Archive for ‘Cool- TOO SERIOUS-Newz’

January 10th, 2012

Obiective 2012. Numai două dintre ele

by Ratatouille

A trecut avalanșa de postări despre planurile pentru Noul An și citind unul din articolele pe tema asta nu știu ce se mai poate spune în plus despre subiectul cu pricina. :) Poate doar să subliniez cu o tușă și mai groasă faptul că de multe ori (ne facem că) uităm să punem pe o listă clară obiectivele pe un interval definit de timp, mai mult de frica eșecului, de frica a ceea ce vom vedea în propria oglindă la împlinirea sorocului. Personal mi s-a predat lecția asta relativ crudă pentru prima oară relativ tîrziu, abia în timpul celor doi ani petrecuți în America. Șeful nostru ne punea cu o precizie diabolică să scriem negru pe alb unde anume am vrea să fim în următoarele 3 luni (cu munca, evident!), iar la sfîrșitul perioadei tipărea respectiva listă și bifa ce am reușit să facem și (mai ales!) ce nu. Treaba asta a venit la pachet cu conștiința faptului că toată tevatura nu era pentru a-ți lua gîtul, ci pentru a te pune pe tine în fața propriilor performanțe și cel mai bun exemplu era el însuși care făcea același lucru de data asta în fața noastră, a subalternilor. Chestie care aveam să-mi dau seama ulterior că nu este deloc ușoară! Evident, că dacă se dovedea că frecai mentosanu’ cîteva cicluri din astea la rînd, atunci îți lua și gîtul într-un fel sau altul! :-D

CÎTE-UN STROP, STROP, STROP …

(foto)

Sigur că nu trebuie să așteptăm 1 ianuarie pentru a face modificări, însă un calendar proaspăt este întotdeauna un stimulent pentru un nou început și în alte domenii, aparent fără nici o legătură. Numai aparent pentru că de exemplu un bilanț financiar coincide cu anul calendaristic. Așadar, una din rezoluțiile lui 2012 este să închid robinetul banilor care se scurg aiurea din portofel. Dacă fac socoteala pe anul trecut, cred că numai din amenzi de circulație s-au scurs ușor-ușor către 300 €, de o bună parte din ăștia v-am povestit de altfel aici și aici. La asta se mai adaugă ceva radare soft, pentru depășiri mici de viteză, 15-20 € bucata, amenzi pentru parcare … și astea cam 15 € fiecare. De ce? Pentru ca la urmă să constat că mi-ar sta bine cu o economie de vreo cîteva sute de euro pe an, fără însă să mă gîndesc că de fapt este (și) vina mea că-mi scapă printre degete și de fiecare dată cînd se mai prinde o amendă modică, de numai 15 € la dosar îmi spun … eeeeftin!!

Asigurarea pentru mașină datează de pe vremea cînd abia aterizasem în Germania și, evident, ca un guguștiuc nou în toate cele, m-am ales, nici eu nu știu cum, cu una dintre cele mai scumpe asigurări posibile. Pe care apoi din comoditate nu am schimbat-o vreme de ani de zile. Toate astea pînă la sfîrșitul anului trecut cînd am aflat că pot avea aceeași asigurare, la altă firmă ce-i drept, cu o economie de vreo 20 € pe lună. x 12 = 240?? + 300 ăia de mai sus s-a făcut deja juma de mie?

Și probabil că exemplele astea ar putea continua.

21 GRAMS 10 KG

(cartoon)

Un alt domeniu unde are sens să începi o viață nouă este cel al unei alimentații mai sănătoase. Că doar nu ai să treci de la fripturi la pătrunjel fix înainte de sarmalele și cozonacii de Crăciun? Dar după … e un moment cum nu se poate mai prielnic! Ce-mi propun pentru 31.12.2012 este să depășesc borna celor 80kg, dar evident, în jos :-D , acum plecînd de undeva de pe la nivelul ăsta. Hai să zicem că aș fi mulțumit cu un 78 de kile așa, ca să fim siguri că scăpăm și de marja de eroare. Cine știe, dacă văd că merge treaba bine, poate pun și un grafic lunar cu evoluția :))

Lăsînd bășcălia la o parte, de la o vîrstă trebuie să realizez că nu mai sunt chiar în floarea vîrstei, iar dacă mai știu și de ceva antecedente din categoria diabet și inimi agitate prin familie, nu ar fi rău să mai renunț la … ce-i mai bun. Iar pentru mine gras + dulce = love ce-i mai bun. Dar fiecare cu bunătățile lui. ;) Și pe lîngă gene mai știu că stau cu un scaun sub fund măcar 8 ore pe zi, deci pot să apar oricînd la Teleenciclopedia ca exemplu clasic de sedentarism!

Voi cum stați cu New Year’s resolutions?

December 11th, 2011

Dragă Europă

by Ratatouille

Tu știi foarte bine cît de mult te iubesc! Îmi surîde ideea mariajului, prin urmare și eu cred că ar trebui să ne căsătorim. Chiar dacă nu este un lucru tocmai obișnuit, în timpuri de restriște pentru familia noastră aș vrea totuși să-mi păstrez tot salariul pentru bere cu prietenii, pentru partidele mele de poker sau pentru orice altă distracție aș avea eu chef (asta chiar dacă avem deja copii de crescut). Sunt convins că este suficient ca tu să ai grijă de cheltuielile familiei și de contul de economii.
Deci ce zici? Te măriți cu mine?
Cu drag,
UK

(foto)

p.s. observați că totul este scris la genul masculin :-P

November 24th, 2011

Brînză bună în burduf de cîine …

by Ratatouille

(foto)

Săptămîna trecută a fost mare BUZZ pe net cu respectiva campanie de la respectiva șocolată, campanie care, vezi Doamne, își propunea să lucreze la imaginea noastră, a românilor și a României pe Google și prin intermediul lui … peste tot. Căci se știe, Google e-n toate, e-n cele ce sunt și-n cele ce mîine vor rîde la soare. Ca să nu frecăm prea mult pe lîngă țipar, țin să precizez că IMHO respectiva acțiune a avut în primul rînd scop publicitar, să facă valuri, să se vorbească despre ea și despre șocolată. Treaba cu imaginea a fost o găselniță, foarte reușită de altfel.

Și acum să trecem la țipar și să-l frecăm zdravăn. Țiparul nostru de azi se numește imaginea și cît de mult contează ea. Pentru că din spumele verzi ale valurilor campaniei cu pricina s-au ridicat voci care mai de care, ba ca e de bine, da! să căutam pe net nu știu ce formulări, să sugerăm la Google că suntem numai lapte și miere sau că ba nu … e o prostie, că trebuie să umblăm la substanță, să mai lăsăm fățărnicia, ipocrizia și cosmetizarea, să ne vedem problemele reale … You got the point!

Chestia cu imaginea s-a inventat mult înainte de Serghei și Larry, chiar și inainte de guru-Jobs. Mie una dintre bunici îmi repeta într-una „brînză bună în burduf de cîine” … habar n-am de ce?! /:) , în timp ce cealaltă mă întorcea întotdeauna din drum înainte să ies din casă pentru că cică … „haina face pe om”! Dar aici am priceput, că eram la vîrsta aia cu blugii rupți. On purpose! :> Ce vreau să spun este că se pare că ambele își însușiseră principiile astea de „imagine” de la … bunicele lor!

Două exemple

Pe un blog am văzut un exemplu (dacă autorul/autoarea citește este rugat să-mi dea linkul că nu l-am mai găsit …) care zicea cam așa: dacă la școală Gigel e gras și copiii îi scriu pe bancă „Grasu contrabasu”, iar Gigel nu face altceva decît să șteargă cu acetonă ceea ce e scris pe bancă … nu-i așa că Gigel tot gras rămîne? Deci problema lui Gigel nu se rezolvă chiar dacă imaginea i se îmbunătățește (cel puțin temporar) odată ce a șters „rușinea” de pe bancă.

Zilele trecute am văzut un film (la care poate mă învrednicesc să fac un review … nu se poate da link la articole din viitor, nu?! 8-| ). Printre altele era vorba de un individ care tocmai ieșise din pușcărie pentru ceva infracțiune sexuală, nu chiar viol, ceva mai soft … Însă odată eliberat, trebuia să locuiască undeva, într-o comunitate. Care comunitate fusese informată în legătură cu faptul că tipul fusese un sex-offender. Pe de o parte omul era conștient că avea o problemă și încerca să și-o țină sub control, pe de altă parte cei din jur, cam isterizați așa cum le stă bine multor americani, îl băgau la fund de cîte ori, chiar și accidental, veneau în contact cu el. Avea o etichetă, avea o imagine de care nu putea scăpa și care-i afecta viața pînă la tragedie deși făcea eforturi să revină la o oarecare normalitate.

Este imaginea corelată cu valoarea?

Nu va băga nimeni cîteva sute de cai putere ai un Ferrari într-o cutie paralelipipedică gen Dacia 1100. Și asta nu din considerente aerodinamice! După cum probabil că multă vreme de acum înainte vom continua să auzim refrenul cu Loganul „nostru” care are bordul făcut „din același plastic ieftin”.

Pe de altă parte nu vi s-a întîmplat niciodată ca la școală sau la serviciu să aveți vreun coleg care să fie tămîie și să nu aibă habar de nici unele, dar prin atitudine și … pînă la urmă prin imaginea pe care și-o construia, ad-hoc sau în timp, să reușească să iasă cu basma curată din situații în care alții, poate mai în temă, se bîlbîiau groaznic stricînd … impresia?! Adica imaginea? Ahhh … sunt sigur că ați întîlnit situația!

Și atunci?! Lămuriți-mă că m-am băgat singur în ceață și am și ajuns la word count = 700 și nu mai vreau să scriu mai mult:

Imaginea asta … cînd contează și cînd nu?

November 16th, 2011

Unde crezi că începe viața?

by Ratatouille

Ceea ce numim planificare familială și ni se pare ceva absolut normal, foarte probabil influențați fiind și de trecutul nu foarte îndepărtat, nu este nici pe departe un subiect care să nu fie contestat în alte părți ale lumii. Închipuiți-vă că vine vreun parlamentar român al anului 2011 și supune la vot o lege care, direct sau indirect, ar avea drept efect interzicerea avortului.


(foto)

Nu este (mai) nimic original la tema asta, dar văd totuși că încă se discută, se dezbate, se votează. La începutul lunii noiembrie a fost supus la vot un amendament al constituției statului Mississippi prin care calitatea de ființă umană era redefinită că „intrînd în vigoare” din momentul fertilizării, clonării, sau echivalent. Implicațiile unei astfel de legi sunt profunde pentru că ar interzice avorturile, ar restricționa utilizarea anumitor contraceptive și tehnici de fertilizare artificială.

Amendamentul a fost respins însă în Mississippi, unul dintre cele mai conservatoare state din America,  în proporție de 58%. Ceea ce este o diferență semnificativă față de statul Colorado, de exemplu, unde tentative similare au înregistrat o rată de respingere de 70%.

Cu toate astea The Personhood Movement are în Statele Unite o anumită consistență și dacă vă interesează cum sună un clip de promovare, iată:

The Personhood Movement from Personhood USA on Vimeo.

Așadar unde începe viața?
Suntem pro-life? Sau pro-choice?
Prin interzicerea directă sau indirectă a avorturilor apărăm o viață ne-născută, care nu are încă puterea să spună nimic sau suntem doar niște intruși pe tărîmul drepturilor și sănătății mamei, drepturilor familiei?

November 16th, 2011

Toate fetele să apeleze la mine …

by Ratatouille

Ei, nu exact „fetele” pentru că și în domeniul ăsta este foarte valabilă vorba din bătrîni cu „ce-i mult strică” și vă rog să mă credeți, numai de fete nu duc eu lipsă :-D

(foto)

Însă mi-aș dori niște păreri avizate despre un proiect on-line la care mă tot gîndesc timid de ceva vreme. Așa că dacă voi, cei care citiți din cînd în cînd coolnewz.info, sunteți mai mult sau mai puțin experți în ale construcției și design-ului de website-uri, sau eventual dacă știți pe alții care au astfel de competențe, atunci lăsați vă rog o vorbă aici sau pe email, respectiv dați sfoară-n țară.

Ce am în vedere mai exact?

Pe scurt, un site de tip review.

Pe lung, un bun exemplu în sensul ăsta este Trip Advisor și principiul este simplu: te duci la hotel, vezi ce gîndaci au ăia pe acolo sau/și ce super high-speed wireless internet, te întorci acasă și vrei să-i sfătuiești și pe alții dacă să o ia pe urmele tale. Sau nu! Și lași un review pe Trip Advisor în dreptul respectivului hotel. Poți să te referi la aspecte care sunt în mod particular mai importante pentru tine, cum ar fi de exemplu că ești blogger și te interesează neapărat să aibă wireless, dar nu te interesează să fie în buricul tîrgului și aproape de transport în comun. Poți să declari dacă ai venit în interes de serviciu sau în vacanță, dacă ești burlac, cuplu de tineri sau de pensionari, eventual familie cu plozi, avînd în vedere că fiecare are altă listă de priorități care pot fi relevante sau nu pentru următorii utilizatori.

Așadar, cu limitatele mele cunoștințe în domeniu am senzația că un astfel de proiect este ceva mai greu de organizat decît un blog, sau un website cu 3 poze și 5 rînduri de text. Sigur că în loc de hotelurile de pe Trip Advisor poți face review la orice altceva: restaurantele din București, budele publice din capitalele lumii, densitatea de sex offenders în funcție de cartierele dintr-un oraș și tot așa.

Ce înseamnă păreri avizate?

Cît de complicată-i treaba de fapt? În directă legătură cu asta (și eventual cu alte chestii la care nu m-am gîndit), care este suma pentru care cineva s-ar băga la așa ceva? Cine se ocupă să șurubărească un website, se ocupă de obicei și de design? Că dacă nu, asta ar însemna că sunt doi care după mintea mea ar trebui să se pună de acord. Măcar din cînd în cînd …

Mulțam fain!

Ah, și nu mă trimiteți să caut pe net că nu de aia am blog! :-D :))

October 26th, 2011

Care este!

by Ratatouille

Am o problemă care este! Am primit ceva critici de la o admiratoare (a blogului, să fie clar!), care este, despre o greșeală (poate) care este! Așadar am ajuns la arbitrajul cititorilor:

Eu îmi închipui

Eu îmi închipuiesc

Care-i corectă, varianta 1, varianta 2, ambele două? :-P Și cu ceva justificări dacă se poate! Merci!

Tags:
October 25th, 2011

Eroi de pomană

by Ratatouille

Pentru că tot îmi spunea SLVC că am lăsat articolul precedent în coadă de pește, iaca mai adaug ceva. Ce-i drept la articolul anterior am avut în subconștient senzația că este de sine stătător prin pozele făcute în muzeu.

(foto)

Să revin. La Seattle fiind, într-una din dimineți în timp ce mă pregăteam să mă duc în treaba mea, dau pe CNN și ascult în treacăt știrile. Am devenit atent pentrub că era ceva în legătură cu alegerile prezidențiale de anul viitor din Statele Unite. Iar dacă unul dintre candidați este clar, Barack Obama, în tabăra republicanilor se dau lupte crîncene pentru desemnarea unui contracandidat. Este de fapt o campanie electorală în sine pe care o urmărește o întreagă Americă, nu numai partea republicană a ei. Unul dintre aspiranți este Mitt Romney, după părerea mea de observator neavizat, singurul care „are față” de președinte. Evident, o caracterizare foarte superficială care se bazează pe … alură și pe faptul că a fost guvernator al statului Massachusets, unul dintre statele cu cel mai mare IQ din America.

Mitt Romney vorbea în fața soldaților de la o bază militară despre care am aflat că este unul dintre punctele de plecare către Afganistan, Iraq etc. Deci oameni care au fost sau vor fi în linia I. Am fost absolut uluit și în același timp dezamăgit de discursul din altă epocă pe care l-am auzit. Despre cum America este și trebuie să rămînă „GREAT”, dar asta nu oricum, ci fiind gata să trăsnească unde și cînd e nevoie, evident „nevoia” fiind cîntărită prin cîntarul american. Cred că nici prin ’70, în plin război rece nu auzeam astfel de discurs. O altă notă anacronică ce a încrîncenat carnea pe mine a fost la menționarea „eroilor” care vor menține supremația Americii. Evident, dacă respectivul candidat va fi ales. OK, pot să înțeleg că îi cinstești și îi numești eroi pe cei care deja sunt oale și ulcele, trimiși prin deșerturi de alți președinți, dar să anunți cu mîndrie că vrei să pompezi bani în misiuni militare peste tot prin lume și să continui să furnizezi țării eroi care să se întoarcă acasă în sicrie mărețe înfășurate solemn cu „the great flag” al și mai „great US of A” mi se pare de pe altă lume. Sau în orice caz, din alte timpuri. Un eroism mai folositor (și nu numai pentru America!) ar fi poate să stimulezi niște idei deștepte care să micșoreze numărul boschetarilor de pe străzi care număr cel puțin s-a dublat în ultimii doi ani.

Altfel, ne întoarcem la eroii din imaginea de mai sus …

October 8th, 2011

Cu șampania în metrou!

by Ratatouille

Unul dintre punctele forte în jurul cărora se construiește protestul despre care scriam mai devreme este o polarizare exacerbată a bogăției-sărăciei în Statele Unite. Vorbim despre ceva de genul că 1% din populație deține 90% din avuție. Apropo de asta, un clip pe care l-am găsit ingenios creat, despre cum ar fi dacă acei 1% ar merge cu metroul. Imaginați-vă că dimineața cînd mergeți la serviciu vă întîlniți în autobuz sau metrou cu Becali și Patriciu!

October 7th, 2011

Cu gandul la Steve

by coolnewz

 

Nu am apucat sa fiu posesoare de Mac cata vreme Steve traia. Ceea ce ma frustreaza putin. Nu ma intrebati de ce. Habar n-am. :)

Si totusi, am lucrat pe cateva si ma contraria ca nu are, de exemplu, tasta  delete. Acum ca omul s-a dus imi vin in minte vorbele lui despre moarte, rostite in celebrul discurs de la Standfort:

No one wants to die. Even people who want to go to heaven don’t want to die to get there.(…) Death is very likely the single best invention of Life. It is Life’s change agent. It clears out the old to make way for the new.

Tasta Delete ca un fel de moarte … :) *de negasit pe Mac-uri!

Interesant cum un om imbracat  in pulover negru si blugi a reusit sa devina preferatul bogatilor de pe planeta pamant. Pentru ca, sa fim clari, tot ce produce McIntosch, de la Ipod, la IMac si Iphone sunt gadgeturi  suficient de sofisticate atat ca design cat si ca solutii de operare cat sa fie scumpe. Si mai au ceva: clasa. Si fiind scumpe si cu clasa, le vei gasi in casele oamenilor cu dare de mana.

Omul cu pulover negru si blugi a schimbat istoria asa cum au facut-o si Ghandi sau Isus. Da, stiu, unii vor spune ca tocmai ce am scris negru pe alb o blasfemie. Nu imi mai pasa de mult de ramele in care se caznesc sa ne inghesuie unii si altii.

Mai, Steve, cum sa iti vina ideea sa pui pe un calculator un mar muscat :) !

Pentru cine nu a vazut inca discursul de la Standfort, enjoy:


September 23rd, 2011

Unii (nu) lasă o dîră mucedă în urma lor

by Ratatouille

În contra-punct cu povestirea despre țepele nemțești, țepe ai căror autori nu sunt interesați de ce lasă în urma lor, azi dimineață am întîlnit un cu totul alt fel de om. De fapt este impropriu spus „am întîlnit” avînd în vedere că într-o primă fază era să mă spulbere cu mașina. Eu biciclind de zor în drum spre serviciu, deci un raport de forțe nu tocmai onest! Era un moșuleț la volan, ceva mai tînăr decît cel de care vă povesteam aici, cu o mașina roșu aprins, aș spune „aspirator de femei” dacă nu ar fi vîrsta protagonistului. Dacă nu aș fi frînat zdravăn (și aici nu exagerez absolut deloc!), în clipa asta coolnewz.info ar fi fost exclusiv pe mîna lu CEO, supranumită în blogosferă și rara avis =)) (aici exagerez un pic, desigur :-P ). Omul pur și simplu nu mă vazuse! Nu suportă blogul ceea ce i-am adresat respectivului, dar ca să vă faceți o idee i-am spus și de ceașca mă-sii, și de răniți, și de tot ce vă trece vouă prin cap plus încă ceva pe deasupra!

(foto)

Bon, am mers mai departe … eu uit repede … pentru ca la vreo 200 m distanță să-mi sară un individ în fața bicicletei … Hallo, hallo, langsam bitte, Guten Morgen, Hallo, Hallo!! Opresc și … da, era potențialul killer care își cerea scuze și își punea cenușă în cap! Ce-i drept m-am înmuiat … mă rog, putea să dea și el vreo 500 € cît costă viața unui editorialist bun de bloguri, dar ce știe un neamț de 70 de ani ce-i aia un blog?! Faza e ca mă cam grăbeam și el tot nu mai termina să se scuze …

I-am dat o carte de vizită cu coolnewz.info și am plecat!

…………………………………………………….

P.S. deci da, omului ăsta i-a păsat să nu lase o dîră mucedă în urma lui!