Nu demult am fost la mînăstire. Din cele mai vechi timpuri în interiorul zidurilor mînăstirilor s-au distilat și consumat unele dintre cele mai bune alcoale, iar dacă nu mă credeți puteți să o întrebați pe Belgianca. Sunt sigur că știe niște povești cu călugării artizani de bere. Revenind la măicuțele respective, ele au avut ceva rețineri în a fabrica ele însele licoarea fermecată, însă judecînd după colecția de sticle, cred că distileria despre care vă voi povesti azi plătește un tribut greu la Casa Domnului.
Distileria Schladerer este o afacere de familie pornită în 1844 și aflată acum la a 6-a generație fiind în prezent condusă de un puști de numai 32 de ani. În principiu oamenii ăștia nu iartă nimic, cum văd un fruct, cum se gîndesc să-l transforme în țuică schnnaps. Dar fără îndoială cea mai importanță o dau cireșelor de care atunci cînd pomenesc le licăresc ochii a mîndrie. Pentru că nu sunt niște cireșe oarecare, ci Schwarzwald Kirschen – cireșele de Pădurea Neagră: mari, negre și foarte dulci. Ceea ce este o adevărată provocare dacă este să mă iau după clima de aici, așa cum o cunosc eu după 5 ani: destul de multă ploaie care le cam diluează din dulceață. Cu toate astea, oamenii de la Schladerer spun că au reguli stricte: nu bagă cireșele la schnnaps decît dacă au o concentrație de zahăr mai mare de 80 de grade Oechsle. Pentru cine nu știe care-i treaba cu aceste grade Oechsle, am să spun numai că 80 de grade Oechsle este concentrația în zahăr a strugurilor din care se face vinul ce poate fi etichetat drept din producție „culeasă tîrziu”.
Vizita asta a fost o completare binevenită la cursul de integrare pentru cü am aflat amănunte esențiale fără de care nu poți trăi ca om întreg în Germania. Spre exemplu, diferența dintre Wasser și Geist. Pentru că am tot văzut Kirschwasser (pe bază de cireșe) sau Zwetschgenwasser (prune) pe de o parte, respectiv Himbeergeist (zmeură) pe de altă parte. Ideea este că sunt o seamă de fructe de la care poți spera că au suficient zahăr care să fermenteze și să se transforme în alcool astfel încît în cele din urmă să te poți mîndri că exclusiv din fructe ai făcut toată treaba. Iar această treabă rezultată numai din fructe cu zahărul natural din dotare, se numește Wasser. Un echivalent al țuicii de corcodușe, prune, mere … orice prinde omul prin ogradă. Fructe precum zmeura sau fragii însă nu vor fi niciodată suficient de dulci. Și atunci se aplică procedeul de la parfumuri. Dacă acolo se iau petalele de trandafir sau iasomie și se lasă la macerat în alcool, aici fructele sunt culese prin pădurile de la granța Republicii Moldova cu Ucraina, congelate imediat și transportate la locul faptei, după care sunt lăsate la macerat în alcool pur pentru a-și lăsa acolo toate aromele. Am gustat o astfel de tărie pe bază de zmeură și trebuie să spun că dacă într-adevăr nu există nici un ajutor „chimic” (arome etc), rezultatul este remarcabil.
Între timp vă las cu niște poze și un film și vă spun că, deși este o distilerie relativ mică într-un sat oarecare din munte, le puteți găsi schnnaps-urile în multe locuri. Data viitoare cînd se va întîmpla să zburați undeva cu Lufthansa, aproape sigur veți avea posibilitatea să gustați și o tărie cu semnătura Schladerer.
Related Posts:
Wednesday, July 18th, 2012, 8:27 am | 
Cool-Vaterland-Newz | 
RSS feed
| 
Respond | 
Trackback
July 18, 2012 at 9:02 am
interesanta poveste, ei bine pe la noi… din cate stiu eu se cam interzic cazanele, asa ca oamenii isi fac un 20l de tuica pe ascuns
July 19, 2012 at 7:49 am
Pato: stai linistit. Si aici trebuie sa declari fiecare picatura! Alcoolul este reglementat peste tot.
July 18, 2012 at 9:18 am
Sau un 200 de litri de ţuică
tot pe ascuns 
July 19, 2012 at 7:49 am
anatati: si te mai intrebi de ce este criza …
July 18, 2012 at 9:35 am
@anatati dupa nevoi
July 18, 2012 at 1:04 pm
Berea trapista belgiana… Ce vremuri!…
July 19, 2012 at 7:48 am
Intuneric: ce vremuri?
July 18, 2012 at 2:19 pm
cuvantul snaps (ma rog, schnnaps) ma duce cu gandul la un episod din Seinfeld.. cand din cauza ca lui Elaine ii placea prea mult snaps-ul, divulga un secret.. si se intampla o gramada de alte chestii.. ca in Seinfeld (episodul cu nunta din India.. daca sunteti curiosi
)
Nu-s amatoare de tarii, dar o tuiculita de zmeura as fi gustat si eu, de curiozitate macar
July 19, 2012 at 7:50 am
Gabitelu: nici eu nu sunt amator de tarii, insa vizita acolo este foarte interesanta. Cu atit mai mult daca intr-adevar crezi ca toata treaba se intimpla fara beneficiile industriei alimentare moderne …
July 18, 2012 at 3:06 pm
Faci rachiu pe furis, sa scapi de TVA
July 19, 2012 at 7:50 am
Claudiu: si dupa aia sa-l bei cu paiul din butoi!
July 18, 2012 at 8:59 pm
Nu poate fi decat foarte bun mai ales ca totul este natural iar procesul de fabricatie este cel vechi…
July 19, 2012 at 8:35 am
Ratatouille, păi stai aşa că eu vorbeam de un loc minunat unde prunele se culeg cu mâna de pe jos, stând aplecat de-ţi vine sângele-n cap, timp de 5-10 zile, cam 4-5 membri ai familiei zilnic, se pun în nişte recipiente mari [la noi le zice cadă, habar n-am de ce şi care-i termenul real] şi se lasă la fermentat o vreme bună apoi se transportă la cazanul ilegal din sat unde se procesează în câteva sute de litri de ţuică mărgelată care se păstrează în pivniţă în nişte butoaie vechi de când tata mare şi se beau încet-încet sau mai repejor după nevoi
Dar, sigur, eu vorbesc acuma de ce-am auzit de la alţii, nu că aş şti în detaliu ceva despre aşa ceva, doamne fereşte
July 19, 2012 at 2:10 pm
anatati: bai, dar de ce nu puneti o plasa sau ceva sub pom ca sa nu mai stati precum liliecii. Daca reusesc aia sa faca asta cu maslinele, banuiesc ca reusiti si voi cu prunele. Daca ar fi dupa mine, le-as face pe toate magiun! Din ala fara pic de zahar adaugat!
July 19, 2012 at 2:54 pm
Cand vine vorba de alcool, fabricarea lui si tipurile de bere mi se cam taie filmul la propriu. Noi in casa nu tinem alcool iar taica-meu e cazut in patima de ani buni………
Asa ca nu vad nicio arta in industria asta. Sunt subiectiva.
July 19, 2012 at 4:12 pm
@ rata, cred ca anatati vorbeste de tara-tara, aia unde totul se face cu un minim de materiale.. deci, de unde plasa, de unde eforturi financiare de orice fel. De exemplu, la mine la tara, ai mei intind pe jos folii de plastic si bat pomul sau il scutura… Dar sa stii ca la cat de sarac (fara sa jignesc, ci e o realitate) e taranul roman, si plasticul ala pare o avere. Asa vad eu.
Trackbacks
July 19, 2012 at 4:34 pm