi nu cred să fie ceva semnificativ. Ne facem pe noi înșine de rîs nefiind în stare să acceptăm un rezultat și dînd vina pe fraude. Nu cred că au fost fraude (majore) nici acum, nici cînd a fost votat Băsescu, nici de vreo 15 ani încoace. Asta este numai incapacitatea unora de a accepta o realitate care, întîmplător, momentan, nu le convine.
Scorul? O fi mare, o fi mic? Greu de spus. Înțeleg că întreaga alianță a luat undeva în jur de 50% conform voturilor exprimate pe partide. Foarte aproape de ținta de 51%. Bineînțeles că sistemul de vot folosit (învingătorul ia tot) a transferat acest rezultat într-o victorie mult mai clară în termeni de număr de mandate. Totuși această alianță cuprinde două partide mari plus o soluție imorală. Dacă facem un soi de fifty/fifty ar rezulta un 25% pentru fiecare partid luat în parte, sau hai să zicem un 20-30 pentru că PSD-ul are și el mîndria lui, nu se vede (încă) la paritate cu PNL. Așadar 20% pentru un partid de opoziție față de cei 15% ai PDL mi se pare foarte, foarte puțin.
Scorul mare al USL, mulțimea mandatelor de primari și consilieri mă bucură dintr-un anume punct de vedere. Și mergînd pe această linie chiar sper la un scor asemănător și la parlamentare. De ce mă bucură? Pentru că asta înseamnă o majoritate confortabilă pentru a-și trece legile. Asta înseamnă că după 4 ani se vor putea mîndri cu sute de km de autostradă, se vor putea face exproprierile necesare pentru construirea autostrăzilor, nu vor mai fi (atît de mulți) primari PDL-iști care să pună bețe în roate adevăratei reforme. De altfel, oricît am detesta statisticile, ele tot grăiesc ceva. Dacă în 4 ani vom avea creștere economică, număr mic de șomeri, datorie externă mică din cauza FMI-ului care ne asuprește nemilos cînd noi știm atît de bine să ne gospodărim … cred că nimeni nu va mai cîrti în privința noii puteri. Oricum, se pare că această criză economică este departe de a se clarificat în Europa, prin urmare noua guvernare va avea ocazia să se desfășoare în condiții similare cu vechea guvernare, noi toți avînd o misiune mult mai ușoară în a putea compara performanțele. Discuțiile în contradictoriu așadar sunt mult mai simple decît par evident, dacă mergem pe ideea că ceea ce contează este binele general. 
Alianța? Alianțele nu au scris o istorie prea favorabilă lor în România ultimilor 20 de ani. Începînd cu CDR și terminînd cu DA, ele au fost mai degrabă exemple de cum NU știm să colaborăm. Și mult prea devreme parcă au apărut deja semne că alianța zilelor noastre, deși oarecum pe val, scîrțîie pe la colțuri. Raportul dintre unii și alții este un punct de plecare. Faptul că ecranele au fost re-invadate de indivizi de tristă amintire precum Hrebengiuc și alții ca el, este un alt aspect care probabil va fi greu de înghițit de liberali de la un punct încolo. Mai cred că în curînd fie unii, fie alții își vor aduce aminte de vorbele mult-hulitului Băsescu cum că PUR este soluția imPURă. Sau imorală. 
Pentru că acest conglomerat (pentru că nu-i pot spune partid) a rămas în același stadiu de parazit ca și acum 8 ani. Acest PUR care în încercarea de a obține mai mult decît îi dă electoratul, va recurge la ce a recurs și alte dăți.
Președintele? O piatră de bază pentru USL este înțelegerea ca PNL să dea președintele. Intenționat am evitat numele lui Crin Antonescu aici pentru că nu mi-l închipui președinte. Trecînd peste faptul că ar fi pentru a doua oară candidat (mai bagi 1 leu, mai tragi o data), nu văd ce îl recomandă pentru funcția de președinte. Capacități de manager nu am văzut la el, o statură morală deosebită nu deslușesc, ceva merite în activitatea parlamentară nu cunosc, calități de negociator nu-mi amintesc să fi dovedit. Dar stai!! Să nu uităm că acum este o campanie intensă de castrare a lui Băsescu. Avînd la dispoziție un precedent, poate tocmai asta este ideea: viitorul președinte ar trebui să vină pe o poziție deja castrată, poate fișa postului viitorului președinte fix asta va trebui să conțină: să NU se remarce prin ceva deosebit! Oare atunci cînd PSD+PNL vor fi micșorat suficient de mult pătrățica în interiorul căreia are voie să se miște președintele, azi Băsescu, mîine Antonescu, va mai fi PNL gata să sară în acea pătrățică? Oh … dar alegerile prezidențiale sunt atît de departe încît aș paria că atunci USL va fi istorie. Evident, Băsescu poate fi suspendat și alegerile devansate. Tare mi-e însă teamă că asta ar însemna o nouă gură de oxigen, poate nu atît de consistentă ca ultima oară, pentru președinte și cei din jurul lui. În orice caz se poate spune că pînă una-alta PSD-ul a mers pe ideea că ce-i în mînă nu-i minciună, în timp ce PNL încă mai tînjește la vrabia de pe gard.
Coerența? Nu mai rețin exact desfășurarea evenimentelor, însă percepția mea (poate eronată) este că Băsescu și PDL au fost campionii votului uninominal, chiar și în varianta lui cea mai brutală – învingătorul ia totul – sistemul folosit și la aceste alegeri de această dată la inițiativa celor aflați ACUM pe cai mari. În acest mod simplu ideea cu uninominalul s-a întors împotriva celor care au lansat-o. Aici este însă o problemă mai complicată care ține stabilitate, predictibilitate și nu în ultimul rînd de tradiție. Dacă ne apucăm la fiecare 2-3 ani să modificăm fundamental legi sau să schimbăm imnul că nu i-a plăcut lui Mutu la nu știu ce meci, atunci ne amenințam noi pe noi înșine! (repetiție voită! 
) Acum schimbăm legea electorală că ne convine, apoi ceilalți fac rost de vreo 20 de milioane și ne mai racolează niște parlamentari, au majoritatea și o schimbă la loc, apoi modificăm modalitatea de suspendare a președintelui pentru că suntem convinși că NOI avem de partea noastră Dreptatea, modificare ce poate fi folosită peste 3 ani împotriva noastră … etc … Toată polologhia asta a fost rezumată de înțeleptul popular, ăla care votează bine sau rău, astfel: schimbarea domnilor/legilor, bucuria nebunilor.
PP-DD? Nu vreau să scriu un articol separat pe tema asta, însă numărul de voturi al PP-DD nu trebuie să treacă neobservat. Mult mai mic decît anunțau sondajele înainte de alegeri, însă mult prea mare pentru un (alt) conglomerat care nu aduce nimic viabil. Totuși, așa cum am spus nla început, și acest PP-DD a fost ales în urma unui scrutin democratic ai cărui sclavi ar trebui să fim cu toții. Ăsta este motivul pentru care nimeni din cele 3 partide care contează cît de cît nu ar trebui să ignore vocea celor 9%. Ar fi o ignoranță pe care o vor plăti scump în toamnă.
(Alegeri_locale_2012)
Most Recent Comments