coolnewz about hot thingz

Mai țineți minte germana necoaptă? Au trecut trei luni de cînd am început cursul și este musai ca germana să se fi copt între timp. Este musai pentru că la sfîrșitul acestei săptămîni este … EXAMENUL!! 

Am început cursul ăsta oarecum împins de la spate de … realitate, și nu cu foarte multă tragere de inimă avînd în vedere că patru ore pe zi în fiecare zi înseamnă o povară deloc de neglijat chiar și pentru un … bugetar! Mărturisesc că am strîmbat din nas și cînd mi-am văzut colegii de curs, și cînd am venit la început în contact cu profesorii. Am trecut însă peste componența pestriță a grupei de cursanți fiind cucerit în cele din urmă de seriozitatea fiecăruia dintre ei. Mai puștani sau mai copți, cu ocupații care de care mai variate, studenți, bucătari, asistente, șofer de TIR, economist, cu plozi sau încă la vînătoare de gagici – toți s-au dovedit a fi foarte preocupați de cursul de germană.

În ceea ce îi privește pe profesori, aceștia au fost doi la număr. Cu fiecare dintre ei facem două ore pe zi. Motivul pentru care am ridicat din sprîncene încă de la început a fost legat de cele cinci minuțele ciupite de pe la începutul și sfîrșitul fiecărei ore. Pe sistemul în Germania nu se întîmplă așa ceva. Ba veneau mai tîrziu, ba mai rămăneau cîteva minute la urmă în care nu are rost să mai începem ceva nou. Asta în timp ce fiecare dintre noi vroia să folosească la maximum orele respective!

Totuși și aici sistemul își spune cuvîntul. Pînă la acest curs nu am crezut că învățarea unei limbi străine poate fi atît de bine disecată, inventariată, defalcată, sistematizată. Cine și-ar fi închipuit că un proiect atît de flexibil poate fi atît de bine înscris într-o rețetă?! Iar un ingredient care stă la baza succesului rețetei este acela că ceea ce se cere la examen este mult mai puțin decît ceea ce am făcut la curs! Apropo de standardizare și sistematizare, examenul constă în cîteva probe foarte clare și se bazează pe situații întîlnite in viața de zi cu zi. Cum ar fi proba la care, printre altele, trebuie să asculți după care să bifezi ceea ce ai înțeles și care conține fie un anunț din gară, fie informații despre trafic sau ceva știri despre vreme. Proba scrisă conține invariabil redactarea unei scrisori într-o speță care îți este dată. La fiecare trebuie adaptat salutul/adresarea corespunzătoare, și bineînțeles – finalul! Și aici, totul este legat de experiența zilnică, de la scrisori/e-mailuri de scuze că lipsești de la școală/serviciu, la scrisori către administrația clădirii în care locuiești sau către bancă. Într-un final, este proba orală în cadrul căreia piesa de rezistență este o discuție cu partenerul de examen, discuție în care trebuie să planifici o petrecere, o excursie, să ai grijă să te contrazici  puțin, dar la final să cazi la o înțelegere și, cel mai important, să se înțeleagă despre ce bălmăjești acolo. În cazul meu partenerul este un rusnac care vorbește foarte corect, însă cu o frecvență de maximum 5 cuvinte pe minut (evident, numai atunci cînd vorbește nemțește).

Și ca să vă dovedesc că mi-au folosit la ceva cele 3 luni de curs, vă traduc textul unei caricaturi (evident, primesc sugestii de îmbunătățire ):

NU, NU VREAU ACUPUNCTURĂ ÎMPOTRIVA FUMATULUI

(FOTO)

Ok, acu dacă pe voi v-am convins, mai rămîne să-i conving sîmbătă și pe examinatori!