Archive for ‘Cool-stunning Romania-Newz’

May 16th, 2012

Manager sau profesionist?

by Ratatouille

Cu vreo 20 de ani în urmă, în jurul mesei guvernamentale vedeam întotdeauna doi militari: unul era Ministrul de Interne, celălalt – Ministrul Apărării. Apoi ușor-ușor toată lumea s-a obișnuit cu ideea demilitarizării Armatei și Poliției astfel că acum apariția unui militar în guvern este de natură să producă chiar iritare în anumite medii. Dar tranziția asta nu a fost tocmai ușoară: Cum?? Un terchea-berchea ce nu știe nici măcar ce-i aia o pușcă, să-mi spună mie, general de carieră, cum să trag cu tunul?

Mai nou o discuție asemănătoare se poartă de cîțiva ani cu privire la directorii de spitale din România care ar trebui să fie în primul rînd persoane cu pregătire de manager, și nu neapărat doctori. Evident că inițiativa a fost criticată, însă nu mi-e foarte clar dacă această critică se bazează pe faptul că ideea în sine este tîmpită, sau pe faptul mult mai elaborat că venea de la Băsescu (și ai lui). Eu habar nu am cum e mai bine! Dacă mă iei la întrebări, găsesc oricărei dintre variante o groază de argumente pro și deopotrivă contra. Cum ar fi că unul care a făcut ASE-ul nu poate să-i spună unui doctor cîți oameni să opereze, după cum pentru un doctor va fi mai greu decît pentru un economist să facă un spital profitabil. Pentru că totuși și sănătatea asta trebuie să se susțină!

Referitor la domeniul Educației, în urma discuției despre Mang a ieșit la iveală același aspect: că poate este mai puțin important cîte lucrări a plagiat sau cîte litere a mîncat în propriul CV, toate astea pălind în fața capacităților manageriale ale persoanei respective. Primul impuls ar fi să spun că în fața unor profesori ar trebui să stea tot un profesor ale cărui realizări să îi ofere o solidă bază de discuție cu cei pe care ttrebuie să-i păstorească. Dar probabil că un pur manager este o soluție mai bună.

Fiecare în domeniile voastre cred că v-ați pus la un moment dat cîte o întrebare similară: șeful bătătorilor de șaibă trebuie să fie cel care o bate cel mai bine/repede/frumos?? Un manager sau un profesionist?

 

May 15th, 2012

Rezerva de cadre

by Ratatouille

Probabil că cele mai multe știri auzite prin presă depășesc puterea noastră de apreciere, de documentare, de informare. Se întîmplă însă ca în unele domenii chiar să ne pricepem. Așa a fost de exemplu cazul scandalului cu Raed Arafat și cu SMURD cînd am ascultat cu atenție ce au de spus cei care lucrează domeniu. Mărturisesc (și probabil că v-ați dat deja seama) că în problema fostului ministru impostor Mang am fost foarte pătimaș. De ce? Pentru că existența acestui individ în fruntea educației, cercetării și științei din România afecta imaginea României în organismele științifice europene (și nu numai), afecta imaginea noastră, a celor de la baza piramidei, care activăm în „sistem”, fie în România, fie aiurea. Aaaa, tu ești din țara aia unde șeful profesorilor umblă cu fițuica!! Și da, vorba zboară mult mai repede decît mi-aș fi închipuit. Nu am crezut că se poate în numai cîteva zile cine este ministrul Educației din România și mai ales ce a făcut el. M-am implicat pentru că dacă în tot soiul de dosare de corupție, de devalizări, de furturi etc., nu pot să-mi dau cu părerea în cunoștință de cauză, în privința scandalului cu Mang, după mai bine de 12 ani în domeniu, îmi pot susține punctul de vedere cum că ăla este un impostor! Cu atît mai mult cu cît este un caz foarte evident și ușor de judecat.

După ieșirea rușinoasă a lui Mang, scena arată însă trist. La nivel de bloguri am fost foarte dezamăgit de unele dintre cele cu poziții care se vor foarte principiale și tranșante, dar care în acest caz nu au scos nici o vorbuliță decît eventual pentru a încerca o palidă defensivă. La nivelul celui incriminat, de cîte ori l-am văzut pe Mang pe la cîte o televiziune îmi venea să sar în ecran și să-l pun să-mi explice o chestie simplă: care este probabilitatea ca două articole să fie la fel cuvînt cu cuvînt? Nici dacă pui 100 de oameni să redea Capra cu 3 iezi, nu găsești două scrieri atît de similare!

(foto 1, 2)

La nivel de politică, Ponta mi se pare din păcate depășit de problemă. Ziarele și blogurile au punctat foarte bine faptul că după atîția ani de opoziție este greu de închipuit că prima forță politică în intenția noastră de vot de astăzi nu este în stare să livreze nu unul, ci 5 potențiali miniștri pentru Educație!  Să zicem că poate peste reacțiile lui Mang reușim cu chiu, cu vai să trecem, pentru că dacă omul nu a avut simțul penibilului și al măsurii să copieze articole de-a valma, fie ele chiar și greșite, ce pretenții să avem să recunoască asta acum, cînd de fapt stă cocoțat pe tomurile xeroxate? Dar Ponta?? OK, a dat chix și cu al doilea … Cea mai onorabilă ieșire din situația jenantă ar fi fost să-l demită pe Mang, să preia interimatul la Educație și să se ocupe personal de identificarea unui candidat fără cusur. Mă îndoiesc că mult-hulitul PDL a fost în stare să-l găsească pe mult-hulitul Funeriu, iar USL nu este în stare să găsească decît pe tanti Corina-înnot sau pe Mang-indigo. Consider că odată ce ai citit mai mult de 2 cărți, nu mai ai nevoie de nimic pentru a-ți da seama că Mang este bubos. Declarațiile cum că la Educație este un scaun electric sau că domnul Mang are nevoie de timp să-şi apere onoarea şi reputaţia sunt foooaaarte amuzante! Da, are nevoie de foarte mult timp!! Dar este foarte trist (și îngrijorător!) că Ponta nu a avut tăria să-și asume demiterea lui Mang! La fel cum trist (și îngrijorător!) este faptul că, cel puțin la nivel declarativ, Ponta mai crede în nevinovăția lui Mang. Asta în condițiile în care odată ce ai o diplomă de bac (organizat de Funeriu, cu camere de supraveghere ;) ) nu mai ai nevoie de nimic pentru a-ți da seama că Mang este bubos

Două la număr sunt problemele lăsate în urmă de tevatura cu Mang. Prima este întrebarea legitimă cît de adînc este acest cancer al plagiatului în lumea academică românească? A doua este ceea ce se numea pe vremuri rezerva de cadre a partidului: în ce măsură este în stare un partid să furnizeze niște lideri competenți? Cele două rebuturi de la Educație sunt suficiente motive pentru a pune întrebarea asta. În condițiile în care tot mai mulți dintre noi ne declarăm scîrbiți de politică, evident că tot mai puțini își vor risca numele în slujba unei culori politice, fie ea portocalie, roșie sau … violet! Și dacă ar fi să mă uit mai la vîrf, pînă la urmă, în afară de aversiunea față de Băsescu, ce l-ar recomanda de exemplu pe Antonescu pentru postul de președinte? Mă gîndesc că pentru a cîștiga un mandat pe circumscripția electorală România, ar fi recomandat să fii în stare să ieși pe locul 1 măcar în colegiul tău.

May 15th, 2012

Mang a demisionat!

by Ratatouille

Atit si nimic mai mult!

EvZ, Gandul, Adevarul

May 9th, 2012

Scufundarea în minciuni!

by Ratatouille

Pentru că îmi place să cred că acest blog este și unul de atitudine, cu riscul de a vă plictisi, voi insista astăzi pe tema plagiatului actualului ministru al învățămîntului, Ioan Mang. Din păcate situația pare clară astfel încît astăzi nu voi mai folosi sintagma „presupusul plagiat”. Nici articolul meu de ieri, nici articolul acesta nu reprezintă „a face politică”! Dovezile pe care pretind că le aduc aici nu sunt din „surse PDL”, ci rezultatul căutărilor proprii. În consecință nu mi-aș dori decît un singur lucru: respectivele argumente să poată fi pur și simplu demontate, fără alte înflorituri. Cred că nimănui nu i-ar place ca vreun raport făcut la serviciu să fie însușit de vreun coleg, ca vreun articol de pe blogul personal să apară sub altă semnătură, însă cuvînt cu cuvînt, pe un alt blog, ca vreo invenție, descoperire sau raționament să fie piratat de cine știe cine. Nu cred că trebuie să mai insist asupra faptului că Ioan Mang nu este numai ministru, ci însuși Ministrul Educației. În această calitate este responsabil și de mediul academic din România pe care, din punctul meu de vedere, îl face de rîs prin acest plagiat.

Ioan Mang a apărut în seara zilei de miercuri la TVR 1 unde i-au fost cerute explicații referitor la acest subiect. Rezultatul a fost jenant atît pentru ministru, cît și pentru realizatorul emisiunii. Ioan Mang a început prin a evita un răspuns direct și, știind că cea mai bună apărare este atacul, a „explicat” problema prin faptul că ar fi descoperit el niște nereguli grave la ministerul pe care îl conduce, iar Boc de frică a scos aceste acuzații. OK, se poate să fi descoperit niște nereguli grave, dar asta nu explică faptul că pasaje întregi din cele două articole sunt identice. Aceasta era întrebarea la care Ioan Mang trebuia să răspundă.

Într-o a doua fază, ministrul aruncă fumigena: că el are un ALT articol față de cel prezentat de Boc și de presă. OK, poate ministrul a venit într-adevăr cu un ALT articol, cu unul despre Scufița Roșie, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să clarifice ce se întîmplă cu articolul ăla care este … identic!! Iar realizatorul s-a complăcut cu emisiunea asta … aburită!

Să recapitulăm rapid: avem un articol științific al unui oarecare japonez Shimoyama. Acest articol, așa cum am arătat ieri (din căutări proprii, și NU de la PDL), a apărut în anul 2000. Pe de altă parte în perioada 23-24 Octombrie 2003, la Craiova are loc acest simpozion. De pe pagina dedicată acestui eveniment absolut oricine (de la PDL, PSD, PP-DD, UDMR etc) poate să descarce articolul semnat de Ioan Mang. ACEST articol și nu altul constituie subiectul discuției și trebuie comparat cu articolul japonezului.

Eu știu că atunci cînd semnez ceva, îmi asum paternitatea și responsabilitatea pentru documentul pe care îl semnez. Dacă urmăriți capturile 1 și 2, veți observa că textele sunt absolut identice. În plus, nu există nici o mențiune în articolul semnat Mang cum că munca japonezului a fost preluată și redată pentru că ar fi găsit-o deosebit de interesantă, așa cum a afirmat la TVR 1 în această seară. Se poate oare contoriza asta ca o altă minciună? Cred că da! Mai mult decît atît, se spune în repetate rînduri „noi îmbunătățim”, „noi arătăm” etc. Care noi? :) Cînd redai/preiei ceva ce aparține altor autori, te referi la ei la persoana a III-a. Mă rog, asta daca vrei să fii cinstit!

Cred că nu mai are rost să discutăm despre probabilitatea ca două texte să fie în așa măsură identice! Cine are răbdare să parcurgă cele două articole constată că ele se identifică pînă în cele mai mici amănunte. Repet, articol descărcat de pe site-ul acelui simpozion de la Craiova! Vă las să vă delectați și cu concluziile celor două articole nu înainte de a observa că din bibliografie lipsește orice referire la articolul japonezului – o altă afirmație falsă făcută la TVR.

Mai jos mangleala este pe coloana din stînga, articolul original – pe dreapta.

Constat că Ioan Mang are și un blog unde ultimul semn de activitate este pe 24 aprilie. Ar fi frumos ca Ministrul Educației să dea un răspuns clar, fără fumigene și contra-atacuri, acestei situații care face de rușine sute de profesori universitari și cercetători onești din România. Răspunsul clar poate fi inclusiv demisia!

(cei ce vor într-adevăr să se distreze, pot compara cele două articole descărcîndu-le de la sfîrșitul postării precedente)

May 9th, 2012

Ioan Mang, viitorul fost ministru al Educației?!

by Ratatouille

În urmă cu mai puțin de două ore, în Gândul a apărut un articol prin care noul ministru al învățămîntului, Ioan Mang, este acuzat de plagiat. Articolul despre care se zice că este cel original este pus față îm față cu articolul presupus plagiat. Pînă aici totul este foarte corect, problema este însă că Gândul (se face că) nu observă faptul că pe nici un articol nu este scrisă vreo dată. Conform Gândului nu se știe care articol a fost întîi: Shimoyama (presupusul original), sau Mang (presupusul plagiat). Așa că am încercat să elucidez problema.

Prima dată – printr-o căutare pe Google, chestie pe care ar fi putut să o facă și Gândul. Căutînd după primele cuvinte din titlul articolului original, Google ne propune direct documentul în cauză aparținînd japonezului Shimoyama!

Cătînd articolul „lui” Mang, singura chestie care iese la iveală este un material tot de astăzi de pe Hotnews (as opposed to coolnewz :)) ) care atacă aceeași problemă.

Dacă intrăm pe primul site propus de Google pentru articolul presupus original,

găsim detaliile complete ale articolului japonezului și anume:

@MISC{Shimoyama00correlationattack,
author = {Takeshi Shimoyama and Kiyofumi Takeuchi and Juri Hayakawa},
title = {Correlation Attack to the Block Cipher RC5 and the Simplified Variants of RC6},
year = {2000}
}

Așadar anul 2000, cînd nu mai eram copii. Acum urmează să vedem cînd a văzut lumina zilei articolului viitorului fost ministru. Căutînd exact după titlul articolului „lui” ;) Mang ajungem pe pagina Universității din Craiova (NU echipa de fotbal) care în anul 2003 a organizat un simpozion după cum aflăm în mod oficial de aici. Deci prima atestare documentară a operei științifice a viitorului fost ministru al învățămîntului este abia în 2003. AICI.

Dacă cineva reușește să găsească o dovadă că acest articol a fost publicat mai devreme de 2003, sau și mai bine, mai devreme de 2000, atunci aș fi bucuros să retrag articolul de față și să-l corectez. Pînă una-alta concluzia mea este că s-a mers pe ideea că „cine naiba va descoperi un articol furat prezentat la un simpozion la Craiova?!” și că PSD USL, deși are peste 10000 de specialiști găsește greu un ministru al învățămîntului care să nu fie agramat, sfertodoct și, mai nou, plagiator. Desigur, există și varianta ca totul să fie un plan diabolic și evident secret de-al lui Băsescu care a infiltrat și intoxicat USL cu astfel de oameni, dar asta nu știm, nu putem demonstra, eventual putem … intui :-D

Mang vs. Shimoyama

Pe aceeași temă: Tibi

May 6th, 2012

Bine ai venit, USL! La bună revedere, PDL!

by Ratatouille

Nici nu și-a însușit bine Mihai Gâdea lecțiile de gramatică ale noului prim-ministru, că „noul” a devenit „fost”. Nimic neobișnuit aici, instrumentul moțiunii de cenzură există pentru a fi folosit. Nici despre „trădări” nu mi se pare ca trebuie discutat prea mult. Atîta timp cît „trădarea” nu este interzisă prin lege, înseamnă că tuturor le convine! Unora acum, altora deunăzi sau în viitor! Așa că trădător nu este nici Frunzăverde care a lăsat PDL-ul pentru PNL, nici Antonescu care și-a dat seama brusc ce valoare zace în Frunzăverde, trădători sunt toți cei care în loc să schimbe legea astfel încît cel care realizează peste noapte că nu-și mai are locul acolo, să plece cu totul din Parlament pentru ca în colegiul de unde vine să fie organizate noi alegeri. Să vedem atunci cum ar înflori o nouă calitate între parlamentarii români – loialitatea – o calitate crescută frumos sub biciul de mătase al legii. Așa că dragi pedeliști, peneliști și pesediști, nu vă mai mințiți singuri că voi, poate, în secunda asta, nu sunteți trădători. La un moment dat sigur ați fost!

Succesul moțiunii de cenzură pare să fi încununat ieșirea USL din zodia tălîmbă în care s-a aflat cam de la înființare. A intrat în schimb într-o zonă pragmatică în care a marcat banu’ acolo unde a fost cazul pînă cînd matematica a devenit prietenoasă. Referitor la aspectul ăsta am auzit păreri de genul „scopul scuză mijloacele”. Hmmm … Scopul cui este oare mai nobil? Al meu azi? Sau al tău mîine? Chiar atît de greu să fie să realizăm că nu trebuie să mai lăsăm nimic la bunul plac al puternicilor zilei. Chiar atît de greu să fie de înțeles că oricît l-am detesta pe omul politic X asta nu înseamnă obligatoriu că acea opțiune este Opțiunea? Singura! Cea bună! Cea corectă! Dacă omul politic X este în funcție, înseamnă că el a ajuns acolo fiind votat. Să te superi în anul 2012 pe rezultatul unui vot mi se pare o dovadă de inadaptare, un comportament echivalent cu al copilului care răstoarnă tabla de joc atunci cînd pierde. Dacă omul politic X este pe val pentru a ajunge într-o funcție, nu-ți rămîne decît să aștepți alegerile. Fie că-l consideri un Mesia sau un potențial dezastru, răspunsul este același: alegerile!

Păcatul originar al potențialului guvern Ponta provine din faptul că este rezultatul acestei schimbări de majoritate fără să fi avut alegeri. Odată ce am acceptat asta, o eventuală (puțin probabilă) „trîntire” în Parlament a echipei propuse ar fi într-adevăr un început de dezastru și vedem asta fie și uitîndu-ne la cît de sfrijit a ajuns leul în numai cîteva zile. Nu cred că un guvern, oricare ar fi acela, își poate permite prea multe atunci cînd sunt numai cîteva luni pînă la alegerile generale. Nu este loc de planuri pe termen lung, ci mai degrabă de administrare pe termen scurt, de continuitate în ceea ce deja este pe rol, de păstrare a unui echilibru fără schimbări drastice de macaz. Privind astfel lucrurile, multe din promisiunile făcute înaintea săptămînii trecute vor fi trecute ușor-ușor în uitare. Din fericire, măcar parțial, România nu este condusă numai de la București. Un șfichi de la Bruxelles și o pleasnă de la FMI ne garantează că nu suntem numai la cheremul lui Mazăre, Fenechiu sau Pinalti.

Pe de o parte guvernul Ponta are cîteva pîrghii importante în mîini, poate cea mai importantă fiind aceea că poate lua anumite măsuri. Pe de altă parte însă, paradoxal, spațiul de manevră este relativ mic. Să luăm acest exemplu despre care s-a discutat foarte mult în ultimele zile: reîntregirea salariilor și pensiilor. Raționamentul mi se pare foarte simplu și pe înțelesul oricui. Dacă nu se face, înseamnă că a fost minciună. Unul dintre pilonii care au stat la baza criticilor la adresa fostului guvern este un pilon putred. Dacă se face, există două opțiuni: ori se face, dar fără fundament economic (= nu sunt bani) și atunci este populism cu consecințe rele mai tîrziu, ori se face și sunt bani, deci managementul asigurat de Boc+MRU a fost unul suficient de performant încît să permită USL majorarea salariilor. =))

(foto 1, 2)

Sunt convins că Victor Ponta este cu cîteva clase peste mulți din jurul lui atît în ceea ce privește pregătirea, cît și în ceea ce privește buna credință. Pe de altă parte presiunile se pare că sunt uriașe. Nu-mi pot închipui în alt mod (decît prin presiuni) nominalizarea inițială absolut sinistră pentru portofoliul Educației! Funeriu a fost criticat intens pentru multe, dar a introdus „performanța” pe post de cuvînt de ordine pentru universitățile românești și a început un proces prin care zecile de universități să fie judecate după … performanță. Ce mesaj transmite desemnarea ca ministru al Educației a cuiva care vine dintr-o formă de învățămînt care în România este departe de a confirma? Nu voi spune acum că figura acelei madame îmi aduce aminte de Suzana Gădea sau de Elena Ceaușescu pentru că aș coborî la nivelul unor „raționamente” de genul „Chiorul” referitor la Traian Băsescu. Dar nu-mi pot închipui ironie mai mare decît ca fix șefa dascălilor din țara asta să fie agramată, sferodoctă, emanînd o puternică aromă de suficiență și provincialism.  Și abia am așteptat să o aud cum grăiește cu gurița ei pentru că simțeam că își va da singură lovitura finală. Și și-a dat-o! Am apreciat însă decizia lui Ponta de a o retrage și modul foarte diplomat în care a făcut-o.

Îmi doresc să văd un Victor Ponta la putere cu totul altfel decît era în opoziție. Îmi doresc să poată gestiona acest conglomerat care este USL, la noi fiind deja o tradiție a alianțelor eșuate. Este posibil ca această guvernare să se întîmple mult prea devreme și băieții să se încaiere pe un miros de cașcaval, înainte să ajungă de fapt la el. Și dacă va trece de votul Parlamentului, cel puțin pentru mine Victor Ponta nu va mai fi un „co-pilot”, ci ceea ce ar trebui să fie pentru toți: prim-ministru al României. Care însă, desigur, nu va fi scutit de amenzi! :)

Și acum, o ghicitoare:

Partea întîia – aliment,

Partea a doua – instrument,

Ambele de le uniți,

Un nou aliment găsiți!

April 26th, 2012

Cratiță-crătiță, cin’ te ține mai frumos de codiță?

by Ratatouille

Așa cum v-am povestit, am început un curs intensiv de germană. Să mă integrez, nu de alta dar să mănînci tot sarmale și telemea cînd toată lumea în jurul tău se desfată cu cîrnați și bere nu prea ajută la integrare. De altfel așa se și cheamă … curs de integrare, mai precis Integrationskurs. Și desigur că cine vrea amănunte despre regulamentul cursurilor de integrare în Germania poate să citească Integrationskursverordnung. Și tot așa … La sfîrșitul cursului scopul meu declarat este să scriu un post pe blog format dintr-un singur cuvînt =))

OK, prima chestie referitoare apropo de asta este că dintr-o dată 4-5 ore din ziua mea productivă s-au dus pe apa Sîmbetei Integrationskursului. Așa că orice sfaturi referitoare la time management sunt binevenite! :-D Sper ca în cîteva zile să reușesc să intru într-un ritm acceptabil astfel încît fluxul de știri cool să continue! ;) Cu atît mai mult cu cît prevăd că vor fi multe istorioare de povestit de la acest curs. Cum ar veni … Integrationskursgeschichten :-D

Prima dintre ele care mi s-a părut interesantă ca percepție a unui neamț născut și crescut în Germania de Vest, a venit din partea celui care ține cursul. A venit vorba relativ spontan și înaintea începerii cursului propriu-zis, despre grădiniță și răspundem cîțiva cursanți despre cum era grădinița noastră. Răspunsuri venite de la 2 români și un rus. Nu prea înțelegeam unde bate proful cu întrebările astea … dacă grădinița era mare sau mică, cîte camere avea, cu ce ne jucam … Cele trei răspunsuri au fost foarte asemănătoare: nici unul dintre noi nu a fost în stare să spună cîte camere (săli de clasă) avea grădinița în care a învățat pentru simplul motiv că erau suficiente pentru ca un copil de max. 6 ani să nu fie în stare să le numere. (nicidecum să-și pună problema să o facă!) Toți trei am spus povestit despre o grămadă de jocuri care se întîmplau acolo. Abia cînd a venit vorba despre programul grădiniței, care în cazul meu era de la 8 la 18, mi-a picat fisa cît de cît încotro se îndreaptă discuția. Pentru că după asta a intervenit proful: Știți care este diferența dintre fosta RDG și fosta RFG? În fosta RFG femeile nu munceau acu 20-30 de ani (și bineînțeles înainte de asta), pe cînd în fosta RDG ambii părinți munceau. Pe chestia asta și în zilele noastre este o mare diferență între numărul de grădinițe din spațiul fostei RDG față de „bătrîna” republică federală! Interesant, nu?

Mutînd centrul de greutate de la copii către părinți, deși acum sunt mult mai multe femei care au un serviciu, o mare parte dintre ele lucrează doar part-time. Iar în Elveția îmi aduc aminte că asta era mai degrabă regula. Și, mai continuă proful, generația părinților lui (el avînd la vreo 50 de ani) privea o femeie care vrea să muncească drept o mamă rea, care-și neglijează copiii! Dacă mai punem la socoteală că în Elveția citisem undeva că femeile au primit drept de vot prin anii 70 … mă întreb, de unde a apărut chestia asta că în mod special în România  femeia trebuie să stea la cratiță sau în mod special în România familia este foarte tradiționalistă … comparația defavorabilă cu alte locuri fiind oarecum subînțeleasă printre rînduri. Sau printre dinți … ;)

April 14th, 2012

Decodează Paștele!

by Ratatouille

Uite, astea chiar mi se par niște chestii cool! Cine descifrează mesajul codat e cel mai bengos!

Cristos a înviat!

sau pentru cititorii noștri romi: Cristos cokarlos! (cu răspunsul, bineînțeles: Mandravela mangalos!)

April 13th, 2012

Udriță/Pontiță – om sucit

by Ratatouille

A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. (Cănuță, om sucit, de I.L. Caragiale)

Bîrfa este că Elena Udrea, sau cel mai probabil de fapt PDL, și-a dat seama că uninominalul de fapt e CÎH! Unde-s listacii?? Cum rămîne cu cei care se ascund în spatele unei liste construite pe baza a cîteva nume răsunătoare din frunte? Ce se alege din toată cruciada peste care nu s-a așternut praful uitării?

Nici poziția mobilelor prin casă nu o schimbi atît de lesne cum vrem să schimbăm noi mandatul președintelui, sistemul de vot sau Constituția. De exemplu erau o droaie de motive pentru care se zicea că e bine ca Președintele să nu mai fie ales odată cu Parlamentul, ca să nu mai votăm emoțional, să nu mai votăm o figură. Vorbe intense … să votăm programe și idei.

Revenind la uninominal versus pe liste, argumentele ar fi că uninominalul a transformat Parlamentul în înstituția micilor primari. Dar nici nu mai contează!! Poate chiar are dreptate! Dar nu ești oare un mare penibil dacă nu ai făcut studiul ăsta dinainte de a susține ideea aia cu surle și trîmbițe? Vreun departament care să se ocupe cu ceva previziuni pe termen lung există pe la partidele astea?

Ah … nu vă bucurați! Între timp copilotul și-a dat seama că uninominalul e buuuuuuuun!!

April 12th, 2012

Învierea – reloaded!

by Ratatouille

Că magazinele sunt pustii odată ce Hristos a înviat pe catolicește, s-a scris!

Că ciocolata este la un preț apetisant după consumarea aceluiași eveniment, s-a scris! (versurile 17-18)!

Că de ce sărbătorim Învierea unii hăis și alții cea – și asta se știe. Teoretic!

Altu-i baiu’: se întîmplă că știu o mulțime de căpșunari și căpșunițe ca și mine, oameni plecați de ani de zile, creștini practicanți din Crăciun în Paște și-n Crăciun iarăși, practicanți mai mult în sensul de cozonaci, sarmale și miei. Majoritatea celor despre care vorbesc nu merg la biserică decît cel mult la evenimentele astea două și eventual cînd în comunitatea din care fac parte se mai întîmplă vreo nuntă sau vreun botez. Ca să nu mai vorbesc de faptul că în multe cazuri nici nu au vreo biserică românească/ortodoxă prin apropiere! Totuși de ani de zile ouăle se vopsesc conform calendarului ortodox în ciuda faptului că întregul ritm este defazat: zilele libere sunt altele, concediile, atmosfera de la serviciu, programul magazinelor este altul. Și mă întrebam de ce? Hai să zicem că dacă am vorbi de practicanți adevărați, dacă ar fi să mergem cu regularitate la biserică să zicem că am simți diferența. Dar așa? De ce nu facem noi joncțiunea pe care ar trebui să o facă mai-marii bisericii de a lua aceeași … Lumină?!

Bonus: discutam azi cu cineva, persoană drept-credincioasă de altfel, despre chestia cu două Învieri separate. Și își manifesta dorința sinceră de a reuni cele două momente: Că doar Dumenzeu este unul! Urmat imediat prompt de: Dar mi-aș dori să se dea ei după noi