Archive for ‘Cool-Swiss-Newz’

January 24th, 2012

Lumea paralelă

by Ratatouille

Parcul Sankt Johanns din Basel este invadat de animale fantastice. Iarba crește cînd inspiri și revine la normal cînd expiri. Cerul este o pînză multicoloră. Nu, nu este nevoie să fumezi nici o … iarbă aparte pentru a trăi toate acestea. Este suficient să participi la noul proiect lifeClipper.

(foto)

Designerul elvețian Jan Torpus aduce elemente virtuale în peisajul de altfel banal al unui park de pe malurile Rinului. Cu ajutorul unui echipament special, cei ce iau parte la acest experiment de augmented reality pot avea experiențe diferite în funcție de direcția în care merg, în care se uită sau în funcție de felul în care respiră. Iarba se poate transforma în deșert, dintre boscheți apar creaturi ce aduc a pești, iar fix în mijlocul peluzei stă un vierme verde uriaș de gura căruia participanții se pot lăsa înghițiți.

Reușești să fii într-un parc obișnuit dar să te simți ca-n filme grație unui echipament sofisticat: un laptop, un GPS pentru localizarea individului, o cameră video, un display și o pereche de ochelari speciali montați pe cap, un sensor care determină direcția în care te uiți, un senzor care monitorizează respirația.

Care ar fi scopul unui astfel de experiment? Acela că este interesant de examinat percepția și emoțiile cuiva care a fost extras din viața cotidiană și aruncat în mijlocul unei realități artificiale, fantastice, așa-numita augmented reality.

V-ați băga pentru o jumătate de oră într-o lume precum cea de mai jos?

November 10th, 2011

Pa-pa na-na po-po

by Ratatouille

Să rîdem la prînz:

Fostul prim-ministru grec Papandreou ia na-na la poponeață de la Sarko și Merkel. Chestiune văzută de caricaturistul meu preferat, Burki, de la cotidianul elvețian 24 heures. Paralela cu Diogene mi se pare tragi-comică. Și cum altfel – cinică, fiind vorba de Diogene.

September 10th, 2011

Swiss impact

by Ratatouille

Sau nu tot ce zboară se manîncă. Sau nici măcar în Elveția nu umblă cîinii cu covrigi în coadă.

Povestea începe de la ultimul meu loc de muncă din România unde la un moment dat conducerea a decis, pe motive de economie, scoaterea robinetelor de apă caldă așa că toată lumea a trecut la un program destul de spartan de spălat mînuțele. Bineînțeles că au început să se facă auzite și înjurăturile de rigoare la fiecare trecere prin fața ușii inscripționate „Director General”.

Am ajuns așadar în Elveția. La NOUL loc de muncă! Probabil că am făcut cunoștință cu încăperea aceea încă din prima zi. Hai, poate din a doua. A fost o adevărată desmierdare să simt apa caldă mîngîindu-mi palmele. Aproape că mă simțeam ca la spa! :-O

Cam la două săptămîni însă liniștea și intimitatea de la budă au fost perturbate de către o echipă de instalatori. Le zîmbeam cu o amabilitate tîmpă neștiind în ce scop șurubăreau pe acolo. La capătul activității lor ce credeți că au lăsat în urmă?

ASTA:

(foto)

Ca un făcut: robinetul exclusiv de apă rece era fix aceeași firmă cu cel din România, de unde tocmai plecasem!

Întîmplarea asta, dincolo de coincidență sau eventuala parte amuzantă, m-a pus pe gînduri și m-a făcut să observ chestii. Cum ar fi că apa nu este „la liber”, că luminile se sting singure la intervale de timp nu tocmai confortabil de lungi, că oamenii tipăresc pe ambele fețe ale colii de hîrtie, iar cele tipărite totuși numai pe o parte sunt păstrate ca ciorne pentru mai tîrziu.

O serie întreagă de aspecte care în România (și probabil în Dubai!) erau considerate … penibile!

Later Edit: mi se spune din public că nu se înțelege ce-au făcut meșterii la baie! Ei bine, au înlocuit robinetul de apă caldă PLUS rece cu unul numai de apă rece!

 

July 26th, 2011

Mars acasa!

by coolnewz

Dupa nenorocirea din Norvegia- omg! cine s-ar fi gandit ca nu mai poti fi in siguranta nici in Norvegia??- incep sa faca bulbuci toate baltile extremiste.

Imi atrage atentia azi o colega ca ganduri ca cele care l-au animat pe blondul norvegian, fumega din ce in ce mai vartos si in capetele unor vecini din coasta noastra, din Elvetia.

Subiectul nu are neaparat legatura cu noi, romanii, ci cu toti veneticii care ne-am pus traista in batz si am venit la chemarea- da, da, chemarea!- unui job mai bun prin locurile astea. Si insist pe cuvantul chemare, pentru ca tocmai asta-i ideea pe care capetelele tari din partide ca acesta- care btw este condus de un ilustru specialist in capre si oi, pe scurt, un taran sau, daca vreti, fermier, elvetian) nu o inteleg: multi elvetieni prefera sa admire Alpii  la coada vacii, iar in spitale, banci, laboratoare bate vantul din lipsa de specialisti. Cu alte cuvinte, intai de toate, nevoia elvetiana, aduce mii si mii de specialisti straini in Elvetia. Si nu invers.

Si ca sa avem si noi subiect de barfa, ia spuneti-mi, de ce va aduc aminte bocancii astia?  :-S

Formular de sustinere a campaniei SVP de oprire a imigratiei in Elvetia

(foto)

 

June 25th, 2011

Marius Daniel Popescu- cel mai celebru sofer al nostru e mai tare ca al lor

by coolnewz

Ascultam azi la un radio local din Baden Wurttemberg un interviu cu un preot-sofer de autobuz. Nu insist pe ineditul povestii care, dupa cum banuiti, este a unui om care inca mai bajbaie pentru ca nu si-a gasit drumul sau. Inca nu stie: sa il serveasca pe Domnul sau SBG (serviciul public de transport in comun din sudul landului Baden Wurttemberg)? Cum spuneam, nu insist pentru ca noi, romanii, avem un sofer de autobuz mult mai celebru. Un sofer-scriitor. Cand in 2008 Marius Daniel Popescu reusea sa castige Premiul Walser, cel mai important premiu pentru debut literar din Elvetia, presa romaneasca ii acorda spatii largi. Criticii literari spuneau despre el ca merge pe urmele Cioran, Eliade si Ionesco. Titlurile articolelor din presa romaneasca, cele care agata de regula publicul, nu vorbeau insa despre asta si nici despre povestea vietii sale sub comunism, cuprinsa intre copertile “Simfoniei lupului”, ci de statutul sau inedit: de “sofer-scriitor”. Pe undeva e firesc. In toata lumea presa cauta partea speciala a unei povesti. Scriitori premiati, mai exista. Scriitori-soferi premiati, mai rar! Pe Marius, la inceput l-a deranjat, apoi a luat-o ca atare. La urma urmei, ce conta cu adevarat era ca scriitura lui sa ajunga sub ochii cat mai multor cititori.

S-au scurs doi ani de atunci. L-am reintalnit de curand. Scrie in paralel la trei carti. Aceeasi scriitura in fraze scurte si puternice, ca o partitura muzicala (nu intamplator si-a numit primul roman “Simfonia lupului”). De data asta vorbeste cu indignare despre cum se scrie istoria prezenta a Romaniei de parca tara ar fi intrat intr-o mlastina. Are si o indignare personala: Marius Oprea, sau ce “i-au facut astia lui Marius Oprea” (fostul director al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului). Spune: “Voi scrie despre Oprea si il voi face personaj de carte”.  Vocea lui Marius Daniel Popescu imi aduce aminte de Ion din “Blestemul pamantului blestemul iubirii”.  O voce de taran caruia ii place sa  traga din tigara si care a trecut prin multe :) . Ascultati!

COOLNEWZ interviu cu Marius Daniel Popescu: despre Romania, Elvetia si scriitura

April 8th, 2011

Ei rîd de noi, noi rîdem cu ei …

by Ratatouille

Pentru că astăzi ne odihnim în așteptarea Sf. Weekend, ne vom zgîi un pic la niște caricaturi despre actualitatea politică internațională:

  • despre ce s-a întîmplat la recentele alegeri cu Merkel și cu creștin-democrații nemți apropo de Fukushima s-a mai discutat. Acum să rîdem un pic:

(foto)

  • săptămîna asta Barack Obama și-a anunțat într-un mod original o nouă candidatură pentru prezidențialele de anul viitor:

(foto)

P.S. Burki este un caricaturist care de cel puțin 10 ani surprinde clipa în cotidianul elvețian 24 heures.

March 4th, 2011

Tabara pentru copii obezi

by coolnewz

Nu prea imi dau seama daca e de bine sau de rau … La Geneva (tara lui Nestle, stiti?) va fi organizata prima tabara pentru copii supraponderali. Copiii, intre 8 si 12 ani, vor avea program de drumetii pe munte, dar si ore de lepadare de cartofi prajiti si ciocolata (a se citi “educatie alimentara”).

Fac o pauza pentru a face woow :) , si pentru a ma minuna cata viziune au putut avea cei care au produs filmul Wall E:  intr-o lume a viitorului, oamenii, deveniti obezi si dependenti de minunile tehnicii, se deplaseaza numai cu ajutorul unor vehicule zburatoare.

Back to our story: Bun! Deci avem un copil obez. Il trimitem in tabara sa faca un pic de foame, sa uite de  cartofi prajiti si ketchup, sa isi miste copanelele, sa respire aer curat. Cum ramane cu reclamele? Cum ramane cu automatele pentru chipsuri si Coca Cola de la scoala?

March 2nd, 2011

Sarutul interzis

by Ratatouille

Se da o situatie ipotetica: aveti un copil, o fetita sau un baiat, nu conteaza. Pustiul are cam 10-11 ani, carevasazica e cu un picior in pubertate. Merge la scoala, are prieteni, se joaca cu ei in curtea scolii,  loc in care, ca parinte, esti  mai linistit pentru ca, spre deosebire de un parc oarecare sau undeva pe langa casa/bloc, copilul este supravegheat de profesori. Intre copilul tau si unul dintre profesori e o relatie speciala: petrec mai mult timp impreuna, impartasesc pasiunea comuna pentru pictura, sa spunem. Si, intr-o buna zi, dand pe-afara de afectiune, el il saruta pe cel mic pe gura. Iar acum iesim din situatia ipotetica, si pasim intr-un taram real.

S-a intamplat in Elvetia si tot ce a facut justitia a fost sa il amendeze pe barbat (care are 30 de ani) cu 600 de franci (cam 500 de Euro) pentru “violarea integritatii sexuale” a copilului. Judecatorii elvetieni nu au considerat ca barbatul a comis un act sexual cu un copil, situatia in care pedeapsa ar fi fost inchisoarea.

Cum gasiti verdictul judecatorilor? Cum ati fi reactionat ca parinte?

(sursa foto)

February 24th, 2011

Vitriolul dulce, dulce

by coolnewz

Neata! V-ati luat micul dejun? A inclus si ceva cereale Kellogs sau un iaurtel de la Nestle?

Tocmai ce am citit ca in  Elvetia vecina, Coca-Cola, Kellogg, Mars, Nestlé, PepsiCo si Unilever au semnat un soi de pact cu autoritatile prin care au jurat pe rosu ca nu vor mai face reclama la produsele destinate copiilor sub 12 ani.

Copiii mei, sub 12 ani, consuma aproape zilnic Nesquik, de la Nestle si cereale produse de aceeasi companie. Ce sa inteleg eu din stirea asta? Ca produsele nu or fi  asa de sanatoase cum povestesc ei (inca) in reclame de vreme ce iaca, nu e bine sa fie influentati copiii sa le consume? Ca au fost cam iresponsabili producatorii pana acum si ca li se baga sula in coaste? Ca ne-au cam tras pe sfoara vanzandu-ne porcarioare dulci si parfumante, rude nu foarte indepartate cu vitriolul? Ca altii au facut muschii mai mari (a se citi “au facut lobby mai puternic”) si or sa invadeze piata cu noi produse “mai sanatoase” decat astea? :^O

Mai aveti alte idei?

Si ca sa vedeti ce face reclama in mintisoarele copiilor, aruncati un ochi aici:

December 2nd, 2010

Eminescu si un pic de accent nemtesc

by coolnewz

Viata de corespondent roman de presa in strainatate are ceva din cea de sol, de mesager, de misionar, de ziceti-i cum vreti, ati inteles ideea. Toti oamenii locului incearca sa dibuiasca din ce spui, din ce faci, din ce iti place, din ce nu iti place, din hainele pe care le porti si parfumurile care iti invaluie faptura, cum arata locul din care vii.

Daca stau sa ma gandesc un pic, as putea spune ca in cercul de prieteni si cunostinte pe care mi l-am facut de-a lungul anilor nemtii, elvetienii, frantujii, evreii, palestinienii, africanii, sarbii, chinezii, americanii samd care mi-au fost in preajma la diverse ocazii au aflat ca:

  • Romania e un izvor de talente atat in arta cat si in stiinta
  • suntem de departe mult mai inventivi decat altii dar ca nu avem o slabiciune pentru consecventa
  • in inventivitatea lor, romanii au combinat bucataria lor traditionala cu tot ce li s-a parut mai interesant din ce puneau in oala rusii, turcii, italienii, bulgarii si nemtii, iar combinatiile care au iesit sunt fabuloase
  • romancele, frumoase sau mai putin frumoase, nu obosesc niciodata  in a fi cochete si sexy

Vedeti ca, in general, nu ma risipesc sa ii deprim pe oameni cu defectele noastre ca, deh, le au si ei pe ale lor.

Insa aici, pe blog, am vorbit despre Romania in toate modurile posibile, ca deh, eram la mine in bucatarie: ba cu  amaraciune, ba cu ciuda, ba fluierand, cantand  si dansand, ba citind , ba cu ochii sclipind a incantare.

Una dintre cele mai dragute chestii pe care le-am trait a fost insa sa aud straini vorbind romaneste.

Asa a iesit reporajul de mai jos inregistrat pentru RRA la Universitatea din Zurich, singura univesitate din Elvetia unde, inca din 1954, se preda si limba romana. Ati ascultat vreodata Eminescu recitat cu accent nemtesc :) ?

Sprechen sie Rumanisch, Reportaj Coolnewz