Încă o încercare de a potoli foamea de filme non-americane: A Separation este filmul iranian care a luat Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, regizorul și scenaristul Asghar Farhadi fiind de asemenea nominalizat pentru cel mai bun scenariu original. Pentru a nu distruge, așa cum am mai facut-o, „corola de minuni”, am să mă limitez la a vă spune intriga filmului. Începe cu imaginea unui cuplu pe care de destrămare aflați la tribunal, în fața unui judecător. Simin (Leila Hatami) ar vrea să părăsească țara împreuna cu soțul ei Nader (Peyman Moadi) și cu fiica lor Termeh (Sarina Farhadi). Cum Nader refuză să facă acest pas pentru că nu vrea să-și părăsească tatăl bătrîn și bolnav de Alzheimer, Simin vrea să divorțeze și să plece numai împreună cu fata, Termeh. Cererea de divorț fiindu-i respinsă, femeia se întoarce la părinții ei însă, surprinzător, fata decide să rămînă cu tatăl ei.
A Separation este un film ce pare realizat cu mijloace rudimentare, însă poate tocmai acesta este motivul pentru care ne hrănește într-o bună măsură foamea de cinematograf clasic. Este un film care, deși axat pe viața cuplului pe cale de destrămare Simin-Nader, ne dezvăluie prăpăstii între generații, între genuri, între clase sociale și concepții religioase în Iranul contemporan. La urma urmei de ce m-ar interesa pe mine ceva ce se petrece într-o cu totul altă lume cu care am atît de puține puncte comune? Și totuși mi s-a părut interesant cît de captivantă poate fi o poveste care are meritul de a ne (între-)deschide ușa către o societate atît de diferită. Iar la finalul poveștii probabil concluzia care se impune este că în cele din urmă oamenii nu sunt, fundamental, atît de diferiți.
A Separation este o istorisire care se termină fără cîștigători, atît familiile din partea de sus a societății, cît și cei ce le fac acestora curățenie în casă fiind încercați de drame similare. În cele din urmă nu știu dacă titlul se referă la separarea – despărțirea evidentă dintre Simin și Nader, sau poate la separarea – clivajul dintre clasele sociale. Dar puteți urmări filmul (integral, HD și cu subtitrări în engleză!) și să vă dați cu părerea.
. Relax din nou! Urc … e fapt pășesc în tren și realizez cu un început de stres că nu am „bilet cu loc”. Decid să mă predau! Merg la controlor și îi explic. Surpriză? Mă pot așeza oriunde! Ați ghicit: relax! După cîteva minute de la plecarea din aeroport trenul ajunge la Geneva. Se aglomerează și totuși nu rămîne nimeni în picioare. Surprind o discuție între 2 vizavi de locul meu: A îi explica lui B cum face naveta în fiecare zi de la Lausanne la Geneva. Și tot trenul este așa. AHAM, așadar eram într-un tren de … navetiști. Pentru mine ăsta a fost, vorba olteanului, a paradigm shift!
.
Most Recent Comments