După cum probabil că v-ați dat seama, îmi place mîncarea bine gătită, îmi place să o testez de cîte ori am ocazia, sau îmi place să o fac cu mîna mea. Totodată îmi place și mîncarea sănătoasă. Numai că noțiunile de „bun” și „sănătos” vin deseori în contradicție. Un exemplu clasic: orice fel de desert, orice fel de „dulce”. Este bun, ne place (aproape) tuturor, excesele însă sunt periculoase într-o mie și una de forme. Cu atît mai mult cu cît dulcele, zahărul mai exact, și-a făcut loc în tot mai multe mîncăruri unde în mod normal nu ar avea ce căuta.
Aspectul ăsta nu avea cum să rămînă fără urmări:
Pentru prima dată în istorie bolile necontagioase precum cancerul, diabetul și bolile cardiovasculare care împreună sunt respionsabile pentru 35 de milioane de decese anual, au fost declarate de către ONU mai periculoase pentru sănătatea umanității decît bolile transmisibile. De fapt asistăm la o situație ironică în care avem cu 30% mai mulți obezi decît oameni subnutriți. Anunțul ONU identifică și „vinovații”: tutunul, alcoolul și regimul alimentar sunt principali factori de risc pentru cele de mai sus. Doi dintre acești factori de risc – alcoolul și tutunul – sunt însă reglementați prin politici la nivel național, singurul aspect rămas „la liber” fiind mîncarea. În mod evident regimul alimentar este mai greu de supus unor reguli stricte pentru simplul motiv că dacă alcoolul și tutunul nu sunt componente esențiale ale vieții (pînă la un punct 
), de mîncare avem cu toții nevoie. Întrebarea cheie este: asupra căror aspecte ale regimului alimentar occidental ar trebui să se intervină?
În octombrie 2011 Danemarca a ales să introducă o taxă suplimentară pe produsele alimentare care conțin grăsimi saturate, în ciuda faptului că nutriționiștii nu mai consideră grăsimea ca fiind un principal pericol. În locul acesteia, inamicul numărul 1 este zahărul! Sau mai precis orice îndulcitor care conține fructoză și care este adăugat în mîncarea procesată.
Sunt 4 factori care pun zahărul pe picior de egalitate cu alcoolul în ceea ce privește efectele lui nocive.
DISPONIBILITATEA: Dacă ne întoarcem în timp vedem că la origini zahărul era disponibil numai cîteva luni pe an prin intermediul fructelor, în perioada recoltei. Sau prin intermediul mierii de albine, care la rîndul ei era apărată cu strășnicie de către albine. Mai nou însă, zahărul poate fi găsit pretutindeni, este ușor de procurat, ba chiar ne este băgat pe gît fiind adăugat cam în orice aliment procesat, în felul acesta limitîndu-se puterea de a alege a consumatorului. Zahărul natural este dificil de obținut, cel artificial – foarte ușor. În multe părți ale lumii oamenii consumă 500 de calorii zilnic numai din zahărul adăugat în mîncare procesată. În concluzie, oriunde te învîrți, este foarte greu să-l eviți! Dacă mai punem la socoteală faptul că în ultimii 50 de ani consumul mondial de zahăr s-a triplat, ar trebui poate să neîntrebăm dacă și metabolismul uman s-a adaptat la fel de repede. Numărul obezilor de pretutindeni ne dă un răspuns destul de clar.
TOXICITATEA: există tot mai multe dovezi că un consum excesiv de zahăr afectează sănătatea într-un mod mult mai profund decît simplul fapt că se mai adaugă niște calorii. Zahărul joacă un rol important în toate bolile asociate dereglărilor de metabolism: hipertensiunea (fructoza în acidul uric care crește tensiunea) și diabetul pentru a enumera numai două. Există speculații cum că excesul de zahăr are efecte toxice asupra ficatului asemănătoare cu cele induse de alcool. Or asta nu ar trebui să fie o surpriză prea mare pentru nimeni dacă ne gîndim că alcoolul rezultă prin fermentarea zahărului.
DEPENDENȚA: la fel ca tutunul și alcoolul, zahărul acționează asupra creierului încurajînd consumul ulterior. Procedeul este simplu: zahărul intervine în modul în care creierului nostru îi este semnalată senzația de sațietate, respectiv diminuează senzația de plăcere datorată mîncării determinănd nevoie de a consuma tot mai mult.
EFECTELE NEGATIVE ASUPRA SOCIETĂȚII: victimele fumatului pasiv sau cele ale condusului sub influența alcoolului au fost argumente puternice pentru a controla strict tutunul și alcoolul. Costurile economice pe termen lung, cele legate de asigurările medicale precum și nu în ultimul rînd costurile umane plasează consumul de zahăr în aceeași categorie.
CUM SE POATE INTERVENI?
La urma urmei zahărul este un produs natural. Zahărul este un nutrient, zahărul înseamnă plăcere. La fel ca și alcoolul, prea mult din ceva bun devine toxic. Experiența arată că soluțiile locale, individuale, cum ar fi educația din interiorul familiei sau dintr-o anume școală-pilot au rezultate limitate. Pe de altă parte, atît referitor la alcool cît și la tutun sunt dovezi puternice cum că un pumn într-o mănușă de mătase care să reguleze regularizeze într-o oarecare măsură furnizorii (taxe, limitarea distribuției, limită de vîrstă) ajută la scăderea consumului produsului respectiv și reduce consecințele asupra sănătății. Metodele de intervenție încununate de succes au un punct comun: limitarea disponibilității.
Soluția ar fi taxarea suplimentară a mîncărurilor procesate care conțin orice formă de zahăr adăugat: băuturi carbo-gazoase, sucuri îndulcite suplimentar, ciocolata cu lapte, cereale procesate. În medie un american consumă 216 litri de băuturi carbogazoase pe an. Simulări statistice arată că pentru a reduce acest consum într-un mod semnificativ prețul ar trebui să se dubleze.
Despre Suedia am povestit: soluția acolo cu privire la alcool a fost un control puternic asupra rețelei de distribuție. În America controlul se face pe de o parte pe criteriul vîrstei (complet interzis pînă la 21 de ani), pe de altă parte prin intermediul rețelei de distribuție. La supermarket poți cumpăra cel mult bere, pentru vinuri și tării fiind magazine speciale cu un program mult restrîns față de cel al supermarketurilor. Restricții similare se pot aplica și pentru vînzarea dulciurilor Un exemplu ar fi introducerea de restricții la licențele pentru automatele de dulciuri care se găsesc în apropierea școlilor sau locurilor de muncă.
Cîteva eforturi în sensul acesta au fost deja făcute. Într-o inițiativă proprie, părinții dintr-o comunitate urbană americană au făcut un lanț uman la intrarea în magazine blocînd intrarea copiilor după terminarea orelor de școală. La San Francisco a fost interzisă asocierea jucăriilor pentru copii cu mîncărurile nesănătoase de la fast-food. Sănătatea copiilor ar fi suplimentar protejată prin interzicerea, sau cel puțin limitarea reclamelor la dulciuri. De asemenea subvenționarea producției de mîncare sănătoasă, mai exact în acest context, mîncare ce nu conține zahăr adăugat, poate fi o altă pîrghie eficientă în lupta contra excesului de zahăr.
În caz contrar lupta este dinainte pierdută dacă totul este lăsat la liberul arbitru al firmelor producătoare de păpică. Zahărul este ieftin, gustos, zahărul vinde, deci comaniile sunt prea puțin motivate să renunțe la el.
Voi vă gîndiți la zahăr ca la un pericol pentru voi sau pentru copiii voștri?
(Acest articol este tradus și adaptat după un articol apărut în Nature. Cine dorește varianta originală împreună cu o serie de referințe detaliate, îl poate descărca de aici.)
și rezultatul care stă la vînt și ger în timp ce eu stau în casă tremurînd să nu care cumva să ajungă pisica vecinului la mine pe balcon. Nu de alta, dar dacă se întîmplă ceva cîrnaților mei … nu am mamă, nu am tată … și veți vedea aici pe blog în premieră o pisică mîncînd jăratec! Și nu cred că se va transforma în tigru! 
Most Recent Comments