Se dau următoarele două evenimente:
- rezultatul meciului de peste weekend dintre Bayern München – Borussia Dortmund: 2-5
- declarația căpitanului Philipp Lahm (Bayern) pe care o dau fără nici o traducere: Wir waren die bessere Mannschaft!
(foto)
Huh??
May 14th, 2012
Au fotbaliștii simțul penibilului?
May 14th, 2012
Spioni?
Dacă în balonul ăsta este un nene cu un binoclu cît de cît profesionist, ca să nu zic cameră de luat vederi, ăla inventariază tot ce se întîmplă la mine în sat de-a lungul zilei și asta fără vreun efort special. El poate chiar se bronzează în timpul ăsta (fiind mai aproape de soare 
). Unde mai pui că azi dimineață erau vreo 3 astfel de baloane răspîndite pe cer.
Totuși … dacă nu suntem cu capsa pusă ca să ne gîndim la astfel de scenarii, baloanele astea sunt pitorești!
P.S. ce se mai aude cu impostorul? Sper să citesc despre demisia demiterea lui pînă mă întorc de la germană!
May 11th, 2012
O altfel de renaștere: CM de Fotbal – 1954
Cursul meu de germană se numește și „de integrare”. Ceea ce înseamnă că nu numai învățarea limbii este în centrul atenției, dar și însușirea anumitor aspecte de cultură generală. Și dacă la început credeam că voi învăța despre cine știe ce tratate de pace, uniri, războaie, regi și împărați … interesanți și ei de altfel … odată început cursul am avut surpriza să constat că respectivele cunoștințe de „integrare” vin din cu totul alte … sfere. Cum ar fi politică și fotbal!
Rapid, cine știe de ce anul 1954 este un an special pentru Germania? Eu unul habar nu aveam. M-am gîndit la tot felul de aspecte politice, la Zidul Berlinului, la moartrea lui Stalin (1953), la revoluția din Ungaria (1956) … dar despre 1954 în Germania … NIX!
Pe lîngă faptul că a fost ruptă în 3 după război, Germaniei de Vest i s-a interzis și participarea la Campionatul Mondial de Fotbal. Asta pînă în 1954, deci 9 ani de la sfîrșitul războiului! La vremea aceea, pentru cine își mai aduce aminte , Ungaria lui Ferenc Puskas era pe val. Scorurile pe care le făcea echipa Ungariei erau cu cel puțin 4 goluri marcate, dăduse de pămînt cu Anglia la Budapesta și a fost una dintre primele echipe (poate chiar prima) care a învins Anglia pe Wembley!
În deschiderea CM din 1954, Germania întîlnește Ungaria și o ia cu un scor de maidan. Nu mai țin minte scorul, dar a luat cel puțin 7 goluri, dacă nu 8!! Totuși cele două echipe au fost sortite să și închidă același Campionat Mondial, întîlnindu-se în finală 
și toată lumea privind, evident, Germania ca pe o victimă sigură. Între timp, în drumul ei spre finală, Ungaria dăduse de pămînt și cu Brazilia.
Finala, disputată la Berna, părea că se îndreaptă către deznodămîntul anticipat de toată lumea: după un sfert de oră de joc Ungaria conducea cu 2-0. Totuși la pauză Germania revenise și scorul era egal! Pentru ca numai cu cîteva minute înainte de final Germania să înscrie golul de 3-2 și să devină campioană mondială odată cu revenirea sa în elita fotbalului mondial!
(foto)
De altfel, atunci a fost pentru prima dată după război cînd imnul național al Germaniei s-a auzit din nou în public.
May 1st, 2012
1 Mai muncitoresc
Cum mai noile mele preocupări mă solicită destul de mult , mi-am șoptit în barbă că de 1 Mai nu mă voi mai trezi „cu ceasul”, ci voi dormi … cît vreau!
Iată însă cine defila pe străzile satului la ora 7:30 precis:
April 26th, 2012
Cratiță-crătiță, cin’ te ține mai frumos de codiță?
Așa cum v-am povestit, am început un curs intensiv de germană. Să mă integrez, nu de alta dar să mănînci tot sarmale și telemea cînd toată lumea în jurul tău se desfată cu cîrnați și bere nu prea ajută la integrare. De altfel așa se și cheamă … curs de integrare, mai precis Integrationskurs. Și desigur că cine vrea amănunte despre regulamentul cursurilor de integrare în Germania poate să citească Integrationskursverordnung. Și tot așa … La sfîrșitul cursului scopul meu declarat este să scriu un post pe blog format dintr-un singur cuvînt 
OK, prima chestie referitoare apropo de asta este că dintr-o dată 4-5 ore din ziua mea productivă s-au dus pe apa Sîmbetei Integrationskursului. Așa că orice sfaturi referitoare la time management sunt binevenite! Sper ca în cîteva zile să reușesc să intru într-un ritm acceptabil astfel încît fluxul de știri cool să continue! 
Cu atît mai mult cu cît prevăd că vor fi multe istorioare de povestit de la acest curs. Cum ar veni … Integrationskursgeschichten
Prima dintre ele care mi s-a părut interesantă ca percepție a unui neamț născut și crescut în Germania de Vest, a venit din partea celui care ține cursul. A venit vorba relativ spontan și înaintea începerii cursului propriu-zis, despre grădiniță și răspundem cîțiva cursanți despre cum era grădinița noastră. Răspunsuri venite de la 2 români și un rus. Nu prea înțelegeam unde bate proful cu întrebările astea … dacă grădinița era mare sau mică, cîte camere avea, cu ce ne jucam … Cele trei răspunsuri au fost foarte asemănătoare: nici unul dintre noi nu a fost în stare să spună cîte camere (săli de clasă) avea grădinița în care a învățat pentru simplul motiv că erau suficiente pentru ca un copil de max. 6 ani să nu fie în stare să le numere. (nicidecum să-și pună problema să o facă!) Toți trei am spus povestit despre o grămadă de jocuri care se întîmplau acolo. Abia cînd a venit vorba despre programul grădiniței, care în cazul meu era de la 8 la 18, mi-a picat fisa cît de cît încotro se îndreaptă discuția. Pentru că după asta a intervenit proful: Știți care este diferența dintre fosta RDG și fosta RFG? În fosta RFG femeile nu munceau acu 20-30 de ani (și bineînțeles înainte de asta), pe cînd în fosta RDG ambii părinți munceau. Pe chestia asta și în zilele noastre este o mare diferență între numărul de grădinițe din spațiul fostei RDG față de „bătrîna” republică federală! Interesant, nu?
Mutînd centrul de greutate de la copii către părinți, deși acum sunt mult mai multe femei care au un serviciu, o mare parte dintre ele lucrează doar part-time. Iar în Elveția îmi aduc aminte că asta era mai degrabă regula. Și, mai continuă proful, generația părinților lui (el avînd la vreo 50 de ani) privea o femeie care vrea să muncească drept o mamă rea, care-și neglijează copiii! Dacă mai punem la socoteală că în Elveția citisem undeva că femeile au primit drept de vot prin anii 70 … mă întreb, de unde a apărut chestia asta că în mod special în România femeia trebuie să stea la cratiță sau în mod special în România familia este foarte tradiționalistă … comparația defavorabilă cu alte locuri fiind oarecum subînțeleasă printre rînduri. Sau printre dinți …
Cool-stunning Romania-Newz, Cool-Vaterland-Newz | 
23 Comments »
April 6th, 2012
Soarele de pe casă
Una din chestiile care m-a frapat în Germania a fost treaba cu panourile solare. Hai că o instituție mai mare, o clădire mai de doamne-ajută își pune pe acoperiș panouri solare – mai înțeleg. Se adună ceva suprafață bătută de soare acolo să producă. Dar am observat că și la mine în sat cum își mai repară vreun moșuleț acoperișul – zbang niște panouri solare. Mai face un hambar pentru porumb – panouri solare. Pînă și găinile din coteț sunt protejate de ploaie de … panouri solare!!
Am crezut că este vreo fixație numai pe aici prin zonă. Da’ de unde! Toată Germania a fost cuprinsă de febra asta, mai ales datorită subvențiilor statului. Așa că încet-încet s-au adunat vreo 25 de gigawați (GW) proveniți numai din panouri solare, din care numai anul trecut au fost instalați 8 GW, asta însemnînd uneori și 10% din necesarul zilnic. Treaba este că nemții se pare că prea au cheltuit subvențiile astea pe panouri solare chinezești, așa că de la 1 aprilie s-a mai închis robinetul.
Din graficul de mai jos (timp real!) aproape că putem vedea cînd răsare și cînd apune soarele. Sau cînd își face lumea cafeaua de dimineață. Sau cînd începe să citească bloguri …
(foto)
March 30th, 2012
Vinuri dulci pentru nemți acri! — Bonus: o labuță!
Boh! Noroc cu Georgiana că a stins lumina aseară că eu o uitasem aprinsă. Mă rog, cum să nu o uit cînd am întîlnit ieri la șopingul săptămînal așa ceva:
Și cum nu numai că îmi place să susțin cam orice vin dinspre „casă”, dar mai sunt și mînat de curiozitate să văd ce anume stă pe același raft cu zeci de Bordeaux-uri, am cumpărat-o! Mă rog, trecem peste faptul că scrie cu caractere chirilice, dar țara de proveniență este Moldova. În România am băut multe vinuri atît albe cît și roșii care mi-au plăcut mult și care sunt ambalate cu gust, atît ambalajul cît și conținutul de o calitate perfect comparabilă cu ce mai găsesc pe aici venind din zone ultra-cunoscute și cu tradiție. Totuși de cîte ori am încercat fie vinuri, fie vreun spumos venit din patria mumă, mi-a cam crăpat obrazul de rușine. De vreo două ori mi s-a întîmplat ca șampania pur și simplu să nu aibă suficient acid. Iar vinurile, fără excepție, foarte-foarte, indecent de dulci. Mda … nici ăsta nu a făcut excepție deși prețul nu este dintre cele mai mici. Găsesc vinuri roșii italiene, franțuzești sau spaniole muuuuult mai bunem dar mult mai bune! pînă la 3 euro.
Și atunci mă întreb așa retoric de ce oare se exportă așa ceva cînd se știe că lumea pe aici bea vinurile cu vreo două trepte mai seci decît în România?
=====================
BONUSul promis
În altă ordine de idei m-a pufnit aseară rîsul tare de tot cînd am văzut deznodămîntul descoperirii macabre … picior de om etc etc din valiza chinezului. Toate ziarele on-line scriau mare pe prima pagina despre asta pe la începutul după-amiezii. Pînă la urmă s-a dovedit a fi o labă! De urs … dar tot o labă e!
Cool-stunning Romania-Newz, Cool-Vaterland-Newz | 25 Comments »
March 28th, 2012
Pata … de culoare
Să începem de la o întîmplare din realitatea cotidiană de la birou. Stăteam azi împreună cu un grup de colegi pe coridor și discutam ceva rocket science desigur. Doi nemți, un iranian, un chinez și, cu voia Dvs., ultimul pe listă, ciobanul român. Grăbit comme toujours apare băiatul cu pachetele care vin prin poștă, de la DHL sau UPS ceva. Se oprește în mijlocul nostru și se adresează chinezului nostru întrebîndu-l dacă îl știe pe destinatarul de pe nu știu ce pachet: ne uităm deasupra degetului care indica numele respectivului, într-adevăr ceva cu rezonanțe asiatice, în treacăt fie spus, un japonez care-și are biroul două uși mai la vale, pe același coridor. OK, poate nimic special pînă aici. Spun „poate” pentru că bag mîna în foc că în the f%&king US of A cu siguranță nu ar fi făcut poștașul o identificare evidentă după poziția ochilor pe față.
Să continuăm cu o întîmplare recentă din patria-mumă adoptivă, Deutschland, Deutschland … nu mai spun urmarea … Recent a fost o situație în care un tînar student de culoare se pare de naționalitate germană, fiindu-i cerute actele de identitate în tren, a refuzat să le prezinte acuzînd faptul că legitimarea se face în primul rînd pe baza culorii pielii. Zice omul, și tind să-l cred, că i s-a întîmplat de foarte multe ori să fie legitimat, mult peste medie. Refuzînd să se legitimeze s-a declanșat probabil ceva scandal, s-a ajuns în sala de judecată unde … ghiciți care a fost decizia curții?? Huh? V-ați dat deja cu părerea? Da, curtea a decis că poliția avea tot dreptul să-l legitimeze pe respectivul. Bineînțeles de aici o întreagă discuție că a fost umilit, discriminat, că legitimarea s-a făcut pe baza culorii pielii etc … activiștii drepturilor omului au căpătat și ei apă la moară …
Este ăsta rasism? Este omul respectiv discriminat? Mărturisesc că-mi este greu să dau un răspuns clar! Am stat atîția ani la cozi la ambasade pentru vize și da, m-am simțit discriminat! Am călătorit cu trenul pe vremea cînd se cereau pașapoarte și dovezi palpabile (vorba ceea: mărci, dolari) și iarăși m-am simțit discriminat. Grănicerul austriac sau ungur cînd vedea pașaport românesc sigur dorea să dau share la toată lumea din tren cu privire la chiloții mei din valiză și, pentru a cîta oară, m-am simțit discriminat.
Pe de altă parte știu că prin aceste granițe care sunt atît de … poroase, zilele astea trec o groază de indivizi care nu ar trebui să treacă, deci parcă un pic de discriminare nu ar strica. Dar nu este oare asta vocea celui care a trecut, măcar parțial, de partea cealaltă a baricadei?
March 27th, 2012
Pacatosul?!
Se pare ca este deja o traditie sa incep saptamina beteag. De data asta insa cu siguranta nu a fost aceeasi cauza precum saptamina trecuta, pentru ca eram deja pregatit sa fac pe Fram Ursul Polar si sa ravasesc congelatorul in cautarea caserolei cu ciorba de burta!
Si stind eu asa cu piramidoane si biseptoale cugetam la felul in care nemtii astia, de altfel foarte zgirciti cind vine vorba de bani, si renumiti prin eficienta lor, desemneaza din cind in cind cite un omulet care sa le fie presedinte. Care nu numai ca este onorat cum se cuvine cit timp este in functia asta, dar mai apoi (firesc nu?!) primeste si un purcoi de bani pina da coltul. Intimplarea face ca ultimii doi presedinti ai Germaniei sa fie nevoiti sa-si dea demisia in urma unor scandaluri, in cazul ultimului pronuntindu-se insistent cuvintul coruptie. Poate mai abitir decit “foloasele necuvenite” pe care le-ar fi incasat, de hac i-a venit modul in care a gestionat dezvaluirile din presa cu privire la aceste acuzatii.
Dar sa revenim: doi, unul dupa altul, au fost nevoiti sa demisioneze. Pac-pac! Bineinteles, precum in povestea cu cei 3 … ce vreti voi … a venit un al treilea – Joachim Gauck pe numele lui (ca tot se plingea lumea ca in afara de Angela Merkel nu se mai stie numele vreunui politician german). Si se stie, cum ajunge unul presedinte, cum se gasesc o seama de altii care sa-l muste de ici-colo (vezi la noi ).
De ce anume il musca pe Gauck? Nici mai mult nici mai putin, il musca de acolo de unde il doare cel mai tare: fostul pastor este casatorit cu o femeie, dar din 2000 traieste cu alta care, ati ghicit, este in mod oficial First Lady!
(foto)
Acum desigur ca rolul presedintelui Germaniei este unul mai mult de reprezentare insa ceea ce se asteapta de la un presedinte este ca din cind in cind sa iasa in fata si sa traseze anumite directii, sa ofere anumite repere pentru orientarea celor multi. Totusi exista voci care considera ca situatia noului presedinte Gauck este cel putin ciudata pentru o personalitate care ar trebui sa fie o autoritate morala si ca acesta ar trebui sa-si reglementeze situatia cit de curind. Desigur, exista si cei care il apara pe noul presedinte mergind pe rationamentul ca viata privata a acestuia il priveste exclusiv. Toate luarile de pozitie fiind pe fondul tacerii lui Gauck insusi care pina acum nu a comentat situatia in nici un fel.
Poate ca Germania este prea departe de noi ca sa ne pese ce se intimpla in dormitorul presedintelui, dar hai sa incercam sa translatam situatia in Romania unde de ani de zile este vinat vreun fir de par blond pe reverul presedintelui, ca sa nu mai vorbim de sampania pe care ar fi sorbit-o fostul presedinte Constantinescu din cupele Ronei Hartner, asta in timp ce Iliescu a fost intotdeauna un sot model, la fel ca si predecesorul sau.
Asadar, trebuie presedintele sa fie un model (si) din punctul asta de vedere? Sau, de ce nu, presedinta?
March 12th, 2012
În curtea altora
Conform cîntecelului din copilărie: Ce te uiți în cur … / ce te uiți în cur … / Ce te uiți în cur-tea-meaaaaa? / Parcă tu n-ai cur … / parcă tu n-ai cur … / Parcă tu n-ai cur-tea-taaaaa??
ia să vedem cu ce se mai laudă alții la Eurovision. Azi – Vaterland Germania:
Nu știu ce părere aveți voi, dar mie îmi place mai mult decît maneaua cu pricina. Pe de altă parte se poate spune că este mai puțin … spectaculoasă, deci nu se pretează unui show cum se zice că se cere la Eurovision. Voi pe cine v-ați pune banii?
Cool-stunning Romania-Newz, Cool-Vaterland-Newz | 31 Comments »
Most Recent Comments