coolnewz about hot thingz

Într-o zi, demult, eram la plimbare cu 100 $ baby. Și pentru că am făcut chestiuni nepermise, am primit amendă de la un nenea polițist care era prin zonă. Și cum pe vremea respectivă pe de o parte nici polițiștii nu erau șpăgari, nici eu nu aveam bani de dat fiind student, organul în cauză a început să scrie la procesul verbal. Dar ce spun eu „să scrie”?! … A început să cioplească, să asude, să scrijelească, să scrîșnească … A durat cam 20 de minute pe ceas să completeze acel formular de proces verbal, cocoșat în bătaia soarelui nemilos de iunie.

Poate vă întrebați cu ce ocazie mi-am adus aminte de această întîmplare?

Pe data de 24 aprilie, la primul curs de germană, m-am simțit exact așa cum trebuie să se fi simțit și polițistul din poveste cînd mi-a scris PeVe-ul. Nu știu alții cum sunt, dar eu nu am mai pus mîna pe un instrument clasic de scris de ani de zile, decît poate pentru o semnătură ici-colo. La cursul de germană am constatat, de exemplu, că pixurile sunt mult mai grele decît îmi aminteam. Iar viteza de scris din studenție este un vis îndepărtat! (Apropo de asta, aveam o profesoară de algebră la cursul căreia, dacă îți cădea guma de șters pe jos, pînă o ridicai trebuia să lași vreo 2 pagini de curs libere. Și iar apropo de profesoara asta de algebră, ea nu cred că a copiat vreodată vreun articol precum Plagiatorul) Cum-necum, în 3 săptămîni am umplut un caiet studențesc de vreo 50 de pagini, și cred că nu exagerez spunînd că în timpul ăsta am scris cît în vreo 5 anișori!

Pe vremea cînd învățam să fac bastonașe și cîrligele, de la atîta concentrare strîngeam foarte tare stiloul între degete, motiv pentru care ză finger a căpătat ceva proporții pentru ca mai apoi, odată cu apariția calculatorului, să reintre în parametri normali. Iată însă că efortul de la cursul de germană își spune cuvîntul:

Voi cum stați cu scrisul de mînă?

După cum m-am mai lăudat v-am mai povestit, de vreo două săptămîni îmi pierd diminețile la un curs (relativ) intensiv de germană. Asta în loc să muncesc stau pe bloguri! Mă rog, se pare că va trebui să aștept pensia pentru îndeletnicirea asta, dar parcă văd că la vremea respectivă chestia asta cu blogurile va fi o activitate cam desuetă! Și vorba cîntecului … cum stam eu pe spate și o lăsam … HALT!! … sunt doi profi care vin cu rîndul, unul mai gay decît celălalt, deci faza asta cu statul pe spate nu prea se potrivește. Visurile de acasă nu se potrivesc cu cele de la curs …

1

a: happily excited :merry <in a gay mood> b: keenly alive and exuberant : having or inducing high spirits <a bird’s gay spring song>

2

a:bright, lively <gay sunny meadows> b: brilliant in color

3

: given to social pleasures; also:licentious

Reiau deci: cum stăteam eu pe spate și mă gîndeam la vara ce va veni, mi-au picat ochii pe cireșul de la fereastră, de unde și ideea acestui articol, această metaforă blogosferică de astăzi prin care nivelul germanei mele este comparat cu evoluția cireșei din poză. După cum bine știm, o metaforă este o comparație din care lipsește termenul de comparație „ca”. Așa că pentru a vă ține la curent cu progresele mele, va fi suficient să mai postez cîte o poză cu această cireașă aleasă din pom. Sper numai să fi avut mînă bună și să nu fi ales vreo cireașă care să cadă înainte de vreme. Sau s-o halească vreun corb. Sau s-o mănînce vreun vierme. …. De cîte pericole este pîndită o biată … cireașă!

Acum aștept o adevărată profă de germană să-mi traducă „germana pîrguită” auf Deutsch, bineînțeles. Deci pîrguită, și nu coaptă!