Deosebiri sunt destule … Și probabil că prima dintre ele este, previzibil poate, prețul! Sigur, putem vorbi și de diferențe în ceea ce privește calitatea serviciilor prestate și multe altele.
Totuși, în ciuda tuturor diferențelor, fie ele de preț, sau de limbă, sau de ce vreți voi, există o asemănare aproape șocantă între muncitorul român și cel german. Pentru ambii CIOCANUL este cel mai bun prieten. Deci nici unul dintre ei nu începe vreo lucrare fără să aibă vreun ciocan alături. Că e vorba de scos un robinet, o țeavă, ferestrele cu tot cu ramă, de reparat un perete, de pus gresie sau faianță … CIOCANUL este soluția tuturor problemelor ce se pot ivi. O să rîdeți … dar nici tapetul nu se pune fără ciocan.
(foto)
Apare muncitorul neamț să schimbe niște țevi de apă. Care țevi sunt evident undeva într-un perete. Dibuiește el cam pe la ce înălțime ar trebui să înceapă săpăturile după care potrivește tacticos dalta și începe să-și intre în rolul de Miron Cozma mînuind ciocanul mai ceva ca Mihai Viteazu barda sau Ștefan cel Mare buzduganul. Peretele s-a dovedit însă a fi destul de rezistent la primele 3-4 bubuieli, nu însă și nervii mei. Nu de alta, dar nu vroiam să am țevi de apă, dar să nu mai am pereți … Așa că m-am decis să intervin.
Numai că în astfel de situații trebuie să intervii cu oarecare diplomație. Pentru că toți ăștia se cred niște mici Brâncuși (nu știu ei cine-i ăsta, dar un pic de Coloana Infinitului este în tărtăcuța fiecăruia dintre ei, măcar dacă vorbim la nivel de material) cărora nu prea se cade să le faci observații. Treaba e că peretele ăla era făcut din niște straturi succesive din materiale diferite, astfel că niște lovituri perpendiculare pe planul peretelui nu făceau nimic altceva decît să zgîlțîie toată șandramaua, singurul efect fiind sfărîmarea și, în caz de insistență (întotdeauna se poate da MAI TARE cu ciocanul …) fisurarea întregului perete. Cum spuneam, intervin! Cu explicația că mai bine dă ușurel, eventual cu un ciocănel mai mic, lovind paralel cu planul peretelui la interfața dintre două straturi succesive de material. Dar vă rog, încercați! – mă milogesc eu, diplomatic. Ah, soooo! – și fruntea-i îngustă se descrețește cît ai spune CIOC observînd că lucrurile pot fi chiar simple,. La urma urmei, totul devine mult mai ușor și pentru el, nu numai pentru mine de suportat.
Apare muncitorul român cu sarcina să schimbe geamurile. Cu ce vine înarmat? Ați ghicit: cu CIOCAN. Și cu o rangă. Levier … ceva. Geamurile în zilele noastre sunt făcute din sticlă. Ciocan, sticlă, rangă … nu prea fac casă bună. În fine, cică așa se face. După ce am văzut cam care e mecanismul la o fereastră – două, m-am dus la o altă fereastră și am încercat să-i aplic un tratament alternativ. Respectiv șurubelniță, clește de cuie etc … Se poate și fără atotputernicul ciocan!
Păcat că după ce convingi pe careva, ăsta pleacă și cu următorul trebuie să o iei de la zero. Dar … mergem mai departe!
Apropo, am impresia că galacticii nu s-au făcut chiar de rîs la Londra. Rămîne însă aprecierea tuturor: au făcut figură frumoasă. Remarcați deci - figură – adică surpriză, adică o chestie la care nu ne așteptam, adică cel mai probabil o ceva izolat în timp. Să nu-l subestimăm pe Jiji: poate arunca în aer peste noapte ce s-a făcut bun la Steaua în ultima jumătate de an.
) Revista noastră 
Most Recent Comments