Archive for ‘Campanii publicitare’

October 15th, 2012

Din nou despre studiul „afară”

by Ratatouille

Prin primăvară am participat la (cred) singura campanie de pînă acum aici pe blog: cea dedicată Romanian International University Fair (RIUF). Am considerat că mi se potrivește perfect atît prin prisma istoriei mele, cît și prin ceea ce am tot susținut prin diferite articole pe blog sau comentarii prin alte părți. Zilele trecute am primit un email de la organizatorii RIUF referitor la ediția din toamna asta. Și m-am gîndit: oare de ce aș susține eu RIUF? Adică ok, data trecută s-a lăsat cu un premiu pe care de altfel l-am și cîștigat (1 și 2), aveam un interes, dar acum? Oare o fi bine să susțin ideea ca cei tineri să-și ia tălpășița cine știe pe unde, după ce au fost pregătiți pe cheltuiala statului pînă la un punct?

Pe de o parte. Pe de altă parte ne putem pune problema că suntem „cetățeni universali” și că în primul rînd trebuie să avem grijă de dezvoltarea noastră personală, fiind mai puțin important unde ne aflăm. În plus aș fi cam ipocrit (ceea ce sunt, dar numai cîteodată, nu întotdeauna :-D ) să nu-i susțin și pe alții cînd eu însumi am făcut pasul ăsta. În al  n-șpelea rînd, a studia în străinătate nu trebuie să însemne neapărat a pleca pentru întotdeauna din România. Sunt destule exemple de oameni care s-au întors, e drept, exemple încă izolate, e drept, o parte din cei ce s-au întors au luat-o-n bot în diferite feluri, dar unii chiar au avut succes înapoi în patria mumă. Așa că întoarcerea poate fi o decizie de ordin personal și, cine știe, poate la un moment dat le vine mintea la cap și mai-marilor zilei să lanseze un reverse brain-drain organizat, realizînd că nu ar fi rău să folosească niște resurse, niște oameni care au cunoscut și alte experiențe. Pînă la urmă, de ce să se folosească numai SUA sau Europa de Vest de cei școliți în România, cînd se poate (în principiu și într-o lume ideală normală) ca RO să exploateze eventualele competențe dobîndite … pe banii altora :-D ?! Pînă una-alta în România însă se întîmplă mai degrabă astfel de lucruri și, ce este și mai grav, multă lume privește asta la modul eh, dar ce importanță are?! așa că pînă la urmă, în mod ironic, alternativa plecării, a ieșirii din sistem măcar a unei părți a celor care azi sunt pe băncile școlii ar putea fi o șansă pentru însăși România.

OK, hai că iar o să aflu că fac revoluție la taste! :)) Concluzia este că dacă aveți frați/surori la liceu în clase mari, la facultate, dacă aveți nepoți sau copii de vîrsta asta, poate ar fi o idee să faceți o excursie la Sala Palatului din București în weekend-ul care vine, pe 20 și 21 octombrie, sau dacă vă este mai la îndemînă la Cluj, la Casa de Cultură a Studenților pe 23 octombrie, unde va avea loc Romanian International University Fair (RIUF) despre care vom mai discuta săptămîna asta.

April 24th, 2012

CoolnewZ on fire!

by Ratatouille

Nu știu dacă ați sesizat că s-a aplecat un pic continentul … Ei bine, da, m-am întors! Și pentru a mai cîștiga o gură de aer, astăzi vom vorbi despre premii. Mai întîi despre alea frumoase, pe care le luăm. :-D Poate vă mai aduceți aminte despre campania cu studiile în străinătățuri pe care, cu modestie spun :-P , am cîștigat-o cu ajutorul vostru. Așa că iată cum arată coolnewz pe Kindle Fire. Deocamdată pentru amatorii de review-uri nu prea pot să vă povestesc cum merge treaba pentru că nu am avut răgaz să mă joc cu el, dar … cît de curînd!

Și acum să vorbim și despre premiile celelalte, și mai frumoase, cele pe care le dăm (nu le luăm!!). Și cum să nu fie și mai frumoase cînd vorba ceea, avem cui le da! Iată că Psi bifează două din două, toată lumea, toată lumea, s-o felicităm! :-D Sper să nu-i pice șapca pe ochi =)) , altfel cred că va fi nevoie să o lege cu o sforicică șic :-P Acum îmi dau seama că nu m-am învrednicit să fac o poză cu numita șapcă, dar sper să nu uit să fac un later edit mai pe seară, cînd ajung la pupitrul de comandă.

Și ca un mic update care probabil că va influența cît de cît și activitatea pe blog în lunile următoare, începînd din această zi minunată, ca și cum nu aveam destule pe cap, încep un curs intensiv de DEUTSCH :-D :-D :-D care îmi va ocupa vreo 4 ore pe zi + temele de rigoare. Care teme am învățat de mic să le fac că altfel nu ies afară la joacă!

Ah, abia aștept să ies la pensie să scriu toată ziua pe blog. =)) Probabil însă că atunci voi scrie din amintiri …

(cu La mulți ani azi cui trebuie!!) ;)

April 10th, 2012

Facebook are Ztiri-cooL

by Ratatouille

Pentru că am observat că Facebook (știți voi, rețeau aia de socializare …) duce lipsă de ceva știri cool, am zis să ducem știrile cool la Facebook. Se așteaptă ca traficul FB să înregistreze un spike în următoarele zile. :-D Pînă una-alta nu vă sfiiți să apăsați pe butoanele alea cu like, thirsty, hate, hungry, love, whatever

Mulțumiri Bogzillei pentru promptitudinea cu care m-a depanat. Mdeah … așa-i, n-am putut singur. Rîdeți-vă acu, na!! :"> :"> :">

March 14th, 2012

Cît de reprezentativi sunt cerșetorii români?

by Ratatouille

Sau hoții? Sau infractorii de care tot auzim că fac legea în Europa de Vest? În ce măsură trebuie să ne fie rușine că venim din aceeași țară ca și ei? Întreb asta pentru că am auzit de multe ori spunîndu-se la modul cel mai serios cu putință: „Mi-e rușine că sunt român!” Oameni care, atunci cînd le venea rîndul la ghișeu în vreun aeroport să arate pașaportul, se simțeau din oficiu cu musca pe căciulă.

Infracțiunile făcute de concetățenii noștri sunt într-adevăr foarte mediatizate nu numai în Vest, ci din păcate și în presa românească. Ceea ce fac alți români care-și trăiesc viața aiurea în cine știe ce țară, români obișnuiți să le zicem, apare însă numai pe la paginile speciale, dedicate disporei. Iar pe aceste pagini speciale, din cînd în cînd, relativ rar, găsim niște articole și mai speciale dedicate unora care s-au dus să mai învețe ceva carte prin străinătățuri, că terminaseră de tocit tot ce era de tocit prin patria mumă, Roumanie. Cu voia Dvs., ultimul pe listă, unul dintre ăștia am fost și eu. Și … guess what?? Acolo unde am aterizat, nu am fost deloc singur. Îmi aduc aminte cum, la cîteva săptămîni după ce ajunsesem în Elveția, am auzit ceva vorbă românească pe la cantină. Și eu de colo, cum mă găsesc să-i abordez pe evident-românii aceia: „Voi vorbiți românește?” :))

Așadar, vorba profului meu de geografie din generală: Rețineți ideea! Nu eram deloc singur, era plină Elveția de români veniți la toceală! Asta pe vremea cînd încă se mai stătea la coadă la viză pentru o excursie în Franța sau chiar … ha-ha-ha … în biata Grecie! Pe vremea în care erau controale la toate granițele, iar dacă vreunui grănicer îi mirosea a om român, te freca la toate icrele posibile. Sau lapții … după caz …

Dar asta a fost demult. Hai să vă zic numa ce s-a întîmplat mai zilele trecute. Șefa mea că cică să facem un proiect împreună cu unii de nu-știu-unde din universitate și încă unii de la alt-nu-stiu-unde. Și să ne întîlnim cu ăia, să vorbim, să ne punem de acord, să ne armonizăm pozițiile și să vorbim pe acceași limbă că deh … treaba se anunța cam interdisciplinară … ceva gen inginerie + medicină + chimie = love. Bun, zis și făcut, ce-i mai ușor și mai ușor în ziua de azi decît să fixezi un meeting. Fixăm ziua, ora … de la noi sunt trimis, și anume, IO, din celelalte două locuri, două tipe. Bună ziua … facem cunoștință … tipele respective ceva de genul una Maria și cealaltă Ana! Nume fictive, evident. Dar ați prins ideea: vorbeam deja acceași limbă! Trei random people, și toți trei urmași de-ai lui Decebal și Traian (încă nu e clar care a fost mama și care a fost tata).

Deci ca să mă întorc de unde am plecat. NU, cerșetorii și infractorii nu sunt reprezentativi. Așa cum vin în contact cu ei, Omul Vestic vine în contact și cu oameni normali, cu oameni ca noi. Cum am mai spus, majoritatea colegilor mei de facultate au plecat, unii făcînd din asta un scop în viață, alții ceva de genul … hai să plec și eu să văd cum e! Dar TOȚI cei care au plecat, au confirmat din punct de vedere profesional de la foarte bine în sus. Profesorii și colegii i-au apreciat și cred că fiecare dintre noi poate spune cum, la un an – doi după ce au ajuns pe unde s-o fi nimerit, au venit cu texte de genul: Dom’ Profesor, am eu un coleg/o colegă din România care ar fi foarte potrivit(ă) să vină să lucreze pentru Dvs! Mdeah, că la vremea aia nu se egzista RIUF, treaba se transmitea, cum se spune acum, viral. Și uite așa ne aglutinam tot mai mulți veniți din sistemul ăsta al nostru de învățămînt așa șchiop cum este el, așa criticat (de multe ori pe bună dreptate) … dar EI habar n-aveau de toate belele astea și ne luau așa cum eram! :-D

Revenind la Gigeii ăștia de foști colegi de-ai mei despre care vă povesteam că s-au potrivit așa de bine care pe unde au ajuns, trebuie spus că probabil meritul nu este în primul rînd al lor, ci poate mai degrabă întreg sistemul teîndreaptă, vrei-nu vrei, acolo unde îți este locul! Și un loc trebuie să aibă fiecare!

Și la final, cîteva imagini din două locuri pe unde m-au purtat pașii, unul european, celălalt american. Concluzia este una singură: mergeți la RIUF la București, Timișoara sau Iași că merită, dacă nu voi, atunci copiii, nepoții, cunoștințele la vîrsta cu pricina, să încerce marea cu degetul și să vadă despre ce este vorba în … propoziție.

(prima poză 1 și ultima poză 2, restul sunt ale mele)

March 6th, 2012

Un studiu fără copiuțe al … FIȚUICILOR

by Ratatouille

Eu nu știu dacă voi ați văzut vreodată vreo fițuică făcută profesionist. Probabil că toți știm despre scrisul pe bancă însă partea funny este că la gimnaziu aveam o profesoară care atunci cînd descoperea lecția scrisă pe bancă la vreo lucrare de control, nu se criza atît de mult din cauza copiatului în sine, cît din cauza fatului că cineva … murdărise banca!!! Mai apoi la liceu, cînd deja nu mai avea nimeni locuri fixe în bănci, ci ne amestecam și schimbam locurile precum un fluid ideal :-D , înainte de vreun test scris era bătaie pe o anumită bancă. De ce? Pentru că banca aia avea un ditamai găuroiul în blat încît se putea copia într-o poziție cît se poate de naturală și comodă. Iar profesorii știau că undeva, într-una din clase, era o astfel de bancă, dar pentru că toate clasele semănau ca două picături de apă, întotdeauna uitau locația exactă. Ca să nu mai vorbim că fie și în interiorul aceleiași clase, băncuța respectivă migra de colo-colo. Apoi era colega Camelia care avea o dexteritate extraordinară de a a copia cu cartea deschisă pe genunchi, pe jumătate scoasă din bacă, într-un echilibru instabil pe care îl stăpînea la perfecție (nu am cunoștință de nici un fail) astfel încît în clipe de primejdie iminentă, cum ar fi profesorul care se îndrepta dubios de țintit fix către ea, reușea să se miște foarte natural astfel încît nu numai să bage manualul în bancă, dar să-l și închidă. Și cîte și mai cîte.

Dar o fițuică precum cea de mai jos nu cred că a mai văzut nimeni! Luată de pe blogul Understanding China pe care îl mai vizitez din cînd în cînd, se presupune că mîna respectivă aparține unui om chinez. :-D Mă gîndesc că la efortul depus, putea la fel de bine să pună mîna să învețe. Pe de altă parte, dacă de emoție începe să transpire în palmă fix la examen … a pus-o! Dar s-o inventat și pentru scopul ăsta ceva water proof. ;)

(foto)

Mdeah … toate bune și frumoase, rîdem, ne distrăm, dar la urma urmei dacă privim adevărul în față a copia nu înseamnă decît a-ți fura căciula. Și dacă îndeletnicirea asta mai merge trecută cu vederea prin generală și eventual prin liceu cînd te pregătești intens pentru medicină și nu mai ai timp și chef să înveți la … astronomie, odată ce te numești student devine chiar penibil. Din păcate trebuie să recunosc că pe vremea studenției mele copiatul este sport olimpic. Pretexte ar fi destule, dar nu și motive. Mulți veniseră la fizică pentru că era una din facultățile unde se intra fără examen și era unica lor șansă să aibă o diplomă. Evident că ăștia făceau tot ce puteau să ciupească orice. Unii profesori nu-și băteau capul să-i oprească așa că se putea întîmpla ca un astfel de individ să ia o notă mai mare, furată însă, decît un student cinstit care venea la examen cu hirtia, creionul și propriu-i cap. Motiv pentru care și studentul cinstit recurgea la fițuică data viitoare.

Iar ăsta este un singur exemplu referitor la cum atmosfera (care ar fi trebuit să fie „de studiu”) din facultate era viciată. Și asta este poate piatra de temelie care, pusă corect, schimbă în bine întreg sistemul, piatră de temelie pe care am sesizat-o, sub diverse forme, pe la toate universitățile pe la care am trecut pentru un timp mai lung sau mai scurt. În primul rînd sortarea neaveniților, atît din rîndul studenților, cît și al profesorilor. Ba chiar la Maryland era un soi de placă memorială lipită pe o clădire de rectorat ceva, care spunea cam așa:

(foto)

Apoi o altă treabă importantă este instaurarea unei atmosfere în care să-ți facă plăcere să studiezi. În Elveția aveam o berărie în campus, cam la 5 minute de mers pe jos cam oriunde te-ai fi aflat, iar dacă te săturai de prea multă știință, îți mai răcoreai creierul încins cu o bere din circa 100 disponibile oricînd, într-o atmosferă funk-punk-hippppppie-rock-whatevă (dacă sunteți curioși). Apoi dacă te răzbea foamea, se găsea un blid cald la un preț rezonabil tot pe undeva prin campus pînă tîrziu seara. Revenind la „atmosfera” facultății mele, trebuie să vă spun că fizica la București este undeva la vreo 7km de marginea orașului. La ora respectivă legătura cu orașul era făcută de niște autobuze fantomă, cu care dacă te întîlneai nu-ți permiteai să le ignori pentru că nu se știe cănd mai veneau. Deci te urcai în ele chiar dacă nu aveai nevoie :)) Așa că noi, cei care stăteam în „oraș”, nu știam cum să o tăiem mai repede de la facultate. Ce bibliotecă, ce laboratoare …

Și probabil că povești similare pot fi culese de peste tot. Așa că un tîrg organizat precum RIUF nu poate fi decît de bine. Cine vrea să plece, fie și numai pentru o perioadă, o poate face după ce discută în prealabil cu niște unii de la fața locului și nu se mai aruncă în necunoscut așa cum am făcut-o noi. O groază de întrebări cît de scumpă e viața de student, ce chestii se învață la licență, la master … pot fi răspunse la fața locului. Ce să zic … doar că sunt prea bătrîn … dacă aș fi avut RIUF pe vremea mea ce marfă ar fi fost. Dar nu-i nimic, poate compensez cu un Kindle Fire. Neamule! :-D

Așadar … pe ei! Mulțam! ;)

June 28th, 2011

Banii aduc fericirea*

by coolnewz

Parca si vad, ca intr-un film derulat cu incetinitorul: cateva perechi de ochi -dintre cele care vor citi titlul acestui post- se strang a dezaprobare, iar tot atatea capete se  misca stanga-dreapta a negare. Ohhh! Nuuu! Tz, tz, tz … Coolnewz, Coolnewz, ce ne-ai facut? Dintr-asta ne esti?

Mmmda … Cam din asta. :) . Va informez ca am fost la magazinul de papagali. Si spre ne-surprinderea mea, oamenii aia rai si materialisti nu dau papagali nici pe gratis si nici pe datorie. Nu ma ingrijorez prea tare pentru ca, stiti deja, voi aplica metoda BCR, cum bine spunea fata mea cu ochi caprui, mai adaptata la vremuri decat mi-as fi inchipuit.

Dar. Papagalul e ca si rezolvat. Banii stransi prin “metoda BCR” nu sunt greu de obtinut. Asa ca dati-mi voie sa cred ca intr-o oarecare masura banii ii vor aduce fericirea fetei cu ochi caprui- cel putin pana va trebui sa il hraneasca, sa il ingrijeasca si sa il scoata la plimbare- Ah…? Sau papagalul nu trebuie scos la plimbare :-D ??

Acuma, ce ma intreb este daca merge aplicata metoda cu pricina pentru fericirea deplina a familiei mele care nu se vede la orizont decat de pe prispa unei casute cu o gradina in care sa se coaca la razele soarelui nemtesc niste rosioare romanesti? Ha?

Da, vorbim de o CASA! :) Iar pentru asta, nu mai merge cu bunica, bunicul si pusculitza trantita de pamant. Tz … Vorbim deja de un business serios. So? Sa ne intoarcem la lectia precedenta. Credit cu refinantare. Avem un credit pentru un apartament in Romania. E la alta banca decat BCR, desigur.  BCR se lauda ca pentru a aduce acest credit la BCR nu ne costa nici un sfant- adica BCR plateste toate taxele notariale. Apoi, dosarul trebuie analizat, nu? Zice BCR ca nici analiza asta nu costa neam. In plus, asigurarea casei- cine are credit imobiliar stie ca o astfel de intreprindere se face la pachet cu o asigurare- tot BCR-ul o suporta. Si, ca om care are deja un credit imobiliar la o banca, pot spune ca vorbim de sume serioase de care esti scutit! Peste toate astea, BCR spune ca, daca vrei, poate face ea toate operatiunile in numele tau, ceea ce inseamna ca mandatand banca, nu trebuie sa stai cu orele pe drumurile dintre cele doua banci.

Ma intreba cineva daca ar fi sa promovez un astfel de credit cum as face-o. In scoli. Studii de caz, in finalul unor activitati distractive comune copii-parinti sponsorizate de banca? Pentru ca, nu-i asa, afacerile bune se fac atunci cand avem implicare din ambele sensuri ;) !

Nici nu stiu ce sa zic … Sa ne gandim deja oare la ce fel de rosii a plantam? Sau la un program in ture de udat rosiile? Aloo! Coolnewzfamily! Unde ati disparut?

 

June 17th, 2011

Un papagal refinantat*

by coolnewz

Nu mai departe de ieri, am inteles ca in cuibusorul de nebunii cool vom face loc unei zburatoare :-D .

“Mama, as vrea un papagal vorbitor!”,  imi spune intr-o buna dimineata ea- 10 ani, 1,43 m, par lung castaniu, ochi caprui, intrata in legenda ca “fata mea cu ochi caprui.”

Bun. Trec peste aspectul “inca o gura- ma rog, cioc- de hranit” pentru ca simteam in aer demult ca se apropie si momentul asta.

Mie imi plac cainii, lor, fetelor, le place orice fiinta care respira- broaste, caini, pisici, pesti, soareci, viermi, gandaci  :-O – - dar pana acum m-am facut ca ploua torential la astfel de cereri din motive de spatiu si efort.

Vremea a trecut, ne pregatim sa suflam in tortul cu 11 lumanari, sarcinile se pot imparti deja la 3, nu doar la 2, prin urmare, un papagal … hm … va spun sincer ca o astfel de cerere are sanse sa primeasca o rezolutie cool ;) .

“Bun. Ai bani”?, intreb stiind ca pusculita ei este alimentata periodic de banutii primiti pentru stersul prafului, dusul hartiei sau al sticlelor la containerele specializate de langa casa.

“Pai, am 50 de euro. Ma gandeam sa imi mai dati voi, ca un imprumut,  inca 30, sa ii mai cer si bunicii inca 30 pentru o cusca si bunicului inca 20 pentru mancare. Bunicii mi-au mai imprumutat bani pentru skateboard si inca mai am o mica datorie la ei, dar sper sa ma ajute si de data asta. Oricum, o sa vi-i returnez de Craciun, dupa ce o sa strang bani de la plugusor.”

“Sau … facem varianta BCR ;) “, imi spune facandu-mi cu ochiul.

“BCR ? De unde stii tu de asta? (Stiam ca intr-un acces de furie, dusesem in beci receiverul pentru antena destinata programelor romanesti.)

“V-am auzit pe voi aseara vorbind despre campania lansata de Chinezu. Tata spunea ca a mai citit undeva despre asta. Fii atenta! Ma gandeam ca voi sa fiti un fel de BCR in toata povestea asta :) .”

Mda … Ai copii, intri in epoca finantarii. Ba chiar a refinantarii! Ia ascultati aici:

“Ia explica-mi tu cum adica sa fiu eu BCR? intreb iritata ...

“Adica, sa imprumut de la voi nu doar banii pentru papagal, ci si o suma cu care sa imi achit datoriile mai vechi la bunici. Cum ar veni, o sa fac refinantare. In loc sa am mai multe credite, la voi si la bunici, o sa am doar unul si bun, la voi. Uite, daca aplicam “metoda BCR”, nu doar ca o sa imi achit datoriile la bunici mai repede, dar voi avea, practic, un o rată lunară mai mica la voi. In plus, o sa schimb si moneda, adica in loc sa le dau bunicilor lei, o sa va dau voua euro.

Ma uit si eu pe site-ul cu pricina ca sa vad cu ce se mananca refinantarea asta. “Un cost total al creditului mai mic, posibilitatea refinanţării atât a creditelor soţiei, cat ale coplătitorilor, posibilitatea de schimbare a monedei în care se contractează împrumutul, costuri de transfer zero.” Inteleg … Bine de stiut. Dar mai bine sa nu fac datorii, zic …

Una peste alta, probabil ca o sa introducem in familia noastra cool inca un biped. De data asta cu aripi si cu cioc. Va fi un papagal si nu unul oarecare, ci unul refinantat ;) . La cate datorii se fac in contul lui tot ce imi doresc este sa nu aiba soarta Greciei! Ce, nu gasiti legatura? Ei, va prindeti voi va sunteti cool-cititori isteti … :)

*Da, evident, biensur si genau! Acesta este un articol cvasi-publicitar. Adica cererea pentru papagal iegzista ;) .

Prima incercare de acest fel a coolnewz are trei “pentru ca”: 1. Nu credem in munca patriotica- pentru charity ne ducem sa scoatem la plimbare batranii la azil sau strangem gunoiul din parcuri, nu scriem cu orele pe blog. 2 incet-incet, coolnewz mai trebuie sa produca si bani. Inspiratia, efortul si capacitatea de a capta interesul cititorilor trebuie recompensate. Parerea noastra! :) 3.  ne place initiativa lansata de Chinezu. De aia dam sfoara in tara ca bloggerii care doresc sa se prinda in hora pot trimite un email la contact@blogalinitiative.ro